Respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale. Admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate. Recurs respins.
– Cod procedura civila, art.7201 Cod procedura civila
Paratele au sustinut, in fapt, ca disp. art. 7201 C.pr.civ. sunt neconstitutionale pentru ca nu prevad si obligativitatea efectuarii procedurii prealabile si pentru procesele si litigiile in materie comerciala neevaluabile in bani, cum este cazul litigiului de fata ce are ca obiect evacuare si pretentii reprezentand contravaloare lipsa de folosinta. Curtea apreciaza ca instanta de fond in mod corect nu a dat curs solicitarii de sesizare a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate nefiind utila si pertinenta pentru solutionarea cauzei, neavand legatura cu aceasta, fiind, asadar, irelevanta. Asa fiind, Curtea nu poate primi sustinerile paratelor in sensul ca instanta de fond s-ar fi substituit instantei constitutionale, din cele expuse mai sus rezultand ca, din contra, prima instanta si-a indeplinit obligatia de a verifica legalitatea exceptiei de neconstitutionalitate, prin prisma conditiilor prevazute in art. 29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 rep., in urma acestei verificari rezultand ca exceptia nu este admisibila din punctul de vedere al obiectului sesizarii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA NR.965 din 21.07.2010)
I. Prin incheierea din 29.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VI-a Comerciala în dosarul nr. 42761/3/2009, s-a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 7201 C.pr.civ.
S-a retinut ca legiuitorul a inteles sa reglementeze anumite norme procedurale prin care partile sa incerce concilierea directa prealabila in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiilor de natura comerciala cu un anumit obiect cu indicarea pretentiilor reciproce. Aceasta, a constatat instanta de fond, nu inseamna o restrangere a drepturilor petentei, o incalcare a principiului egalitatii in drepturi, o ingradire a accesului liber la justitie, fiind doar norme de procedura la latitudinea autoritatii legiuitoare competente pentru buna desfasurare a actului de justitie, de o instanta independenta, impartiala, in numele legii.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs paratele, in temeiul disp. art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a incheierii recurate, in sensul de a dispune sesizarea Curtii Constitutionale in vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate invocate si suspendarea, pe cale de consecinta, a prezentei cauze in conditiile art. 29 alin. 5 din acelasi act normativ.
In motivare se arata ca instanta de fond a respins, in mod nelegal, cererea de sesizare a Curtii Constitutionale si, implicit, de suspendare a cauzei pana la solutionarea exceptiei, in speta fiind intrunite toate conditiile de admisibilitate.
Recurentele sustin ca prima instanta nu avea cum sa se pronunte asupra necesitatii sau nu a existentei procedurii concilierii in cazul prezentei cauze, cata vreme s-a invocat neconstitutionalitatea disp. art. 7201 C.pr.civ.
In opinia recurentelor, instanta in fata careia s-a invocat o asemenea exceptie nu poate cenzura dreptul partii de a se adresa Curtii Constitutionale, fiind limitata strict la verificarea indeplinirii conditiilor de forma in ceea ce priveste trimiterea sesizarii pentru analizarea constitutionalitatii. Astfel, exceptia este ridicata in fata instantei de judecata si priveste dispozitii dintr-o lege aflata in vigoare care au stransa legatura cu solutionarea cauzei, recurentele sustinand ca litigiile ca acesta, ce are ca obiect evacuare si pretentii constand in contravaloare lipsa de folosinta, sunt excluse, in mod neconstitutional de la aplicarea dispozitiilor legale contestate pentru simplul motiv ca nu ar fi evaluabile in bani.
Se mai arata ca exceptia a fost ridicata de una dintre parti, iar Curtea Constitutionala nu a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor contestate printr-o decizie anterioara, motivele de neconstitutionalitate invocate vizand incalcarea de art. 7201 C.pr.civ. a dreptului la un proces echitabil, a egalitatii in drepturi, drepturi ce sunt garantate in mod expres prin Constitutia Romaniei.
Recursul nu este fondat.
1. In motivarea solicitarii lor de sesizare a Curtii Constitutionale paratele au sustinut, in esenta, ca disp. art. 7201 C.pr.civ. sunt neconstitutionale in masura in care exclud de la aplicarea procedurii concilierii prealabile litigii precum cel de fata, pe motiv ca nu ar fi evaluabile in bani. Paratele au mai sustinut ca se incalca dreptul la un proces echitabil prin instituirea unor norme diferite pentru aceleasi situatii, paratul dintr-un litigiu comercial fiind supus unui tratament discriminatoriu, in functie de optiunea reclamantului, ceea ce incalca principiul egalitatii in drepturi, o asemenea limitare ingradind dreptul la un proces echitabil, cu tratament legal pentru toti justitiabili, in cazul unor situatii similare.
2. Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rep., daca exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta in fata careia s-a invocat exceptia respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale. Acest text de lege instituie o obligatie in sarcina instantei de a verifica legalitatea exceptiei de neconstitutionalitate invocate inaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putand fi legate de obiectul sesizarii, de subiectul sesizarii sau de temeiul constitutional al acesteia.
