Circumstanţele atenuante şi agravate. Aplicarea art. 74 ind.1 CV. Pen.
C. pen., art. 13, art. 74 ind.1
Dispoziţiile art. 74 ind.1 C. pen., referitoare la reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancţiuni administrative în cazul anumitor infracţiuni, introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010 şi declarate neconstituţionale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale, constituie o lege penală mai favorabilă .
Nota: În acest sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, prin decizia nr. 4144/6 decembrie 2011, accesibilă pe pagina de internet http://www.scj.ro/SP%20rezumate%202011/SP%20dec%20r%204144%2006dec2011.htm
Prin sentinţa penală nr.141 din 10 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr.92/289/2012 s-au dispus următoarele:
În baza art.6 Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală şi a art. 63 alin. 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. O. G., la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de reţinere şi nevărsare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 1 an, reprezentând termen de încercare, potrivit art.82 alin.2 Cod penal.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83, 84 cod penal în condiţiile art. 359 Cod procedură penală.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat iar în consecinţă partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş Administraţia Finanţelor Publice Reghin nu a mai susţinut acţiunea civilă formulată în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 660 lei.
Pentru a hotărî în acest sens instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 18.02.2011, lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Mureş – A.F.P. Reghin au întocmit o notă privitoare la SC B. C. SRL cu sediu in XXXXXXX, ocazie cu care au stabilit că inculpatul B. O. G. – în calitate de administrator al acesteia, în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010, a reţinut si nu a vărsat la bugetul de stat impozite si contribuţii cu reţinere la sursă având întârzieri la plată mai mari de 30 de zile după cum urmează: impozit pe veniturile din salarii – 1.760 lei, contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la asiguraţi – 2.876 lei, contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi – 140 lei, contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi – 1.508 lei.
La aceste sume se adaugă majorări de întârziere în valoare de 1.350 lei.
Instanţa a mai reţinut faptul că în conformitate cu acelaşi act de control au fost întreprinse măsuri de executare silită.
Cu ocazia audierii din data de 08.03.2011 a administratorului societăţii, inculpatul B.O. G., acesta a precizat că recunoaşte sumele stabilite de AFP Reghin, nu a avut posibilitatea să le achite din lipsă de bani însă le va achita în cel mai scurt timp posibil.
Lipsa resurselor financiare nu a putut fi reţinută de către instanţa de fond întrucât din analiza balanţelor din perioada în cauză, depuse la dosarul cauzei, a reieşit că societatea a avut disponibilităţi financiare.
Pentru sumele reţinute de angajator de la angajaţi în luna decembrie 2009, termenul scadent de plată era 25.01.2010 iar perioada analizată pentru disponibilităţile băneşti este de 30 zile începând cu această dată, respectiv luna februarie 2010.
Astfel, din analiza balanţei analitice pe luna februarie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei suma de 770 lei iar intrări de numerar în casierie de 34.595 lei, sume cu care s-a putut plăti debitele curente pentru luna decembrie 2009.
Din analiza balanţei analitice pe luna martie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 800 lei iar intrări de numerar în casierie de 31.002 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna ianuarie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna aprilie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 780 lei iar intrări de numerar în casierie de 33.210 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna februarie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna mai 2010 reiese că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 45.196 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna martie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna iunie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 1.495 lei iar intrări de numerar în casierie de 34.674 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna aprilie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna iulie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.461 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna mai 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna august 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 800 lei iar intrări de numerar în casierie de 32.476 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna iunie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna septembrie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 0 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.511 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna iulie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna octombrie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 1.500 lei iar intrări de numerar în casierie de 28.624 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna august 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna noiembrie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 775 lei iar intrări de numerar în casierie de 37.539 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna septembrie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna decembrie 2010 a reieşit că societatea a avut intrări în conturile în lei de 770 lei iar intrări de numerar în casierie de 24.304 lei, sume cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna octombrie 2010.
Din analiza balanţei analitice pe luna ianuarie 2011 a reieşit că societatea a avut intrări de numerar în casierie de 32.237 lei, sumă cu care s-ar fi putut plăti debitul curent pentru luna noiembrie 2010.
Din adresa nr. 618/2011 emisă de I.T.M. Mureş a reieşit că în perioada analizată SC B. C. SRL a avut 6 angajaţi.
Instanţa a reţinut că infracţiunea are un moment al consumării – la 30 de zile de la data scadentă a contribuţiilor cu reţinere la sursă aferente salariilor angajaţilor. Deci de la data reţinerii sumelor datorate bugetului de stat, administratorul are la dispoziţie câteva zile până la data scadenţei acestora si apoi încă 30 zile de la data scadentei în care poate face plata, timp în care chiar se poate folosi în interesul societăţii de aceşti bani. Depăşirea acestui termen atrage sancţiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005.
S-a reţinut că infracţiunea prevăzută de art. 6 din legea 241/2005 este o infracţiune de prejudiciu acesta fiind reprezentat de sumele reţinute de angajator – SC B. C. SRL prin administratorul său inculpat B. O. G. de la angajaţi si nevirate la bugetul de stat în termenul maxim de 30 de zile de la scadenţă.
