Infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – 175 alin. 1 lit. c Cod penal.; diferenţiere pentru reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit.b Cod penal
Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat a fost cert dovedită prin toate probele administrate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, actul medico-legal.
Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat a fost cert dovedită prin toate probele administrate, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, actul medico-legal.
Circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. „b” Cod penal nu se regăseşte în aspectele de circumstanţiere probatorie a faptei: starea de beţie a victimei, violenţa ei verbală, faptul că victima se afla aşezată pe pat într-o cameră, atunci când inculpatul a intrat cu cuţitul în mână – sunt aspecte care nu pot fi substituite unei „violenţe” din partea victimei, astfel încât să-i determine inculpatului vreo tulburare puternică sau emoţie.
Decizia penală nr. 113 din 24 iunie 2010, dosar nr. 135/89/2010
Prin sentinţa penală nr. 83 din 31 martie 2010 a Tribunalului Vaslui s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. c) Cod penal, în infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. c) cu aplicarea art. 73 lit. b) Cod penal.
Pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a), c) şi art. 76 alin. 2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
Pe durata executării pedepsei i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal în condiţiile art. 71 Cod penal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Vaslui a reţinut că inculpatul locuia împreună cu soţia sa – victima B.O., ambii consumând în exces băuturi alcoolice.
În ziua de 15.11.2009, inculpatul a plecat de la domiciliu, fiind duminică şi nefiind de serviciu şi a mers într-o zonă din apropierea oraşului, revenind la domiciliu cu o sacoşă cu bureţi.
Pe seară, în jurul orelor 1800, victima se afla în dormitorul apartamentului, întinsă pe pat şi, probabil, sub influenţa alcoolului.
Acolo a venit şi inculpatul, având asupra sa bureţii culeşi în ziua respectivă, dar şi un cuţit de bucătărie.
Inculpatul i-a cerut soţiei sale să cureţe acei bureţi, însă aceasta a refuzat. În scurt timp, între inculpat şi victimă a început o ceartă care a degenerat. Pe fondul conflictului verbal, inculpatul s-a apropiat de patul pe care era întinsă cu faţa în sus victima şi, prin împungere i-a aplicat o lovitură cu cuţitul cu care curăţa bureţii în zona abdominală stânga.
Pe moment, victima a rămas în acelaşi pat, după recepţionarea loviturii de cuţit, însă apoi s-a deplasat într-o altă cameră unde era mai răcoare.
În jurul orelor 1830, inculpatul s-a deplasat la o vecină, căreia i-a cerut să-i dea un pansament şi rivanol, pe motiv că soţia sa, în timp ce curăţa bureţi, s-ar fi înţepat cu cuţitul.
Martora a bănuit însă că s-a întâmplat ceva rău, deoarece îi cunoştea pe cei doi soţi ca fiind consumatori de alcool şi cu conflicte familiale în antecedenţă, după care s-a deplasat în apartamentul acestora, găsind victima prezentând o plagă înţepată în partea stângă a abdomenului, care nu sângera abundent.
Cu toate acestea, martora i-a sfătuit pe soţi să meargă la spital, însă aceştia au refuzat, spunând că vor merge a doua zi, când se vor trezi din beţie.
A doua zi, respectiv la data de 16.11.2009, în jurul orelor 0900, inculpatul l-a anunţat pe ginerele său cu privire la starea de sănătate a victimei, cerându-i să vină în oraş.
Martorul a ajuns însă abia pe la orele 1200, interval de timp în care inculpatul a fost prin oraş să cumpere obiecte de îmbrăcăminte pentru victimă, iar când a revenit în apartament a găsit victima leşinată. Martorul a sunat la salvare şi victima a fost transportată la spital.
În urma efectuării autopsiei cadavrului victimei s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 300/N/2009 al Serviciului de Medicină Legală Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele:
– moartea numitei a fost violentă;
– ea s-a datorat plăgii tăiate-înţepate penetrante în cavitatea peritoneală, interesând artera mezenterică superioară, pancreatico-duodenală inferioară, jejunul, mezenterul, mezocolonul cu hemiperitoneu;
– leziunile au putut fi produse prin lovire unică în regiunea paraombilicală stângă, cu un obiect tăietor-înţepător, posibil cuţit, având una din muchii mai ascuţită, direcţia de lovire fiind de jos în sus şi de la stânga la dreapta, distanţa maximă dintre leziunea peretelui abdominal şi leziunea intestinală fiind de aproximativ 12 cm, cu menţiunea că pătrunderea obiectului vulnerant poate fi mai redusă prin compresiunea peretelui abdominal variabilă cu intensitatea loviturii;
– între traumatism şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată;
– data lovirii poate fi 15.11.2009, decesul poate data din 16.11.2009;
– examenul toxicologic nu a pus în evidenţă formaldehidă, alcool metilic;
– sângele recoltat de la cadavru aparţinea grupei sanguine AB (IV).
Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă, pe care le completează şi le confirmă.
Inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu cuţitul şi a cauzat leziune care a dus la decesul acesteia, motivând fapta sa prin aceea că ar fi fost provocat de către victimă, în condiţiile în care el venise acasă de la cules bureţi şi a găsit victima în stare de ebrietate, situaţia în care aceasta a reluat imputaţiile şi reproşurile cu privire la pretinsa relaţie pe care inculpatul ar avea-o cu mama şi sora victimei.
Recunoaşterile constante ale inculpatului se coroborează cu declaraţiile martorilor precum şi cu datele ce rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi raportul de expertiză medico legală de necropsie.