Exceptia de neconstitutionalitate este un incident aparut in cadrul unui litigiu, ceea ce inseamna ca invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificarii pertinentei exceptiei in raport cu procesul in care a intervenit, impunandu-se ca decizia Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiei sa fie de natura a produce un efect concret asupra continutului hotararii din procesul principal.
Cerinta relevantei este expresia utilitatii pe care solutionarea exceptiei invocate o are in cadrul rezolvarii acestui litigiu. Irelevanta este situatia in care o exceptie de neconstitutionalitate nu are legatura cu cauza in care a fost invocata, asadar nu este pertinenta pentru solutionarea litigiului. Instanta este chemata in egala masura sa verifice din aceasta perspectiva si legalitatea exceptiei de neconstitutionalitate a unei norme procedurale aplicabile procedurii de solutionare a cauzei, daca exceptia a fost invocata intr-un moment al procesului in care relevanta sa poata sa fie apreciata pe baza starii de fapt si a probelor administrate.
3. Paratele au sustinut, in fapt, ca disp. art. 7201 C.pr.civ. sunt neconstitutionale pentru ca nu prevad si obligativitatea efectuarii procedurii prealabile si pentru procesele si litigiile in materie comerciala neevaluabile in bani, cum este cazul litigiului de fata ce are ca obiect evacuare si pretentii reprezentand contravaloare lipsa de folosinta. Cu alte cuvinte, paratele considera ca reclamanta ar fi trebuit sa indeplineasca procedura concilierii prealabile si in aceasta situatie, desi nu contesta faptul ca textul de lege nu prevede o asemenea obligatie in cazul litigiilor neevaluabile in bani. Or, in considerarea celor expuse mai sus, Curtea apreciaza ca instanta de fond in mod corect nu a dat curs solicitarii de sesizare a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate nefiind utila si pertinenta pentru solutionarea cauzei, neavand legatura cu aceasta, fiind, asadar, irelevanta.
Instanta de fond a subliniat acest aspect prin referire la cele retinute in mod constant in jurisprudenta Curtii Constitutionale in sensul ca prin instituirea procedurii concilierii prealabile de conciliere, ca de altfel in toate cazurile in care legiuitorul a conditionat valorificarea unui drept de exercitarea sa in cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmarit restrangerea accesului liber la justitie, ci exclusiv instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, in vederea exercitarii dreptului constitutional prevazut de art.21.
Mai mult, instanta de contencios constitutional a statuat constant ca reglementarea de catre legiuitor, in limitele competentei ce i-a fost conferita prin Constitutie, a conditiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual – inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrangere a exercitiului acestuia, ci o modalitate mai eficienta de a preveni exercitarea sa abuziva, in detrimentul altor titulari de drepturi, in egala masura ocrotite.
Curtea Constitutionala a mai subliniat in numeroase decizii ca rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedura extrajudiciara care sa ofere partilor posibilitatea de a se intelege asupra eventualelor pretentii ale reclamantului, fara implicarea autoritatii judecatoresti competente, legiuitorul urmarind transpunerea in practica a principiului celeritatii solutionarii litigiilor care este mai pregnant in materie comerciala si sa degreveze activitatea instantelor de judecata (a se vedea, spre exemplu, decizia nr. 335/16.09.2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 19.10.2004 prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 7201 C.pr.civ.).
Este adevarat ca, fata de disp. art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rep., solutionarea anterioara a unei exceptii de neconstitutionalitate nu constituie ipso facto un caz de inadmisibilitate, respingerea exceptiei neconstituind un impediment legal pentru ridicarea din nou, in alta cauza, a aceleiasi exceptii.
Trebuie precizat, insa, ca, in mod constant, instanta constitutionala a statuat ca in cazul in care aceeasi exceptie este invocata de alta parte si in alta cauza, chiar daca nu exista puterea lucrului judecat, decizia anterioara de respingere este obligatorie atata timp cat motivele care au justificat solutia subzista in continuare, fiind aceleasi. Aceasta inseamna ca solutia in rezolvarea unei exceptii ulterioare, de aceeasi natura, nu poate fi alta decat cea pronuntata in prima cauza judecata, ceea ce poate constitui, de asemenea o cauza de inadmisibilitate a unei exceptii de neconstitutionalitate, fata de disp. art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rep.
Asa fiind, Curtea nu poate primi sustinerile paratelor in sensul ca instanta de fond s-ar fi substituit instantei constitutionale, din cele expuse mai sus rezultand ca, din contra, prima instanta si-a indeplinit obligatia de a verifica legalitatea exceptiei de neconstitutionalitate, prin prisma conditiilor prevazute in art. 29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 rep., in urma acestei verificari rezultand ca exceptia nu este admisibila din punctul de vedere al obiectului sesizarii.
In consecinta, in temeiul disp. art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 rep., gasind recursul nefondat, Curtea l-a respins, incheierea atacata fiind mentinuta, ca legala si temeinica.
