Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, modificata,
art. 226 si urmatoarele, cu referire la art. 236
Institutia retragerii asociatilor societatii comerciale îsi gaseste o reglementare sumara în legea societatilor comerciale, consacrata, în principal, societatilor în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata (art. 226 din legea societatilor comerciale) si cu titlu exceptional, societatilor pe actiuni (art. 134 din legea societatilor comerciale).
Retragerea din societate reprezinta iesirea voluntara a unui asociat din societate, cu consecinta încetarii calitatii de asociat a acestuia.
Astfel, un asociat se poate retrage din societatile în nume colectiv, în comandita simpla si cu raspundere limitata în cazurile prevazute în actul constitutiv sau cu acordul tuturor celorlalti asociati.
Prin retragerea asociatului, societatea sufera o modificare fata de situatia initiala, dar ea îsi continua existenta.
Legea reglementeaza atât o retragere amiabila, prin conventia asociatilor, cât si una judiciara, conflictuala, supusa aprecierii instantei competente.
Este de retinut ca retragerea poate deveni judiciara chiar si atunci când actul constitutiv cuprinde dispozitii privind cazurile în care se poate retrage un asociat, dar nu exista un acord concret al asociatilor în acest sens.
Se poate concluziona ca asociatul se poate retrage din societate în conditiile stabilite de art. 226 din Legea nr. 31/1990, si anume:
a) in cazurile prevazute în actul constitutiv, retragerea realizându-se exclusiv în temeiul cererii asociatului în cauza.
b) cu acordul tuturor celorlalti asociati în situatia în care prin actul constitutiv nu s-au prevazut cazurile de retragere, în baza unei cereri formulate de respectivul asociat, care trebuie aprobata prin consimtamântul tuturor celorlalti asociati;
c) prin hotarârea tribunalului, cu precizarea ca asociatul se poate retrage pentru ”motive temeinice”, ce trebuie apreciate/examinate de instanta (art. 226 lit. c din legea societatilor comerciale).
In privinta societatii cu raspundere limitata, Legea nr. 31/1990 reglementeaza un caz special de retragere a asociatului din societate când nu este de acord cu modificarile aduse actului constitutiv, dar numai daca acest drept a fost prevazut în actul constitutiv.
Argumentatia retinuta, impusa de legiuitor se circumscrie ratiunii retragerii asociatului ca o procedura pur functionala, care poate fi uzitata numai daca exista considerente care ar justifica optiunea pentru retragere.
Rezulta deci ca procedura retragerii este subsecventa cesiunii partilor sociale catre asociati sau catre terti, cesiunea fiind o garantie a intangibilitatii capitalului social si un mijloc de protectie a societatii si a tertilor creditori ai acesteia.
Rezulta deci ca procedura retragerii este subsecventa cesiunii partilor sociale catre asociati sau catre terti, cesiunea fiind o garantie a intangibilitatii capitalului social si un mijloc de protectie a societatii si a tertilor creditori ai acesteia.
Prin urmare, conditia de admisibilitate a cererii de retragere judiciara este dovada dezacordului co-asociatilor la preluarea partilor sociale ale celui ce doreste sa se retraga din societate si la proiectul de cesiune a partilor sociale catre un tert, dublate de refuzul cererii de retragere a petentului.
Prin urmare, conditia de admisibilitate a cererii de retragere judiciara este dovada dezacordului co-asociatilor la preluarea partilor sociale ale celui ce doreste sa se retraga din societate si la proiectul de cesiune a partilor sociale catre un tert, dublate de refuzul cererii de retragere a petentului.
Numai în acest cadru, instanta va putea autoriza retragerea, daca se întruneste conditia de fond, care rezulta din aprecierea ca admiterea retragerii este singurul mijloc de a proteja atât interesul personal al asociatului, cât si interesul social .
Numai în acest cadru, instanta va putea autoriza retragerea, daca se întruneste conditia de fond, care rezulta din aprecierea ca admiterea retragerii este singurul mijloc de a proteja atât interesul personal al asociatului, cât si interesul social .
Faptul ca fiecare asociat invoca motive temeinice de retragere imputate celuilalt asociat, fara a se administra dovezi în acest sens, nu justifica pronuntarea unei hotarâri de tribunal privind retragerea reclamantului si aceasta pentru ca pârâtul nu este de acord cu preluarea partilor sociale iar în contractul de societate nu exista o clauza de continuare a societatii cu asociat unic.
