Asigurări sociale.
Art. l0, Legea nr. 3/1977, art. 120 alin. 2, Legea nr. 53/2003
Orele suplimentare nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual deoarece nu au avut caracter permanent în sensul prevăzut de Legea nr.49/1992, ele fiind acordate pe un timp limitat (existând şi posibilitatea compensării cu timp liber corespunzător.)
Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,
conflicte de muncă şi asigurări sociale
Decizia civilă nr. 1367 din 4 noiembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 4488 din 24.04.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 3623/103/2008 s-a admis contestaţia formulată de S. C., reţinându-se, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ sub numărul 3623/103/2008 din data de 09.10.2008 reclamantul S. C. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, pentru ca în contradictoriu cu aceasta şi pe baza probelor administrate să se dispună obligarea intimatei la anularea deciziei de pensionare nr. 234485/12.09.2008 precum şi emiterea unei decizii de pensionare cu luarea în calcul a sporurilor de şantier, de şef de echipă sau pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru.
Petentul a promovat prezenta acţiune motivat de faptul că pârâta la calculul drepturilor de nu a luat în calcul toate sporurile de care petentul a beneficiat în cadrul activităţii sale şi prevăzute în adeverinţele nr. 356/17.06.2008 eliberată de S.C. N. M. S.A. Bucureşti şi nr. 2/04.07.2008 eliberată de S.C. N M S.A. Constanţa.
Intimata a depus întâmpinare şi o serie de acte în copie în susţinerea acesteia. Prin întâmpinare se arată că petentul în urma cererii sale nr. 40321/14.07.2008 a fost pensionat pentru limită de vârstă. La calculul drepturilor de au fost avute în vedere actele depuse de petent la dosarul de pensie, precum şi salariile şi sporurile înscrise în carnetul de muncă şi dovedite cu cele două adeverinţe. Se arată că au fost avute în vedere şi sporurile de vechime, spor de atracţie, spor conform Decret 68/1990 şi spor special conform Lg. 57/1974 şi spor de şantier conform Lg. 57/1974.
Se arată că asupra sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru acesta nu a putut fi avut în vedere motivat de faptul că acest spor apare în cuantum de 50% acordat în baza art. 71 alin. 4 din Legea 57/1994, ori potrivit art. 71 alin. 4 din Legea 57/1974 pentru peste programul normal de lucru se poate acorda o retribuţie tarifară mai mare cu 5-25%.
De asemenea se mai arată că petentul nu a făcut dovada studiilor şi perioada în care au fost desfăşurate, motiv pentru care nici perioada acestora nu a fost luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Instanţa analizând actele depuse la dosarul cauzei urmează a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept: Petentul a promovat acţiune pentru neluarea în calcul la stabilirea pensiei a unor condiţii de muncă de care a beneficiat în timpul activităţii motiv pentru care drepturile de pensie nu au fost stabilite la un cuantum corect.
Faţă de susţinerile intimatei că sporul de 50% aplicat pentru a 9-a oră lucrată peste program nu poate fi acordat deoarece depăşeşte cuantumul dintre 5-25 % care se aplică la mărirea retribuţiei tarifare, instanţa a arătat că timpul normal de lucru era de 8 ore pe zi, ori pentru a 9-a oră peste programul de lucru petentul a fost retribuit cu un spor permanent de 50 %. Acest spor îşi găseşte aplicarea în Art. 71 alin. 2 care prevede că “munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensată cu timp liber corespunzător se retribuie, pe lângă retribuţia tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuţia tarifară de încadrare pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru şi de 100% pentru orele următoare.” Art. 71 alin. 4 face vorbire despre o retribuţie salarială mai mare cu 5-25% în locul retribuţiei de ore suplimentare. Ori în speţa de faţă unitatea a acordat petentului sporul pentru munca sistematică peste programul normal de lucru în locul măririi retribuţiei tarifare de la art. 71 alin. 4.
De asemenea este foarte clar specificat şi în adeverinţe că aceste sporuri au fost acordate în conformitate cu CCM aplicabile pe ramură sau unitate, ori pârâta nu se poate substitui în a stabili ce procente ale sporurilor să aibă anumite categorii de salariaţi.
În aceste condiţii, s-a apreciat că, sumele acordate petentului pentru orele prestate în plus peste programul de 8 ore/zi, fac parte din salariul de bază şi nu reprezintă un spor sau adaos la acesta.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 164 alin.2 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile brute sau nete, înregistrate în carnetul de muncă, se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Acest fapt nu înseamnă însă că, veniturile realizate ce au intrat în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale şi care nu sunt evidenţiate în carnetul de muncă nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei, în condiţiile în care s-a făcut dovada existenţei acestora, prin adeverinţele emise de angajator.
În acest context, s-a reţinut că, în toate adeverinţele deduse judecăţii, se menţionează, în mod expres, atât temeiul de drept în care au fost acordate sporurile salaria-le cu titlu de „plata muncii peste programul normal” şi pentru „regim de lucru prelungit (9 ore), cât şi faptul că toate sporurile şi adaosurile evidenţiate fac parte din baza de calcul şi virare a contribuţiei de asigurări sociale.
