Curtea de Apel Oradea
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Casare cu trimitere spre rejudecare. Nelegala citare a inculpatului
În condiţiile în care inculpatul nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală şi nici în cursul cercetării judecătoreşti, iar din procesele verbale de realizare a procedurii de citare a inculpatului prin mandat de aducere rezultă că nu mai locuieşte la adresa indicată în rechizitoriu, instanţa avea obligaţia să dispună efectuarea de verificări la SEIP pentru a se afla noul domiciliu al inculpatului şi abia apoi să dispună citarea conform articolului 177 aliniatul 4 din Codul de procedură penală.
DECIZIA PENALĂ NR.829/R/9 2012
Dosar nr.13330/296/2011
Prin sentinţa penală nr.567 din 24 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în baza art.215 alin.1 şi 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul B.O.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II şi b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B.O.V., să plătească părţii civile SC P.T. SRL, prin administrator L.I., suma de 4.634,77 lei, prejudiciul nerecuparat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1800 lei, cheltulieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi S. a sumei de 200 lei, onorariu pe seama av. oficiu C.A., cu delegaţia nr.162/2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, inculpatul B.O.V., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de, înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal.
În actul de sesizare al instanţei se reţine următoarea stare de fapt:
La data de 15.02.2008 B.O.V. s-a prezentat la SC P.T. SRL S., în calitate de angajat al SC V. SRL, când a solicitat în numele firmei mai multe bunuri pe care le-a ridicat de la societate, emiţându-se factura fiscală din 22.01.2008, în valoare totală de 4.634,77 lei.
Ulterior, numitul L.V., administratorul SC P.T. SRL a constatat că factura înmânată lui B.O.V., emisă către SC V. SRL, nu apare în contabilitatea societăţii, aceasta nefiind achitată, după care l-a contactat pe numitul P.T., administratorul SC V. SRL, care i-a comunicat faptul că numitul B.O.V. nu mai este angajatul societăţii din data de 01.08.2007.
Conform Contractului individual de muncă B.O.V. a fost angajat al SC V.SRL din data de 03.05.2007 până la data de 01.08.2007, când şi-a depus demisia.
Fiind audiat în calitate de parte vătămată, numitul L.V., administratorul SC P.T. SRL S., declară că societatea pe care o administrează desfăşoară relaţii comerciale cu SC V .SRL, fără a avea un contract de colaborare, aceasta constând în livrarea diverselor bunuri, plata făcându-se în termen de 15-30 zile prin ordin de plată. Printre reprezentanţii SC V. SRL, care se prezentau la SC P.T. SRL S. pentru a ridica marfa era şi inculpatul B.O.V.
Inculpatul nu a fost audiat în faza de urmărire penală şi nici în faţa instanţei de judecată, întrucât nu a putut fi prezentat în pentru a i se putea lua declaraţie şi pentru ca acesta să dea lămuriri, apărarea acestuia fiind asigurată prin desemnarea unui apărător din oficiu.
Din probatoriul administrat în cauză în cele două faze procesuale, constând în următoarele: Declaraţie parte civilă L.I.M..; Contract individual de muncă; Decizia privind încetarea raporturilor de muncă; Declaraţie martor P.T.G. instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 15.02.2008 B.O.V. s-a prezentat la SC P.T. SRL S., în calitate de angajat al SC V. SRL, când a solicitat în numele firmei mai multe bunuri pe care le-a ridicat de la societate, emiţându-se factura fiscală din 22.01.2008, în valoare totală de 4.634,77 lei.
Ulterior, numitul L.V., administratorul SC P.T. SRL a constatat că factura înmânată lui B.O.V., emisă către SC V. SRL, nu apare în contabilitatea societăţii, aceasta nefiind achitată, după care l-a contactat pe numitul P.T., administratorul SC V. SRL, care i-a comunicat faptul că numitul B.O.V. nu mai este angajatul societăţii din data de 01.08.2007.
Conform Contractului individual de muncă B.O.V. a fost angajat al SC V. SRL din data de 03.05.2007 până la data de 01.08.2007, când şi-a depus demisia.
Fiind audiat, numitul L.V., administratorul SC P.T. SRL S., a declarat faptul că societatea pe care o administrează desfăşoară relaţii comerciale cu SC V. SRL, fără a avea un contract de colaborare, aceasta constând în livrarea diverselor bunuri, plata făcându-se în termen de 15-30 zile prin ordin de plată. Printre reprezentanţii SC V. SRL, care se prezentau la SC P.T. SRL S. pentru a ridica marfa era şi inculpatul B.O.V..
În cauză a fost audiat şi administratorul SC V. SRL, P.T., care a ţinut să precizeze că inculpatul a fost angajatul societăţii din data de 03.05.2007, până la 01.08.2007 când relaţiile contractuale cu acesta au fost încheiate deoarece s-au constat diferite lipsuri în gestiunea societăţii. Acesta a declarat faptul că, sculele cu fost cumpărate în ianuarie 2009 sau 2010 iar acesta aflat de cumpărarea lor în luna martie când a fost la sediul la magazinul SC P.T. SRL şi atunci a anunţat firma respective că inculpatul nu mai este angajatul lui. Acesta a fost disponibilizat pentru că începuseră să dispară materiale şi inculpatul punea dispariţia lor pe seama colegilor. Mai mult era indisciplinat. Până atunci nu fusese neânsoţit să cumpere materiale. După ce a fost dat afară firma nu a mai putut lua legătura cu el, acesta schimbându-şi numărul de telefon.