1. Obiectul cererii si partile din proces
Prin cererea înregistrata sub nr. 944 /118/ 22.09.2006 la Tribunalul Constanta, reclamantul R.I.F. a chemat in judecata pe pârâtii SC V.I. SRL si S.V.C. solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna retragerea sa din calitatea de asociat si administrator detinuta in cadrul SC V.I. SRL si obligarea pârâtilor la cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca in anul 2001 a constituit o societate comerciala cu raspundere limitata, respectiv SC M.G. SRL, fiind asociat unic si administrator al acesteia. Societatea avea un capital social de 2.000.000 ROL, divizat in 20 de parti sociale, detinute in întregime de reclamant in calitate de asociat unic.
In data de 16.08.2002 reclamantul a cesionat pârâtului S.V.C. 16 parti sociale, convenind totodata cu acesta schimbarea denumirii societatii in SC V.I. SRL.
Înca de la momentul cesionarii partilor sociale catre pârât, au existat grave neîntelegeri cu acesta, ce s-au concretizat in imposibilitatea exercitarii de catre reclamant a calitatii de asociat si administrator. Astfel, pâna la acest moment, pârâtul s-a ocupat în exclusivitate de administrarea societatii, refuzând sa-l informeze pe reclamant cu privire la activitatea sa curenta, asupra operatiunilor aflate in derulare cât si asupra situatiei economico financiara a societatii.
Fiind practic in imposibilitatea exercitarii calitatii de asociat si administrator in cadrul SC V.I. SRL, înca de la momentul cesionarii partilor sociale, din cauza gravelor neîntelegeri cu pârâtul, reclamantul apreciaza ca în lipsa elementului affectio societatis, activitatea societatii nu se poate desfasura cu actuala structura a actionariatului.
Reclamantul a notificat in acest sens pârâtul, în vederea cesionarii catre acesta a partilor sociale pe care le mai detine, dar acesta a refuzat sa se prezinte la data stabilita, situatie in care reclamantul a promovat prezenta actiune.
Fata de caracterul intuitu personae al acestui tip de societate comerciala apreciaza ca în cauza sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.221 din Legea nr.31/1990 republicata, pentru a opera retragerea sa din societate.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului si înscrisuri, sens in care a depus la dosar certificat de înregistrare a SC V.I. SRL, notificarea nr.192/05.09.2006 comunicata pârâtului S.V.C., certificat eliberat de ORC, act aditional la actul constitutiv al SC M.G. SRL autentificat sub nr.1898/16.08.2002, Hotararea asociatului unic al SC M.G. SRL din 01.08.2002, încheierea nr. 2285/14.12.2001 a judecatorului delegat la ORC, act constitutiv al SC M.G. SRL.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.221 din Legea nr.31/1990.
Prin întampinarea depusa la dosar la data de 21.02.2007, pârâtul S.V.C. a aratat ca nu este de acord cu retragerea reclamantului din societate in conditiile aratate in cererea de chemare in judecata. In acest sens, pârâtul a precizat ca nu sunt reale mentiunile privind refuzul sau de a-l informa pe reclamant cu privire la activitatea societatii, a operatiunilor aflate in derulare si în general asupra întregii activitati economico financiare a societatii.
In calitatea sa de asociat si mai ales de administrator al societatii, reclamantul a avut permanent acces la documentele societatii.
Intre parti au aparut neîntelegeri, dar acestea au fost determinate de conducerea defectuoasa a societatii de catre reclamant in calitate de administrator si de refuzul acestuia de a coopera cu pârâtul în tot ceea ce impunea conlucrarea si de a-l informa pe acesta.
Totodata, pârâtul S.V.C. a formulat, conform art.119 Cod pr.civila, cerere reconventionala, prin care a solicitat instantei sa dispuna retragerea sa din societate, urmând ca reclamantul sa continue activitatea, acesta fiind cel care a înfiintat SC M.G. SRL ca asociat unic, pârâtul fiind ulterior cooptat.
