Plângere de carte funciară. Imposibilitatea intabulării unui drept de proprietate în temeiul unei posesii. Lipsa calităţii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru şi Publicitate
-dispoziţiile art. 20 alin. 1, art.50 din Legea nr. 7/1996.
Partea nu poate solicita înscrierea în cartea funciară a posesiei, înţeleasă ca stare de fapt. Petentul nu a depus nici un înscris care să dovedească un drept real asupra imobilului teren, astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 20, 48 din Legea nr. 7/1996.
Dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2010, invocate de l petent nu pot conduce la înscrierea în cartea funciară a posesiei asupra unui teren. Contrar susţinerilor petentului, textele legale anterior citate nu prevăd posibilitatea înscrierii posesorilor în cartea funciară, ci stabilesc modalităţile de întocmire a cadastrului şi de organizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară. Aceste prevederi nu înlătură de la aplicare art. 20 din Legea nr. 7/1996, conform căruia numai dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, prin înscriere înţelegându-se întabularea, conform art. 26 alin. 4 din acelaşi act normativ, scopul urmărit şi de petent în prezentul litigiu.
OCPI Ilfov nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, având în vedere decizia pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII/2007, conform căreia, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă
(Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.167/28.01.2013, dosar nr. 1152/1748/2011
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Cornetu, petentul S.G. a solicitat anularea încheierilor de carte funciară nr. 128682/20.12.2010 şi nr. 479/05.02.2011, în contradictoriu cu O.C.P.I. Ilfov, şi obligarea pârâtului să procedeze la înscrierea sa în cartea funciară a oraşului Pantelimon, ca posesor asupra terenului şi proprietar al construcţiei situate în judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni nr. 5, conform O.U.G. nr. 64/2010.
La dosarul de faţă au fost conexate dosarele nr. 4847/1748/2011 şi nr. 5572/1748/2011 ale acestei instanţe, întrucât au acelaşi obiect cu dosarul de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 3042/29.09.2011, Judecătoria Cornetu a respins plângerea formulată de petentul S.G. în contradictoriu cu intimata O.C.P.I. Ilfov, ca neîntemeiată, a respins plângerea din Dosarul nr. 4847/1748/2011, conexat la prezenta cauză, ca rămasă fără obiect, şi a respins plângerea din Dosarul nr. 5572/1748/2011, conexat la prezenta cauză, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că, prin încheierile nr. 128682/20.12.1010 şi nr. 479/05.02.2011, a fost respinsă cererea petentului de înscriere în cartea funciară a oraşului Pantelimon, ca posesor asupra terenului şi proprietar al construcţiei situate în judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni nr. 5.
Judecătoria a reţinut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, petentul nu face dovada faptului că este proprietarul parcelei pe care se află construcţia sa, astfel că nu se poate deschide o carte funciară în sensul solicitărilor petentului, întrucât conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 ”dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil”.
Judecătoria a respins plângerile formulate în dosarele nr. 4847/1748/2011 şi nr. 5572/1748/2011, conexate, ca rămase fără obiect, având în vedere soluţia de mai sus precum şi faptul că au acelaşi obiect cu dosarul de faţă.
Prin decizia civilă nr. 110 A din 8.10.2012, Tribunalul Ilfov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI Ilfov, a admis apelul formulat de apelantul S.G. împotriva sentinţei civile nr. 3042 pronunţată la data de 29.09.2011 de Judecătoria Cornetu, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că s-au respins plângerile conexate în contradictoriu cu OCPI Ilfov ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a menţinut celelalte dispoziţii referitoare la respingerea plângerii din dosarul nr. 1152/1748/2011 ca neîntemeiată şi a plângerilor conexate ca rămase fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 501 din Legea nr. 7/1996, legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, ”soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”. Prin acest text legal, legiuitorul a înţeles să nu acorde legitimare procesuală pasivă instituţiei OCPI, inclusiv în soluţionarea plângerilor împotriva încheierii de carte funciară, situaţie întâlnită în speţă, în acest sens fiind şi decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII/2007, pronunţată în cadrul unui recurs în interesul legii.
