Tarif pentru serviciile prestate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Calea de atac împotriva modului de stabilire a acestor tarife
-Ordinul MAI nr. 39/2009
Articolul 2 alineatul (6) din Ordinul nr. 39/2009 al Ministrului Administraţiei şi Internelor prevede că „Împotriva modului de stabilire a tarifului se poate face cerere de reexaminare la oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară”.
Prin urmare, soluţia dată cu privire la cererea de reexaminare a tarifului perceput nu mai poate fi atacată pe calea plângerii prevăzute de art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996, a apelului şi recursului.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 103 din 28 ianuarie 2014, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 103 din 28 ianuarie 2014, pronunţată în dosarul nr. 32049/325/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamant SC L.R.I. SRL împotriva Deciziei civile nr. 692/A din 31 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimatul M.H.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut argumentele de mai jos.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 39/2009 al Ministrului administraţiei şi internelor, persoanele fizice şi juridice care solicită prestarea serviciilor prevăzute de prezentul ordin Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţilor sale subordonate au obligaţia de plată a tarifelor, cu excepţia situaţiilor în care prin lege se prevede în mod expres exceptarea de la plata acestora.
Art. 2 alin. (2) din Ordinul citat anterior prevede că aceste tarife se încasează anticipat înregistrării cererilor pentru furnizarea serviciilor solicitate, iar, potrivit alin. (3), neplata tarifului corespunzător serviciilor solicitate, în termenul legal, sau plata parţială a acestuia atrage respingerea cererii.
De asemenea, art. 2 alin. (6) din Ordin prevede că, împotriva modului de stabilire a tarifului se poate face cerere de reexaminare la oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, Curtea constată că Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate prestează servicii de natura celui cerut de reclamantă contra unui tarif, ce se plăteşte anticipat, în caz contrar cererea urmând a fi respinsă. Împotriva modului de stabilire a acestui tarif există o singură cale de atac, cea a reexaminării prevăzute de art. 2 alin. (6) din Ordinul nr. 39/2009, regimul juridic fiind similar celui stabilit de Legea nr. 146/1997, în cazul taxelor judiciare de timbru datorate pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti.
Soluţia dată cu privire la cererea de reexaminare a tarifului perceput în speţă de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara nu mai poate fi atacată pe calea plângerii prevăzute de art. 50 alin. (21) din Legea nr. 7/1996 în forma aplicabilă speţei, întrucât ne aflăm în prezenţa a două situaţii diferite, reglementate de texte de lege distincte, astfel că nu putem confunda cererea de reexaminare a tarifului perceput de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara cu cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de admitere sau respingere a unei cereri de înscriere în CF, prevăzută de art. 50 din Legea nr. 7/1996 în forma aplicabilă speţei.
Ca atare, Curtea conchide că, în situaţia în care cererea de reexaminare formulată de reclamantă împotriva modului de stabilire a tarifului datorat pentru soluţionarea cererii adresate Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara a fost respinsă, prin încheierea dată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş, aspectele privind cuantumul tarifului datorat pentru serviciul cerut Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara nu mai pot face obiectul cercetării judecătoreşti în prezentul litigiu, întrucât regimul căilor de atac este unul imperativ, neputând fi admise căi ce nu sunt reglementate expres de lege. În acest sens sunt corecte afirmaţiile tribunalului, singura soluţie posibilă fiind respingerea cererii adresate de către reclamantă Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Timişoara, pe motiv că nu a fost achitat tariful prevăzut de lege în acest sens, nemaiputând a fi analizate nici aspectele privind posibilitatea înscrierii dreptului recunoscut reclamantei prin hotărâre judecătorească în absenţa chitanţei doveditoare a achitării impozitului datorat de intimatul M.H., sens în care Curtea a înlăturat motivele de recurs ce vizează acest aspect.