Ori, prin obţinerea unui drept de pensie inferior în raport cu cota de contribuţie de asigurări sociale calculată şi virată la bugetul de stat s-ar crea o inechitate şi o încălcare a prevederilor art. l din Protocolul nr. l al CEDO, plata acestei contribuţii dând naştere, potrivit practicii CEDO, unui drept de proprietate la o fracţiune din patrimoniul astfel constituit.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanţa a admis acţiunea formulată, potrivit dispozitivului.
Faţă de susţinerile intimatei că petentul nu a făcut dovada studiilor motiv pentru care nu s-au luat în calcul perioada stagiului asimilat a studiilor la calculul drepturilor de pensie, instanţa a constatat că petentul a depus la dosarul de pensie diploma de studii, iar la dosarul de judecată a depus şi anexa la diploma de studii. Odată depusă diploma de studii este un fapt incontestabil că acel petent a avut studii care pot constitui un avantaj la calculul drepturilor de pensie. Pârâta nu a putut face dovada că a solicitat completarea diplomei de studii cu anexa diplomei, ci a preferat să constate inexistenţa studiilor juridice, fapt neadevărat, motiv pentru care petentului i-au fost luate în calcul şi perioada studiilor universitare.
Împotriva sentinţei civile nr. 448 din 24.04.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în termen legal, a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, criticând-o pentru următoarele motive:
– hotărârea s-a data cu încălcarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 19/2000;
– faptul că nu s-a respectat procentul de 5-25% prevăzut de art. 71 al.4 din Legea nr. 57/1974, a determinat luarea în calcul (până la 01.04.2001) a sporului privind lucrul sistematic peste program;
– neluarea în calcul a studiilor superioare a fost determinată de faptul că la dosarul de pensie al intimatului nu se află depusă Anexa la diploma de studii. Recursul este întemeiat.
Dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 57/1974 potrivit cărora „Munca prestată peste durata normală a zilei de lucru necompensată cu timp liber corespunzător, se retribuie, pe lângă retribuţia tarifară cuvenită conform reglementărilor în vigoare, cu un spor de 50% din retribuţia tarifară pentru primele două ore de depăşire a duratei normale a zilei de lucru şi de 100% pentru orele următoare”- se referă la retribuirea orelor suplimentare efectuate peste programul normal de lucru.
Orele suplimentare nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual deoarece nu au avut caracter permanent în sensul prevăzut de Legea nr. 49/1992, ele fiind acordate pe un timp limitat (existând şi posibilitatea compensării cu timp liber corespunzător).
Art. 74 alin. (4) din Legea nr. 57/1974 potrivit căruia „Personalul cu funcţii de execuţie şi cel operativ, care prin natura muncii lucrează peste programul normal de lucru, poate primi, în locul retribuţiei pentru ore suplimentare, o retribuţie tarifară mai mare cu 5-25%, care se stabileşte în raport cu timpul prevăzut a fi prestat, în medie lunară, peste programul normal de lucru” – se referă la retribuirea persoanelor care, prin natura muncii, lucrează sistematic peste programul normal de lucru.
Lucrul sistematic peste programul normal este luat în calcul la stabilirea punctajului mediu anual deoarece a făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare (art. 10 din Legea nr. 3/1977 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992) însă, în procent cuprins între 5-25%.
În adeverinţa nr. 356/17.06.2008 depusă de contestator se menţionează că, „în perioada 08.04.1987-01.04.1998 a beneficiat şi de un spor permanent pentru lucru sistematic peste programul normal de lucru în procent de 50% din salariul de bază, pentru a 9-a oră lucrată peste programul normal de lucru…, acordat în baza art. 71(4) din Legea nr. 57/1974″.
După cum se poate observă, angajatorul, deşi a folosit noţiunea de „lucru sistematic peste programul normal de lucru „- în baza art. 71(4) din Legea nr. 57/1974 a acordat cuantumul de 50% cu specificaţia pentru a 9-a oră lucrată peste programul normal de lucru, prevăzut la art. 71 alin. (2), care se referă la ore suplimentare.
De asemenea, pentru perioada 07.04.2003 – 01.06.2007 angajatul a folosit noţiunea de „lucru sistematic peste programul normal de lucru „(în cuantum de 75%), însă, în baza Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, care se referă la sporul pentru munca suplimentară prevăzut la art. 120 alin. (2) şi anume: „Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază”.
Pentru perioada de după 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în calcul veniturile pentru care s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale conform declaraţiilor nominale depuse de angajator.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 276/2004, potrivit căreia: „Recalcularea la cerere, prin adăugarea stagiului de cotizare asimilat prevăzut la art. 38 alin. (1) lit. b) se face şi în cazul pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001″ în cazul persoanelor pensionate în baza Legii nr. 3/1977 şi care au solicitat adăugarea facultăţii, depunând numai diploma de studii, Casa de pensii le-a adus la cunoştinţă, prin cărţi poştale, să depună foaia matricolă iar, în lipsa acesteia, să solicite de la facultate o adeverinţă din care să rezulte perioada efectivă a studiilor superioare, precum şi forma de învăţământ.
Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile art. 304 Cod pr. civilă s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinţa şi s-a respins contestaţia formulată de S. C.
