Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror RALUCA MOISOIU, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii G I Vşi B T A, trimişi în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg Mureş, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.21 lit.a şi e Cod penal.
La apelul nominal se prezintă inculpatul G I Vîn stare de arest,a sistat de d-na av. Torok Eniko şi inculpatul B T A în stare de arest, asistat de d-na av.Oltean Ioana.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
D-na av.Torok Eniko depune delegaţia din oficiu nr.2794/16.07.2012.
D-na av. Oltean Ioana depune delegaţia din oficiu nr.2795/16.07.2012.
Instanţa constată că Tribunalul Mureş a fost sesizată de Judecătoria Tg Mureş, care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, instanţă care a fost sesizată cu infracţiunea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.21 lit.a şi e Cod penal; în şedinţa camerei de consiliu din data de 22.06.2012 a menţinut măsura arestului preventiv, apoi, în şedinţa publică din data de 05.07.2012, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, a schimbat încadrarea juridică a faptei din tâlhărie prev.de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.21 lit.a şi e Cod penal în tentativă la omor deosebit de grav prev.de art.20 Cod penal rap. la art.174, art.176 alin.1 lit.d Cod penal în concurs cu tâlhărie prev.de art.211alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.21 lit.a şi e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal şi astfel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, Tribunalului Mureş.
Acest termen s-a fixat pentru verificarea măsurii arestării preventive, însă trebuie clarificată şi regularitatea sesizării instanţei, respectiv dacă tribunalul este legal sesizat, dacă declinarea de competenţă s-a dispus în mod corect sau nelegal, dacă schimbarea încadrării juridice a faptei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legală, în speţă art.334 Cod pr.penală. Acest articol se referă expres la situaţia în care, în urma cercetării judecătoreşti instanţa constată că încadrarea juridică a faptei dat prin rechizitoriu este greşită, pune în discuţie schimbarea încadrării juridice. Înainte de începerea cercetării judecătoreşti s-ar pune problema legalităţii urmăririi penale, respectiv dacă a fost corect făcută urmărirea penală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş pentru infracţiunea de tâlhărie, când de fapt era vorba de infracţiunea de tentativă la omor şi ar fi fost competent Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, astfel că pune în discuţie aceste aspecte, pentru celeritate, împreună cu problema legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpaţilor şi a oportunităţii menţinerii ei.
Reprezentantul Ministerului Public, cu referire la legalitatea sesizării instanţei, consideră că s-a invocat o excepţie de necompetenţă materială care în aprecierea primei instanţe ar fi dus la o nulitate absolută a actelor, deşi şi-a format convingerea că în cauză este altă încadrare juridică, care solicita o instanţă competentă. Fiind vorba de o excepţie de necompetenţă materială care are prioritate faţă de alte chestiuni ce ţin de cercetarea judecătorească, văzând motivarea instanţei, dar şi constatările din certificatul medico-legal din care rezultă că au fost mai multe acte de lovire care au vizat zone vitale, zona capului şi vătămări serioase, leziuni şi traumatisme craniene, medicii legişti arătând că viaţa victimei a fost pusă în primejdie directă şi imediat, consideră că prima instanţă în mod corect a schimbat încadrarea juridică reţinând o altă încadrare juridică şi ca atare nu este nelegal a se desesiza la acest prim moment de judecată şi trimiterea organului competent, acest aspect neaducînd vătămări drepturilor inculpaţilor sau părţilor vătămate, astfel că această cauză poate fi judecată de instanţa competenţă.
Cu privire la măsura arestului preventiv, solicită menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv, fiind luată legal măsura, care a fost apoi prelungită şi menţinută de instanţa de fond, în baza art.148 lit.f Cod pr.penală.
D-na av.Oltean Ioana consideră că instanţa de fond în mod greşit a schimbat încadrarea juridică, apreciind că dacă s-ar impune o schimbare a încadrării juridice sau în concurs cu infracţiunea de tâlhărie, ar fi infracţiunea de vătămare corporală gravă, fiind nevoie de 65-70 zile de îngrijire medicală victimei, astfel că în mod greşit s-a declinat soluţionarea cauzei către Tribunalul Mureş.
În ce priveşte starea de arest, consideră că în cauză pot fi luate şi măsuri alternative care să satisfacă exigenţele unei bune desfăşurări a procesului cu inculpatul în stare de libertate.