În ceea ce priveşte modul de soluţionare a plângerilor de carte funciară de către prima instanţă, tribunalul a reţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2010, invocate de apelantul petent nu pot conduce la înscrierea în cartea funciară a posesiei asupra unui teren. Contrar susţinerilor apelantului, textele legale anterior citate nu prevăd posibilitatea înscrierii posesorilor în cartea funciară, ci stabilesc modalităţile de întocmire a cadastrului şi de organizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară. Aceste prevederi nu înlătură de la aplicare art. 20 din Legea nr. 7/1996, conform căruia numai dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, prin înscriere înţelegându-se intabularea, conform art. 26 alin. 4 din acelaşi act normativ, scopul urmărit şi de petent în prezentul litigiu.
Tribunalul a constatat că, în speţă, apelantul nu solicită înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului teren, ci a posesiei, înţeleasă ca stare de fapt. Petentul nu a depus nici un înscris care să dovedească un drept real asupra imobilului teren, astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 20, 48 din Legea nr. 7/1996.
Tribunalul a considerat că şi cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiei este neîntemeiată, având în vedere că, nici cu privire la acest imobil, nu a fost depus un înscris din care să rezulte dreptul invocat de parte. Sentinţa civilă nr. 1413/21.05.1993 pronunţată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 389A/1993 şi decizia civilă nr. 1479/1994, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, şi Curtea de Apel Bucureşti, nu constată dreptul de proprietate al apelantului asupra imobilului construcţie, ci doar calitatea sa de constructor de bună-credinţă. Cele două noţiuni sunt diferite, calitatea de constructor de bună-credinţă nu presupune calitatea de proprietar, ci are relevanţă într-o eventuală cerere de accesiune imobiliară artificială formulată de proprietarul terenului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinţei recurate iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că un prim motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 2, 8, 10, 11 din O.U.G. nr. 64/2010 care modifică şi completează Legea 7/1996, legea cadastrului şi publicităţii imobiliare, pot fi înscrişi în cartea funciară posesorii terenului şi persoanele care stăpânesc şi folosesc aceste terenuri, înscriindu-le posesia. Se poate înscrie şi dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate pe aceste terenuri mai ales că reclamantul în acest sens a depus la dosar sentinţa civilă nr. 1413/1993 pronunţată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 389 A/1993 şi prin decizia civilă nr. 1479/1994.
Recurentul a arătat că art. 10 modificat prin pct. 11 lit. d şi e din O.U.G. nr. 64/2010 prevede identificarea titularilor drepturilor reale şi a posesorilor, precum şi preluarea copiilor actelor juridice doveditoare, identificarea imobilelor în cadrul sectoarelor cadastrale. Pe cale de consecinţă, actul normativ menţionat are drept scop înregistrarea în operaţiunile de cadastru şi de carte funciară a tuturor posesorilor şi deţinătorilor de imobile.
Recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, arătând că nu a formulat apel pentru a se constata că OCPI Ilfov nu are calitate procesuală pasivă. Sub acest aspect în mod greşit s-a admis apelul având în vedere că, în evidenţele cadastrale, reclamantul apare ca unic proprietar, astfel încât oficiul cadastral are calitate procesuală mai ales că este competent să efectueze înregistrările cadastrale în cartea funciară.
Intimatul OCPI Ilfov a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe fond, arătând că lasă soluţia la aprecierea instanţei.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că nu are calitatea de a cenzura întinderea pretenţiilor, ci doar aceea de a înregistra, pentru opozabilitatea faţă de terţi, actele prezentate de petenţi, în caz de dubiu, singura soluţie legală aflată la dispoziţia intimatului fiind aceea de a respinge cererea de înscriere în Cartea Funciară, urmând ca dubiul respectiv să fie soluţionat de către instanţa de judecată.
Prin decizia civilă nr.167/28.01.2013, a fost respins recursul, ca nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat. Curtea constată că în mod greşit a considerat recurentul că, potrivit art. 2, 8, 10, 11 din O.U.G. nr. 64/2010 care modifică şi completează Legea 7/1996, în forma în vigoare la data pronunţării încheierii de carte funciară atacate, pot fi înscrişi în cartea funciară posesorii terenului, prin procedura aleasă de petent, respectiv solicitarea adresată Oficiului de a proceda la înscrierea sa în cartea funciară ca posesor asupra terenului.
Art. 2 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 64/2010, în forma în vigoare la data pronunţării încheierii atacate, se referă la modul de realizare a cadastrului, menţionând, la alin. 2 lit. b,) identificarea şi înregistrarea proprietarilor, a altor deţinători legali de imobile şi a posesorilor. Art. 8 din acelaşi act normativ reglementează activitatea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Art. 10 se referă la lucrările sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară iar art. 11 reglementează modul de întocmire a documentelor tehnice ale cadastrului.