Intrucât pârâtul S.V.C. locuieste în Bucuresti si este mai mult plecat, reclamantului îi este mai facil sa se ocupe in continuare de activitatea societatii, cu atât mai mult cu cât s-a ocupat permanent.
In masura in care niciuna dintre parti nu va dori continuarea activitatii prin transformarea societatii in societate comerciala cu asociat unic, pârâtul a apreciat ca se impune dizolvarea acesteia, cu consecintele ce decurg din aceasta.
In drept au fost invocate dispozitiile art.221, 227 din Legea nr.31/1990 si art.274 Cod pr.civila.
In sustinerea cererii s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, expertiza contabila si înscrisuri.
La termenul de judecata din 06.11.2007 reclamantul a precizat ca renunta la administrarea probei cu interogatoriu, instanta luând act de aceasta precizare. Pârâtul S.V.C. a aratat prin întâmpinare, respectiv cererea reconventionala ca întelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza contabila, însa nu s-a prezentat in instanta în vederea discutarii si administrarii probelor solicitate.
2. Hotarârea tribunalului
Prin sentinta civila nr. 5918/com/13.11.2007, Tribunalul Constanta a respins atât actiunea principala formulata de reclamatul R.I.F. cât si cererea reconventionala formulata de pârâtul-reconvenient S.V.C., ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca reclamantul si pârâtul sunt asociati în cadrul SC V.I. SRL, constituita initial in forma unei societati cu raspundere limitata având ca asociat unic si administrator pe reclamantul R.I.F. si transformata mai apoi, prin cooptarea in anul 2002 a pârâtului S.V.C. in calitate de co-asociat, prin preluarea de catre acesta a 16 parti sociale.
Dupa cooptarea pârâtului în societate, conducerea acesteia a fost încredintata in continuare reclamantului R.I.F., care a pastrat calitatea de administrator.
Potrivit sustinerilor partilor, ulterior acestei modificari, între cei doi asociati au intervenit anumite neîntelegeri, fapt care l-a determinat pe reclamant sa hotarasca cesionarea partilor sale sociale catre co-asociat si retragerea sa din societate, sens in care l-a notificat pe pârâtul S.V.C., fara ca acesta sa raspunda .
In speta, fata de dispozitiile din art.236 din Legea nr.31/1990 instanta a retinut ca atât reclamantul prin cererea introductiva, cât si pârâtul prin cererea reconventionala, au sustinut ca si motiv al retragerii lor din societate existenta între asociati a unor neîntelegeri grave, care fac imposibila continuarea activitatii societatii, fara însa a detalia si a argumenta în ce constau aceste neîntelegeri si modul în care ele împiedica desfasurarea normala a activitatii societatii comerciale sau fac imposibila continuarea acesteia. Desi au sustinut existenta unor neîntelegeri grave, niciuna dintre parti nu a produs probe în acest sens.
Cat priveste dizolvarea societatii, la cererea asociatilor, dispozitiile art.227 alin.1 lit.”e” din Legea nr.31/1990 impun de asemenea existenta unor motive temeinice, neîntelegerile grave intre asociati putând constitui un astfel de motiv, însa in masura dovedirii lor.
Având in vedere ca in speta partile nu au facut dovada unor motive temeinice, respectiv a existentei unor neîntelegeri intre asociati de natura personala sau comerciala, care ar afecta buna desfasurare a activitatii societatii sau care ar împiedica continuarea activitatii acesteia, instanta a apreciat ca nu se justifica autorizarea retragerii unuia sau altuia dintre asociati, acestia putând proceda la cesionarea partilor lor sociale catre terte persoane, cu respectarea dispozitiilor prevazute în acest sens în actul constitutiv.
Pentru aceleasi considerente, în conditiile în care societatea functioneaza si în continuare, realizându-si obiectul de activitate tribunalul a retinut ca nu se impune nici dizolvarea SC V.I. SRL.