D-na av.Torok Eniko apreciază că nu se impunea schimbarea încadrării juridice, astfel încât Tribunalul nu este competent să judece cauza.
În privinţa măsurii arestului preventiv, consideră că motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, inculpatul poate fi pus în stare de libertate, având în vedere că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, astfel că perioada de arest preventiv a fost suficientă pentru a atrage atenţia asupra rolului educativ a procesului penal şi formele procesuale se pot desfăşura nestingherit şi cu inculpatul în stare de libertate. La dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică şi nici dovezi concrete din care să rezulte acest lucru, solicitând punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul G I Vsolicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul B T A solicită de asemenea, judecarea în stare de libertate.
INSTANŢA
Prin s.p. 761/5.07.2012 pronunţată în dosarul 6592/320/2012, Judecătoria Tg Mureş a dispus în temeiul art. 334 C.proc.pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor G I Vşi B T A din tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), e) C.pen. în tentativă de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. rap. la art. 176 al. 1 lit. d) C.pen. în concurs cu tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a) C.pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C.pen. În baza art. 42 C.proc.pen. rap. la art. 39 al. 1 C.proc.pen. rap. la art. 27 pct. 1 lit. a) C.proc.pen. a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în primă instanţă în favoarea Tribunalului Mureş.
În motivarea acestor dispoziţii, date anterior verificării legalităţii rechizitoriului şi începerii cercetării judecătoreşti, Judecătoria a arătat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş nr. 3313/P/2012 din data de 19.06.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor B T A şi G I Vsun aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), e) C.pen. contând în aceea că, la data de 26.05.2012, în loc public şi pe timp de noapte, au deposedat prin violenţe partea vătămată Ghiurca Ioan de atelaj şi de încărcătura acestuia, urmare a agresiunilor la care a fost supusă partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale cu punere în primejdie a vieţii direct şi imediat.
Instanţa reţine că la încadrarea juridică a faptei, faţă de numărul de îngrijiri medicale (65-70 zile), organul de urmărire penală a reţinut la încadrarea juridică a faptei de tâlhărie agravanta prevăzută la art. al. 21 lit. e) a art. 211 C.pen., anume fapta a „avut urmările arătate în art. 182 C.pen.”.
Cu toate acestea, instanţa consideră că organul de urmărire penală a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cursul urmăririi penale, fapta inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 rap. la art. 176 al. 1 lit. d) C.proc.pen. în concurs cu tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a) C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. b) C.pen.
Pentru a fi incidente prevederile art. 182 C.pen., în varianta în care fapta are drept consecinţă punerea în primejdie a vieţii persoanei, ar fi trebuit ca inculpaţii că acţioneze cu preterintenţie, adică cu intenţie în ceea ce priveşte lovirea, care în mod normal nu poate pune în primejdie viaţa şi din culpă în ceea ce priveşte periclitarea vieţii. În condiţiile în care inculpatul Ghiurca Ioan Valer, în prezenţa inculpatului B T A, după o înţelegere prealabilă cu acesta de a sustrage atelajul şi sacii de porumb ai părţii vătămate, a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate în zone vitale ale corpului cu o intensitate deosebită cu pumnii şi picioarele şi cu mânerul de lemn al biciului, este evident că inculpatul G I Va prevăzut că prin aceasta îi pune viaţa în primejdie şi, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, cel puţin l-a acceptat.
Cu privire la inculpatul B T A, deşi acesta nu recunoaşte că ar fi aplicat lovituri părţii vătămate, a fost de acord cu deposedarea prin violenţă a părţii vătămate de bunuri, a fost de faţă când partea vătămată a fost agresată de către inculpatul G I Vşi apoi recunoaşte faptul că a fugit de la locul faptei cca. 20-30 m fiind speriat, deşi a văzut că partea vătămată era plină de sânge la marginea drumului. Dacă în cursul cercetării judecătoreşti nu se va dovedi că fapta inculpatului B T A constituie coautorat la infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav în concurs cu tâlhărie, ea este cel puţin o complicitate morală.
