Lipsa răspunderii pentru prejudiciul moral produs ca urmare a neactualizării
Legea nr. 247/2005 O.U.G. nr. 81/2007
1. Acţiunea formulată a fost greşit admisă, în condiţiile în care nu există temei legal pentru actualizarea valorii consemnate în titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, titluri care pot fi valorificate în condiţiile O.U.G. nr. 81/2007.
Astfel, nu s-a contestat aplicarea acestui act normativ de către autoritatea pârâtă, solicitându-se însă actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada septembrie 2006 – noiembrie 2007, în care nu a fost reglementată o altă actualizare decât cea realizată în baza pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi în care reclamantul a avut calitatea de acţionar la Fondul P., pentru valoarea actualizată a despăgubirilor stabilită prin decizia neatacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
S-a solicitat neîntemeiat actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada anterioară opţiunii pentru plata despăgubirilor în numerar, fără a se avea în vedere că exercitarea acestui drept nu a fost posibilă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
2. Nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor legale de stabilire a răspunderii juridice pentru daunele morale pretinse, atâta timp cât nu s-a constatat încălcarea unei obligaţii legale de către autoritatea pârâtă. Astfel, nu există temei pentru angajarea răspunderii materiale a acesteia.
De asemenea, nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între întârzierea în plata despăgubirilor şi afecţiunile de care suferă reclamantul sau soţia acestuia.
I.C.C.J., s. de cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1360 din 11 martie 2009
Prin acţiunea înregistrată la 4 ianuarie 2008, reclamantul E.Ş. a solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. la plata sumei de 3.700 lei, reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie pentru perioada 19 septembrie 2006 – 16 noiembrie 2007 a sumei stabilite prin decizia pentru acordarea despăgubirilor emisă în temeiul Legii nr. 247/2005, precum şi achitarea unor daune morale în valoare de 50.000 curo.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, prin decizia nr. 1004/
19.09.2006, C.C.S.D. a emis în favoarea sa titlul de despăgubire în cuantum de 45.144,22 lei, dar pârâta nu a procedat la actualizarea acestei sume pentru perioada de 14 luni, cu aplicarea indicelui de inflaţie de 108,06%.
Prin sentinţa civilă nr. 1029/1.04.2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VllI-a de administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să actualizeze sumele acordate prin titlul de plată din 16 noiembrie 2007, în raport de rata inflaţiei, pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei nr. 1004/2006 şi data plăţii despăgubirilor.
Instanţa de fond a reţinut că titlul de plată, concretizat în decizia nr. 271/16.11.2007, a fost emis de pârâtă pentru suma de 45.144,22 lei, acordată reclamantului prin decizia nr. 1004/2006, fară a se ţine seama de devalorizarea monedei naţionale şi de principiul justei despăgubiri, prevăzut de legea în baza căreia au fost stabilite despăgubirile.
Prin cererea formulată în acelaşi dosar la data de 7 aprilie 2008, reclamantul E.Ş. a solicitat completarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1029/2008, în sensul obligării pârâtei să-i plătească daune morale în sumă de 1,5 miliarde lei.
Instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2662/14.10.2008, cu motivarea că nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între întârzierea în plata despăgubirilor şi afecţiunile de care
suferă reclamantul sau soţia acestuia.
împotriva sentinţei civile nr. 1029/2008 a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că actele normative incidente în cauză, Legea nr. 247/2005 şi O.U.G. nr. 81/2007, nu prevăd actualizarea despăgubirilor în perioada cuprinsă între momentul emiterii deciziei C.C.S.D. şi cel al emiterii titlului de plată, astfel că nu poate fi reţinută obligaţia sa de actualizare a valorii despăgubirilor în numerar şi de achitare a acestora, cum în mod greşit a dispus instanţa de fond.
împotriva sentinţei civile nr. 2662/2008 a declarat recurs reclamantul E.Ş. şi a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de completare a sentinţei civile nr. 1029/2008, prin obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 150.000 lei, motivând că a dovedit prejudiciul suferit şi fapta ilicită a autorităţii pârâte, care în mod nejustificat a refuzat să-i plătească despăgubirile legal cuvenite.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile pre-
1 A
văzute de art. 304 şi art. 304 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul declarat de autoritatea pârâtă şi a respins recursul declarat de reclamant pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 531/2.09.2004, emisă de Primăria comunei Cor-netu, judeţul Ilfov, i-au fost acordate reclamantului E.Ş. măsuri repara
torii în echivalcnt constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în limita sumei de 618.979.140 lei.