3. Recursul
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamantul R.I.F. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotarârii tribunalului în sensul admiterii cererii principale si respingerii cererii reconventionale pentru urmatoarele motive:
– gresit instanta de fond a respins cererea de retragere din societate obligându-l astfel sa ramâna în aceasta asociere contrar vointei sale în conditiile în care a facut dovada ca a disparut temeiul care a stat la baza asocierii de persoane, respectiv affectio societatis
– instanta de fond motiveaza contradictoriu faptul ca partile nu au dovedit existenta neîntelegerilor grave , desi retine ca am recunoscut reciproc prin cererile depuse faptul ca nu se mai poate continua asocierea
– gresit instanta de fond a motivat solutia respingerii cererii reconventionale, aceasta trebuind sa fie întemeiata pe lipsa notificarii reclamantului cu privire la cererea de retragere a pârâtului
Recursul nu a fost motivat în drept de recurent.
Pârâtul legal citat nu a înteles sa depuna întâmpinare potrivit art.308 al 2 din Codul de procedura civila.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate ce au fost încadrate în dispozitiile art.304 pct.9 din Codul de procedura civila dar si potrivit art.304 1 curtea apreciaza ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In conformitate cu dispozitiile art.226 alin.1 lit. „c” din Legea nr.31/1990 asociatul într-o societate cu raspundere limitata se poate retrage, in lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizeaza acordul unanim, numai pentru motive temeinice si în baza unei hotarâri a tribunalului.
Curtea retine ca argumentatia retinuta de tribunal corespunde cerintelor impuse de legiuitor , ratiunea retragerii asociatului din societate fiind în viziunea legiuitorului o procedura pur functionala, care poate fi utilizata numai daca exista considerente care ar justifica optiunea pentru retragere.
In speta, reclamantul a depus la dosar dovada notificarii pârâtului, in vederea cesionarii catre acesta a partilor sociale, cu consecinta retragerii acestuia din societate. Neprezentarea pârâtului la aceasta convocare, face însa dovada dezacordului acestuia referitor la preluarea partilor sociale ale reclamantului, nu însa si a opozitiei lui cu privire la cesiunea partilor sociale catre o terta persoana.
Asa cum rezulta din cele doua cereri formulate de parti asazisele motive temeinice pentru retragerea fiecaruia din societate sunt diametral opuse: reclamantul invocând administrarea societatii exclusiv de catre pârât si împiedicarea sa în derularea operatiunilor economico-financiare în timp ce pârâtul a mentionat ca nu este de acord cu retragerea reclamantului, acesta facându-se vinovat de administrarea defectuoasa a societatii fapt pentru care a solicitat la rându-l sau retragerea din societate.
Faptul ca fiecare asociat invoca motive temeinice de retragere imputate celuilalt asociat, fara a se administra dovezi în acest sens, nu justifica pronuntarea unei hotarâri de tribunal privind retragerea reclamantului si aceasta pentru ca pâ râtul nu este de acord cu preluarea partilor sociale iar în contractul de societate nu exista o clauza de continuare a societatii cu asociat unic.
Potrivit dispozitiilor art.236 al.2 si 3 din Legea nr.31/1990 în situatia prevazuta la alin. (1) lit. c), instanta judecatoreasca avea obligatia, prin aceeasi hotarâre de retragere, sa dispuna si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, stabilindu-se prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, în caz de neîntelegere, de tribunal.
Ori, asa cum rezulta din dosar nici unul dintre asociati nu doreste sa preia partile sociale ale celuilalt instanta fiind astfel în imposibilitate de a face aplicarea dispozitiilor art.236 alin. 2 si 3 mai sus mentionate.
Este de retinut ca, desi invoca în sustinerea recursului sau recunoasterea de catre pârât a disparitiei temeiurilor care au stat la baza asocierii, iar cum prin contractul de societate nu este posibila continuarea cu asociat unic, recurentul evita sa solicite dizolvarea societatii, nedorind sa efectueze cheltuieli cu aceasta procedura.
În ceea ce priveste critica referitoare la rezolvarea cererii reconventionale formulata de pârâtul S.V.C., mai precis a argumentelor pe care si-a întemeiat tribunalul solutia, curtea constata ca este lipsita de interes în conditiile aceasta cerere nu a fost formulata de recurent si a fost respinsa de instanta, recurentul necazând în pretentii fata de pârât, care nu a declarat recurs, pentru a fi îndreptatit sa o critice.
Pentru considerentele mai sus aratate, însusindu-si deopotriva si argumentele tribunalului, curtea apreciaza ca recursul este nefondat, motiv pentru care, în temeiul art.312 din Codul de procedura civila, îl respinge.