Existenţa unei intenţii indirecte la săvârşirea infarcţiunii de tentativă al omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. rap. la art. 176 al. 1 lit. d) C.pen. rezultă şi din faptul că ambii inculpaţi au abandonat victima la marginea drumului, noaptea, plină de sânge, în condiţiile în care era puţin probabil să fie găsite de cineva pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Această concluzie este susţinută şi de concluziile raportului medico-legal de constatare nr. 1573/15.06.2012 emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş (filele 48-49 d.u.p.) care stabileşte că diagnosticul părţii vătămate Ghiurca Ioan este „Politraumatism cu: fractură craniană liniară biparietală, hematom subdural acut emisferial stâng, hemoralgie subarahnoidiană parietal bilateral, contuzie cerebrală hemoragică fronto-centrală stângă, hempralgie intraparenchimatoasă parietal înalt stâng cu edem cerebral difuz şi hemipareză dreaptă; plăgi contuze (fronto-parietal stâng, buză superioară stângă), echimoze şi excoriaţii localizate la nivelul extremităţii cefalice, hematoame şi escoriaţii ale membrelor”, leziuni ce s-ar fi putut produce la data de 26.05.2012 prin mecanismul de loviri directe repetate cu corpuri dure , contondente posibil pumn şi picior şi corp în formă plană cu suprafaţă neregulată) precum şi prin lovire de suprafeţe dure, posibil în condiţiile unei căderi.
Raportul medico-legal emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş mai concluzionează faptul că „în urma leziunilor traumatice suferite, viaţa victimei a fost pusă în primejdie direct şi imediat, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medical acordat de urgenţă”. (fila 49 d.u.p.)
În aceste condiţii, Judecătoria a admis cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuţie din oficiu la acest termen de judecată şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul arătat. Cu privire la excepţia de necompetenţa materială invocată din oficiu la acelaşi termen de judecată, Judecătoria a reţinut că potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C.proc.pen., competenţa de soluţionare în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de art. 174-176 C.pen. aparţine Tribunalului.
Verificând hotărârea care constituie act derivat de sesizare şi lucrările dosarului, în actualul său stadiu procesual, Tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 332 Cod pr. pen., când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.
Din aceste dispoziţii rezultă că dacă înainte de începerea cercetării judecătoreşti instanţa dispune schimbarea încadrării juridice a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare, soluţia nu este continuarea judecăţii, inclusiv prin declinarea competenţei către o altă instanţă, ci restituirea cauzei la Parchet, pentru refacerea urmăririi penale de către organul de urmărire competent. În speţă, acest organ ar fi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş. Nelegalitatea urmăririi penale izvorâtă din necompetenţa materială a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş ar atrage şi nelegalitatea măsurii arestării preventive luată în cursul urmăririi penale.
Dar în speţă schimbarea încadrării juridice a faptei dispusă anterior cercetării judecătoreşti este nelegală. Din dispoziţiile art. 300 alin. 1 Cod pr. pen. rezultă că instanţa este datoare să verifice din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare. Cu acest act începe judecata. Judecătoria, în momentul când a apreciat nelegalitatea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în lumina probelor din dosarul de urmărire penală, a verificat, implicit, regularitatea rechizitoriului. Dispoziţia de schimbare a încadrării juridice luată la primul termen de judecată nu echivalează cu nimic altceva decât cu reţinerea nelegalităţii rechizitoriului. La primul termen de judecată, fără administrarea vreunei probe, instanţa nici nu se putea pronunţa decât asupra acestei probleme de legalitate. Ea nu putea da o apreciere proprie faptelor cauzei, din moment ce din dispoziţile art. 62 şi 63 cod pr. pen. reiese că instanţa cercetează faptele din cauză numai în baza probelor, iar din principiul nemijlocirii rezultă că instanţa este datoare să administreze toate probele esenţiale în mod nemijlocit – sau, cel puţin, să facă toate demersurile necesare în acest sens.
Or, din descrierea faptelor făcută prin rechizitoriu, chiar dacă la citirea lui se au în vedere şi probele din dosarul de urmărire penală, nu reiese nelegalitatea lui, dedusă din greşita încadrare juridică a faptelor. Dimpotrivă, încadrarea juridică dată faptelor celor doi inculpaţi în infracţiunea de tâlhărie este una rezonabilă, aşa cum au constatat, de altfel, şi instanţele care s-au pronunţat asupra arestării preventive în cursul urmăririi penale.