Sub aspectul laturii subiective s-a apreciat că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie şi constă în faptul că, deşi s-au reţinut sumele datorate bugetului de stat, administratorul nu le-a vărsat cu ştiinţă, în termenul maxim de 30 zile, deşi a avut la dispoziţie sume de bani suficiente, aşa cum rezultă din analiza balanţelor analitice pentru perioada în cauză.
Instanţa a reţinut că prejudiciul reclamat la data de 22.02.2011 cauzat bugetului de stat, prin nevirarea sumelor reţinute de la angajaţi, este de 3.408 lei format din:
– impozit pe veniturile din salarii – 1.760 lei,
– contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi – 140 lei,
– contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi – 1.508 lei
la care se adaugă majorări de întârziere de 727 lei.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului B. O. G., care în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010 a reţinut şi nu a vărsat, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.P.
S-a apreciat că, fapta reţinută în sarcina inculpatului în contextul redat anterior este pe deplin probată cu mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior, precum şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului fila 117 din dosar.
Cu privire la operaţiunea de individualizare a pedepsei s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale şi că a uzat de art.3201 Cod procedură penală.
Cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că părţile civile Agenţia Naţională De Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice s-au constituit părţi civile, cu suma de 1214 lei, din care 487 lei debite şi 727 lei accesorii aferente impozitului pe salarii şi contribuţiilor cu reţinere la sursă. Instanţa a constatat că prejudiciul a fost recuperat, în acest sens au fost ataşate la dosarul cauzei chitanţele fiscale pentru încasarea de impozite, taxe şi contribuţii fila 143, 154,158 din dosar. Totodată părţile civile au comunicat instanţei de judecată faptul că sumele datorate au fost achitate, iar prejudiciul recuperat.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat, în termen legal, recurs inculpatul B. O. G., care a solicitat a se aplica inculpatului o amendă administrativă deoarece prejudiciul cauzat de inculpat este sub 50.000 euro şi a fost achitat integral de inculpat.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 Cod procedură penală şi prin raportare la art.3856 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele, se reţin următoarele:
Instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt în cauză, probele administrate stabilind fără dubiu că în perioada decembrie 2009 – noiembrie 2010 inculpatul a reţinut şi nu a vărsat cu intenţie la stat, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, sumele de bani constând în impozite şi taxe, reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă.
Şi încadrarea în drept a faptei a fost corect reţinută de către instanţa de fond.
De fapt, starea de fapt şi încadrarea juridică nu au fost contestate în recursul inculpatului astfel că nu se va insista cu privire la aceste aspecte, cu atât mai mult cu cât ele au fost dovedite.
În recursul promovat inculpatul a solicitat a se face aplicarea art.10 din Legea nr.241/2005 şi a se aplica inculpatului o sancţiune administrativă deoarece prejudiciul cauzat a fost sub 50.000 euro şi a fost recuperat.
Analizând recursul sub acest aspect, se constată că într-adevăr prejudiciul cauzat părţii civile este sub 50.000 euro şi a fost recuperat, însă recuperarea integrală a prejudiciului nu s-a făcut, aşa cum prevede art.10 din Legea nr.241/2005, până la primul termen de judecată.
Astfel, aşa cum rezultă din dosar (fila 152) prejudiciul a fost achitat integral de către inculpat la data de 28 martie 2012, iar primul termen de judecată al cauzei a avut loc la 12 martie 2012.
Recursul este admisibil însă deoarece, în raport de momentul epuizării faptei, noiembrie 2010, erau în vigoare dispoziţiile art.741 Cod penal. Potrivit acestor dispoziţii, în cursul săvârşirii unor infracţiuni economice, prin care s-a pricinuit o pagubă dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, inculpatul acoperă integral prejudiciul, iar prejudiciul nu depăşeşte 50.000 euro, se aplică o sancţiune administrativă ce va fi înregistrată în cazierul judiciar.
Se constată că în speţa de faţă este vorba despre o infracţiune economică, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, că prejudiciul cauzat este de sub 50.000 euro şi a fost recuperat până la finalizarea cauzei în primă instanţă.
Este real faptul că la data de 25 mai 2011 acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin decizia nr.573, însă, aşa cum s-a arătat, epuizarea activităţii infracţionale a inculpatului s-a realizat în noiembrie 2010, anterior deciziei Curţii Constituţionale, astfel că inculpatului urmează a i se aplica legea mai favorabilă, conform art.13 Cod penal.
Ca urmare, se va admite recursul inculpatului şi în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va casa parţial sentinţa atacată şi în urma rejudecării cauzei, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.i ind.1 Cod procedură penală, se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului B. O. G. pentru comiterea infracţiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.74 ind.1 alin.2 Cod penal se va aplica inculpatului o amendă administrativă de 500 lei.
Se va dispune înscrierea acestor sancţiuni în cazierul judiciar.
Se va elimina din sentinţă prevederile referitoare a condamnarea inculpatului şi menţine restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.