Referirile la posesor din textele legale menţionate trebuie interpretate coroborat cu prevederile Capitolului 3 privind Organizarea lucrărilor de înregistrare sistematică în cadastru şi în cartea funciară. Dispoziţiile legale invocate de petent, cuprinse în acest capitol, în forma în vigoare la data pronunţării încheierii atacate, au în vedere o procedură specială de organizare a lucrărilor de înregistrare sistematică în cadastru şi în cartea funciară, iar în cadrul acestor lucrări, documentele tehnice ale cadastrului se întocmesc la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, pentru fiecare sector cadastral în parte, şi evidenţiază situaţia reală constatată de comisia care a desfăşurat lucrările de specialitate, astfel cum prevede art. 11 din Lege. Astfel, capitolul menţionat reglementează o procedură specială şi stabileşte modul în care se realizează activităţile specifice de către Comisia care efectuează lucrările de cadastru, nefiind aplicabile cererii petentului.
În consecinţă, Curtea constată că, prin decizia recurată, au fost interpretate corect prevederile legale menţionate, precum şi art. 20 din Legea nr. 7/1996, conform căruia dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. De asemenea, în mod corect a constatat tribunalul că prin înscriere se înţelege intabularea, conform art. 26 alin. 4 din acelaşi act normativ, scopul urmărit şi de petent în prezentul litigiu. În acest sens, Curtea constată că, la data de 27.10.2010, prin cererea adresată biroului de carte funciară, soluţionată prin încheierea atacată, petentul a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei şi terenului, astfel cum rezultă din copia respectivei cereri de la fila 67 din dosarul Judecătoriei Cornetu nr. 1152/1748/2011. În această situaţie, în mod corect a fost respinsă cererea petentului, prin încheierea nr. 128682/20.12.2010, faţă de prevederile art. 20 din Legea nr. 7/1996.
În acest context, Curtea constată că Oficiul de cadastru de cadastru şi publicitate imobiliară a fost sesizat cu o cerere de intabulare a dreptului de proprietate iar conform art. 55 alin. 3 din Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, cererea de înscriere, o dată înregistrată, nu mai poate fi modificată sau completată. Astfel, obiectul solicitării petentului, astfel cum rezultă din conţinutul cererii adresate Oficiului de cadastru de cadastru şi publicitate imobiliară, este intabularea dreptului de proprietate asupra terenului şi construcţiei, solicitarea de înscriere a posesiei fiind formulată, cu încălcarea prevederii legale arătate, în cadrul căii de atac a reexaminării îndreptate împotriva încheierii nr. 128682/20.12.2010. Totuşi, această cerere a fost examinată de instanţe, soluţia pronunţată fiind corectă faţă de toate argumentele expuse mai sus.
În ceea ce priveşte cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiei, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă această cerere, în condiţiile în care sentinţa civilă nr. 1413/21.05.1993 pronunţată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, definitivă şi irevocabilă, invocată de petent, a constatat calitatea sa de constructor de bună credinţă, fără a stabili un alt drept decurgând din această situaţie. În consecinţă, întrucât petentul nu a depus înscrisuri din care să rezulte dreptul său de proprietate asupra construcţiei, în mod corect a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă nu este întemeiat. Curtea constată că, în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe această prevedere, recurentul nu a expus critici care să se circumscrie acestui motiv de recurs, nemenţionând care este actul juridic greşit interpretat de către instanţa de apel. Curtea constată că recurentul a invocat greşita soluţionare de către instanţă a problemei calităţii procesuale pasive a OCPI Ilfov, motiv de recurs care urmează a fi analizat de Curte prin prisma pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă, având în vedere că problema menţionată pune în discuţie aplicarea legii de către instanţa de apel.
Curtea constată că în mod corect a reţinut tribunalul că OCPI Ilfov nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, având în vedere decizia pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII/2007, conform căreia, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, potrivit art. 501 din Legea nr. 7/1996, soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial.
Curtea constată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Oficiului a fost invocată din oficiu de către tribunal. Nu este relevant faptul că, în apelul formulat, petentul nu a invocat acest aspect, excepţia menţionată fiind de ordine publică, situaţie în care, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, putea fi invocată din oficiu de instanţă.
Reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Salareanu Gheorghe împotriva deciziei civile nr. 110 A/0810.2012 pronunţate de Tribunalul Ilfov.