Există, este adevărat, indicii de existenţă a elementelor constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, pentru care competenţa de urmărire şi de judecată revine altor organe judiciare decât cele care au fost implicate în cauză. Ele nu au, însă, acel caracter indiscutabil care să atragă nelegalitatea rechizitoriului, a actelor de urmărire penală şi a măsurilor preventive, ca fiind efectuate, respectiv dispuse, de organe necompetente material. Un exemplu contrar este cel în care se efectuează urmărirea penală pentru infracţiunea de înşelăciune de către Parchetul de pe lângă Judecătorie într-o speţă în care prejudiciul cauzat depăşeşte suma de 200000 de lei. În acest caz, omisiunea reţinerii formei agravate a înfracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. 5 Cod pr. pen., şi declinării cauzei în favoarea organului judiciar competent, Parchetul de pe lângă Tribunal, sunt nelegale, fără să fie nevoie de vreo reapreciere a faptelor.
Speţa de faţă este diferită. Indiciile că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide vor trebui verificate de instanţă prin administrarea de probe, care să fie făcută nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate, şi care să includă cel puţin ascultarea inculpaţilor, care să aibă dreptul să demonstreze lipsa unei asemenea intenţii. Dacă în cursul cercetării judecătoreşti se va demonstra intenţia de ucidere a victimei, se va putea dispune schimbarea încadrării juridice a faptei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, fără ca aceasta să însemne că urmărirea penală şi măsura arestării preventive luată în cursul ei au fost nelegale. Dacă, dimpotrivă, indiciile se vor dovedi netemeinice, Judecătoria va reţine cauza spre judecată privitor la infracţiunea de tâlhărie.
La acest moment, înainte de administrarea vreunei probe în cursul judecăţii, Tribunalul nu poate prezice care dintre cele două variante posibile va deveni realitate. Este perfect posibil ca prima să dobândească acest statut, şi Tribunalul să fie din nou sesizat cu judecarea faptelor, încadrate ca tentativă de omor. Într-o asemenea ipoteză, este adevărat că principul celerităţii judecării cauzei s-ar dovedi într-o anumită măsură nerespecat. Tot ce poate face instanţa pentru accelerarea judecăţii, în condiţiile în care inculpaţii sunt arestaţi în cauză, este să acţioneze pentru tranşarea cât mai rapidă a problemei competenţei, chiar la acest termen, şi chiar în condiţiile în care nu este asigurată contradictorialitatea faţă de părţile civile. Interesul lor este acela de a vedea soluţionată cât mai rapid această problemă, şi el concordă, sub acest aspect, cu cel al inculpaţilor arestaţi. În rest, respectarea principiului celerităţii nu poate să primeze în faţa asigurării elementelor esenţiale ale legalităţii procesului penal.
Or, din punctul de vedere al legalităţii, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie în cea de tentativă de omor (în concurs ideal cu tâlhăria, într-o încadrare atenuată), în modul şi momentul în care a fost făcută de Judecătoriee, ste greşită, pentru motivele arătate. Însuşirea punctului de vedere al judecătoriei ar lăsa să nerezolvate probleme ţinând de competenţa materială a organelor judiciare în cursul urmăririi penale, care sunt esenţiale pentru soluţia dată cauzei.
Având dreptul şi obligaţia, ca orice instanţă, să verifice regularitatea actului de sesizare, Tribunalul va face această constatare. Cum, faţă de încadrarea juridică a faptei dată prin rechizitoriu, la care se revine în urma constatării nelegalităţii schimbării ei, competenţa de judecată revine judecătoriei, instanţa, în baza art. 42 C.proc.pen., va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş. În baza art. 43 Cod pr. pen. Va constata ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Judecătoria Tg. Mureş şi va sesiza Curtea de Apel Tg. Mureş pentru soluţionarea lui. În baza art. 43 alin. 5 Cod pr. pen. Va suspenda judecata până la soluţionarea conflictului de competenţă. Suspendarea nu vizează şi măsurile care reclamă urgenţă, între care verificarea arestării preventive.