Fapta inculpatului, de a-i aplica victimei o lovitură cu cuţitul în zona abdominală stângă cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia, realizează conţinutul infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. c) Cod penal.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului precum că, ar fi comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea victimei. Simpla comportare injurioasă sau ameninţătoare a victimei nu este de natură să creeze în psihicul inculpatului o stare de tulburare puternică sau emoţie, mai ales că o astfel de conduită era prezentă în relaţiile dintre inculpat şi victimă de mai multă vreme. Se pare că inculpatul se obişnuise cu o astfel de conduită, astfel că repetarea unei atare situaţii nu poate constitui o provocare în sensul dispoziţiilor art.73 lit. b) Cod penal.
În baza acestor considerente se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art.174,175 lit. c) Cod penal în aceeaşi infracţiune cu aplicarea art.73 lit. b) Cod penal.
Având în vedere buna conduită a inculpatului până la data săvârşirii faptei, precum şi atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, aşa cum rezultă aceasta din prezentarea în fata autorităţilor şi comportarea sinceră în timpul procesului, Tribunalul apreciază că în favoarea sa pot fi reţinute circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) Cod penal cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub limita minimă prev. de lege pentru fapta comisă în limitele arătate de art. 76 alin. 2 Cod penal.
Pentru infracţiunea săvârşită inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general, prev. de art. 52 şi 72 Cod penal, au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului.
Pe durata prev. de art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a –II-a şi b Cod penal.
Gravitatea faptei comise de inculpat îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata executării pedepsei.
În termen legal inculpatul a apelat sentinţa penală sus-menţionată, criticând-o sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.
Inculpatul a fost asistat de avocat ales, solicitând prin acesta reţinerea circumstanţelor prev. de art. 73 lit. „b” Cod penal, invocând că a fost provocat în atitudinea sa, de către soţia sa care i-a adresat cuvinte violente; a circumstanţelor prev. de art. 74 lit. „a” Cod procedură penală.
Curtea de apel a evaluat întreg materialul probator administrat în cele două faze procesuale prin prisma tuturor aspectelor invocate de inculpat; cât şi celelalte aspecte de fapt şi drept din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul procurorului, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. „c” Cod penal.
În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a administrat nemijlocit probele din cursul urmăririi penale, a audiat inculpatul şi martorul propus în apărare de inculpat, a administrat proba cu acte – caracterizare,depuse de inculpat, reţinând următoarele:
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei de omor a soţiei sale, respectiv situaţia de fapt rezultată probator, că în ziua de 15.11.2009 pe fondul unor discuţii contradictorii, ambii soţi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, soţia se afla întinsă pe patul din dormitorul locuinţei părţilor când soţul său a venit, solicitându-i să cureţe nişte bureţi pe care acesta i-a cules în acea zi.
Victima a refuzat, iar inculpatul având asupra sa un cuţit de bucătărie, a lovit-o în zona abdominală stângă.
Victima s-a deplasat în altă cameră, iar inculpatul s-a deplasat la o vecină căreia i-a solicitat un pansament şi rivanol.
A doua zi inculpatul a anunţat pe ginerele său, că soţia sa nu se simte bine, apoi a plecat în oraş şi abia când s-a întors, găsind victima leşinată a anunţat salvarea, aceasta fiind transportată la spital.
Circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. „b” Cod penal nu se regăseşte în aspectele de circumstanţiere probatorie a faptei: starea de beţie a victimei, violenţa ei verbală, faptul că victima se afla aşezată pe pat într-o cameră, atunci când inculpatul a intrat cu cuţitul în mână solicitându-i să cureţe bureţii – sunt aspecte care nu pot fi substituite unei „violenţe” din partea victimei, astfel încât să-i determine inculpatului vreo tulburare puternică sau emoţie.
Dimpotrivă, probele administrate demonstrează o atitudine de neputinţă a victimei, chiar dacă ar fi răspuns verbal violent inculpatului, (aceasta era sub influenţa alcoolului, întinsă pe pat) şi o atitudine agresivă a inculpatului (acesta a intrat cu cuţitul în mână în camera victimei, a lovit-o cu cuţitul, a lăsat-o fără ajutor până a doua zi, atunci când a mers la o vecină, apoi a mers în oraş).
Aspectele de fapt, anume că inculpatul şi-a sunat ginerele, solicitându-i să vină, a anunţat salvarea abia a doua zi când a văzut-o pe victimă leşinată deşi martora îl sfătuise să meargă la spital – nu pot constitui elemente în reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 736 Cod penal şi pentru schimbarea încadrării juridice iniţiale.
Instanţa de fond a dispus legal şi temeinic condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174-175 lit. „i” Cod penal, constând în aceea că „la data de 15.11.2009 inculpatul a aplicat soţiei o lovitură de cuţit în zona abdominală stg., cauzând decesul acesteia”.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a raportat criteriilor generale prev. de art. 52 Cod penal şi art. 72 Cod penal: circumstanţele reale şi personale anterior expuse.
Instanţa a dat o justă şi reală eficienţă aspectelor de circumstanţiere personale (vârsta, lipsa antecedentelor penale, conduita socială anterioară bună, atitudinea procesuală adoptată) şi a reţinut circumstanţele prev. de art. 74 lit. „a, c” Cod penal şi efectele acestora prev. de art. 76 alin. 2 Cod penal.
Raportat la aceste argumente, constatând temeinic realizată individualizarea judiciară a pedepsei aplicate (în cuantum şi modalitate de executare) – faţă de criticile apelantului, curtea de apel a constatat că o nouă reindividualizare a pedepsei nu se mai justifică probator.
Sentinţa penală apelată a fost verificată şi sub alte aspecte de fapt şi drept atât în latura penală cât şi în latura civilă – nu s-au constatat vicii pentru a fi desfiinţată.
Constatând neîntemeiate probator criticile apelantului-inculpat, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. „b” Cod procedură penală, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