Ulterior un colaborator i-a adus la cunoştinţă martorului P.T. faptul că, inculpatul s-a cazat la Hotel D. ca fiind din partea firmei SC V. SRL, trecuse mai bine de o lună şi nu era plătită cazarea şi masa.
Din analiza fişei de cazier judiciar la zi a inculpatului rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru acelaşi gen de infracţiuni.
La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, de gradul crescut de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptei, de persoana inculpatului, de faptul că acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei, de antecedentele acestea şi să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate pentru infracţiunea săvârşită.
Fapta inculpatului B.O. de a induce în eroare pe partea vătămată/civilă SC P.T. SRL S., prin a se prezenta în calitate de angajat al SC V. SRL, pentru a solicita în numele firmei mai multe bunuri pe care le-a ridicat de la societate, emiţându-se factura fiscală din 22.01.2008, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 4.634,77 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, faptă prev. şi ped. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal.
În speţă manoperele dolosive ale inculpatului sunt evidente, acesta folosind în vederea inducerii în eroare a părţii vătămate calitatea de angajat a unei firme care se afla în relaţii de colaborare cu partea vătămată, pentru a obţine bunuri în favoarea sa, acesta constituind manopera dolosivă folosită de inculpat pentru a induce în eroare partea vătămată.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul acţionat cu intenţie directă, urmărind inducerea părţii vătămate în eroare, scopul său fiind acela de a-şi însuşi bunurile luate de la partea vătămată, fiind emisă factura fiscală din data de 22.01.2008 ce urma a fi achitată de către societatea SC V. SRL, pretinzând că este angajatul acestei societăţi, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art.215 alin.1 şi 2 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II şi b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul B.O.V., să plătească părţii civile SC P.T. SRL, prin administrator L.I., suma de 4.634,77 lei, prejudiciul nerecuperat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1800 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare, a sumei de 200 lei, onorariu pe seama av. oficiu C.A., cu delegaţia nr.162/2012.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs peste termen inculpatul B.O.V. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare întrucât judecata la prima instanţă a avut loc fără citarea legală a recurentului.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor prevederile articolului 385/3 aliniatul 2 din Cod penal raportat la articolul 365 din Cod penal referitoare la recursul peste termen.
Reprezentantul parchetului a arătat că sunt îndeplinite cerinţele recursului peste termen.
Inculpatul a învederat instanţei că recursul declarat este în termen.
Instanţa a reţinut că din dispoziţiile legale mai sus arătate rezultă că pentru acest remediu procesual se cer îndeplinite două condiţii : prima constă în lipsa părţii atât la toate termenele de judecată la instanţa de fond, dar şi la pronunţare, ce-a de-a doua condiţie impunând ca declaraţia de recurs peste termen să aibă loc în 10 zile de la data , după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile, cele două condiţii menţionate mai sus trebuind a fi îndeplinite în mod cumulativ.
În cauza de faţă, din actele dosarului, se constată că inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată, iar declaraţia de recurs a formulat-o în 10 zile de la data începerii executării pedepsei – a fost arestat la data de 7.08.2012 şi a declarat recurs în data de 13.08.2012, considerente faţă de care sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege cu privire la recursul peste termen, situaţie în care se impune a se analiza fondul prezentei cauze.
Verificând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că recursul formulat în cauză este fondat, fiind incident cazul de casare prevăzut de articolul 385/9 punctul 21 din Codul de procedură penală pentru următoarele considerente :
Articolul 385/9 punctul 21 din Codul de procedură penală prevede că hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
Instanţa de recurs a reţinut că prin rechizitoriul nr.801 din 21.12.2011 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.O.V. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de articolul 215 aliniatul 1 şi 2 din Cod penal.
Curtea a constatat că, în prezenta cauză, inculpatul nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond.
De asemenea, din actele de la dosar respectiv dovezile de realizare a procedurii de citare, procesul verbal de executare a mandatului de aducere întocmit de organele de poliţie , rezultă că inculpatul nu mai domiciliază în S., str.P. nr…, bl…. ap….., judeţul S., adresă la care a fost citat la judecarea cauzei în primă instanţă.
În aceste condiţii, instanţa avea obligaţia să dispună verificări la SEIP pentru a se afla noul domiciliu al inculpatului abia apoi să dispună citarea conform articolului 177 aliniatul 4 din Codul de procedură penală.
Faţă de aceste împrejurări s-a reţinut că judecarea cauzei a avut loc fără ca inculpatul să fie legal citat, acesta fiind în imposibilitate de a-şi pregăti apărarea şi de a-şi propune probele necesare.
În consecinţă, curtea a constatat că inculpatul B.O.V. nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului în care a fost judecat pentru infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze, dosar în care inculpatul a fost citat la o adresă la care nu mai locuia aşa cum s-a arătat mai sus şi prin afişare la Consiliul Local S.
În consecinţă, curtea a reţinut că inculpatul nu a fost legal citat în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond fiind incident cazul de casare prevăzută de articolul 385/9 punctul.21 din Codul de procedură penală.
Faţă de toate acestea, în baza articolului 385/15 punctul 2 litera a din Codul de procedură penală, curtea a admis recursul declarat de inculpat a casat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea de către aceeaşi instanţă.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
În baza articolului 365 aliniatul 3 din Codul de procedură penală s-a dispus suspendarea executării hotărârii atacate şi punerea de îndată în libertate a inculpatului B.O.V. dacă nu este arestat în altă cauză conform articolului 350 din Codul de procedură penală.