Pentru întreaga sumă stabilită prin dispoziţia nr. 531/2.09.2004, reclamantul a subscris în condiţiile prevăzute de pct. 32.7 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, în cadrul ofertei pentru din portofoliul M.E.F., respectiv pentru SC T.E. SA şi SC T.G. SA.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de valoare nominală emise de M.F.P., în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, până la data intrării în vigoare a acestei legi şi care nu au fost valorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în baza H.G. nr. 498/2003, se convertesc prin decizia C.C.S.D. în titlu de despăgubire.
In cadrul acestei proceduri, reclamantul a solicitat convertirea titlurilor de valoare nominală în cuantum de 419.000.000 lei, restul titlurilor fiind subscrise în cadrul ofertei pentru SC T.E. SA.
Pentru convertirea titlurilor de valoare nominală depuse de reclamant, C.C.S.D. a emis decizia nr. 1004/2006, prin care s-a acordat titlu de despăgubire în cuantum de 45.144,22 RON, reprezentând valorile actualizate, potrivit indicelui de inflaţie comunicat de I.N.S.
Reclamantul nu a contestat în justiţie actualizarea efectuată prin această decizie pentru despăgubirile cuvenite, în conformitate cu dispoziţiile pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care prevăd actualizarea valorilor înscrise în titlurile de valoarea nominală prin aplicarea indicelui de inflaţie aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost titlul şi sfârşitul lunii anterioare datei emiterii deciziei de către C.C.S.D.
Decizia reprezentând titlul de despăgubire a fost transmisă societăţii de administrare a Fondului P., precum şi entităţii de depozitare şi înregistrare a acţiunilor Fondului, în vederea conversiunii titlului de despăgubire în acţiuni la acest fond şi reclamantului i-a fost eliberat atestatul din 14 mai 2007, din care rezultă deţinerea unui număr de 45.144 de acţiuni la Fondul P.
Prin O.U.G. nr. 81/2007 a fost modificat şi completat Titlul nr. VII din Legea nr. 247/2005, fiind introdus Cap. V1 cu Secţiunea 1, referitoare la valorificarea titlurilor de despăgubire.
Conform noii reglementări, în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul poate solicita fie realizarea conversiei titlului în acţiuni emise de Fondul P., fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar.
Reclamantul şi-a exprimat opţiunea prin cererea din 1 octombrie 2007, solicitând anularea atestatului de acţionar la Fondul P. şi convertirea titlului de despăgubire conţinut de decizia nr. 1004/2006 a C.C.S.D.
In baza acestci opţiuni, A.N.R.P., prin Dirccţia de acordare a despăgubirilor în numerar, a emis titlul de plată din 16 noiembrie 2007 şi ordinul de plată în favoarea reclamantului pentru suma de 45.144,22 lei, conform dispoziţiilor art. 18” din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007, care prevăd că, în cazul opţiunii pentru primirea exclusiv de despăgubiri în numerar, după depunerea titlului de despăgubire, în original, se va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenţei disponibilităţilor financiare.
In consecinţă, acţiunea formulată de reclamant a fost greşit admisă, în condiţiile în care nu există temei legal pentru actualizarea valorii consemnate în titlurile de despăgubire emise de C.C.S.D., titluri care pot fi valorificate în condiţiile O.U.G. nr. 81/2007.
In cauză nu s-a contestat aplicarea acestui act normativ de către autoritatea pârâtă, solicitându-se însă actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada septembrie 2006 – noiembrie 2007, în care nu a fost reglementată o altă actualizare decât cea realizată în baza pct. 29.3 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi în care reclamantul a avut calitatea de acţionar la Fondul P. pentru valoarea actualizată a despăgubirilor, stabilită prin decizia nr. 1004/2006, neatacată în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Reclamantul a solicitat neîntemeiat actualizarea valorii despăgubirilor pentru perioada anterioară opţiunii sale pentru plata despăgubirilor în numerar, fară a avea în vedere că exercitarea acestui drept nu a fost posibilă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.
Pentru considerentele expuse, s-a constatat că nu există o bază legală pentru pretenţiile solicitate în cauză şi în atare situaţie, s-a admis recursul declarat de autoritatea pârâtă, s-a casat sentinţa civilă nr. 1029/2008 şi pe fond, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul E.Ş.
Faţă de soluţia dată recursului declarat de autoritatea pârâtă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2662/2008, întrucât nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor legale de stabilire a răspunderii juridice pentru daunele morale pretinse. Cum în cauză nu s-a constatat încălcarea unei obligaţii legale de către autoritatea pârâtă, nu există temei pentru angajarea răspunderii materiale a acesteia.