Cu privire la acest aspect, reţine că la luarea acestei măsuri au fost respectate toate drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală. Astfel, inculpaţii au fost ascultaţi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, iar arestarea preventivă nu depăşeşte durata prevăzută de art. 149 C.proc.pen..
Temeiul legal al luării măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii G I Vşi B T A a fost cel prevăzut de art. 143 alin. 1 C.proc.pen., coroborat cu art. 1491 al. 9 C.proc.pen. şi art. 148 alin. 1 lit. f) din C.proc.pen., reţinându-se în mod corect în fapt, că există suficiente probe şi indicii temeinice care să sprijine în mod rezonabil presupunerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva sa. În acest sens, s-a reţinut că:
În data de 26.05.2012, în loc public şi pe timp de noapte, inculpaţii G I Vşi B T A au deposedat prin violenţe partea vătămată Ghiurca Ioan de atelaj şi încărcătura acestuia, urmare a agresiunilor la care a fost supusă partea vătămată suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile îngrijiri medicale cu punere în primejdie a vieţii direct şi imediat.
Totodată, instanţa constată că temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f) C.proc.pen., avut în vedere de judecător cu ocazia luării măsurii arestării preventive, a fost corect şi temeinic reţinut în raport de situaţia de fapt concretă.
Instanţa apreciază, de asemenea, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f) C.proc.pen. subzistă şi impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
Astfel, textul de lege prevede îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prima este aceea ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii este cercetat să fie mai mare de 4 ani şi cea de-a doua, cumulativă, este ca lăsarea în libertate a acestuia să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În mod evident pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de care sunt acuzaţi inculpaţii este mai mare de 4 ani, fiind vorba despre o infracţiune de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al 21 lit. a), e) C.pen., sancţionată de lege cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
În ce priveşte a doua condiţie, respectiv existenţa probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, această condiţie este de asemenea îndeplinită.
Analiza întregului material probator, a indiciilor despre săvârşirea faptei, a naturii infracţiunii de a cărei comitere este acuzat, care radiază înspre materia măsurilor preventive, a circumstanţelor reale ale faptei, denotă o gravitate însemnată.
Astfel, analizând circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor de care sunt acuzaţi inculpaţii, instanţa apreciază că, la luarea măsurii privative de libertate s-a apreciat în mod corect existenţa unui grad ridicat de pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care persistă şi în prezent şi nu poate fi înlăturată decât prin menţinerea măsurii arestării preventive.
De asemenea, instanţa are în vedere şi scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 C.proc.pen., anume buna desfăşurare a procesului penal, care trebuie înţeleasă nu numai ca limitându-se la asigurarea prezenţei inculpatului la judecată, ci şi ca asigurarea protecţiei părţii vătămate şi liniştirea ecoului pe care l-au avut în comunitatea locală faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii.
În fine, notăm că de la data ultimei verificări a măsurii preventive nu au intervenit şi nu au fost invocate elemente care să determine modificarea consideraţiilor de mai sus, şi că simpla trecere a unui interval de timp, relativ scurt, nu este nici ea de natură să modofice constatările cu privire la necesitatea arestării preventive, având în vedere gravitatea faptei de care sunt acuzaţi inculpaţii, şi mai ales a urmăriulor lor – la acest moment, încă perspectivele de supravieţuire ale victimei sunt incerte, conform datelor dosarului.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 43 alin. 6 rap. la art. 160 ind. b alin. 1, 3 şi art. 300 ind. 2 C. proc. pen. Instanţa va constata legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi va menţine această măsură faţă de inculpaţii G I V şi B T A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În baza art. 300 alin. 1 şi art. 334 Cod pr. pen constată nelegalitatea dispoziţiei Judecătoriei Tg. Mureş din cuprinsul s.p. 761/5.07.2012 pronunţată în dosarul 6592/320/2012, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor G I Vşi B T A din tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a), e) C.pen. în tentativă de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 C.pen. rap. la art. 176 al. 1 lit. d) C.pen. în concurs cu tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 al. 1 al. 2 lit. b), c) al. 21 lit. a) C.pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C.pen.
În baza art. 42 C.proc.pen. declină competenţa de soluţionare a prezentei cauze în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş.
În baza art. 43 Cod pr. pen. constată ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Mureş şi Judecătoria Tg. Mureş şi sesizează Curtea de Apel Tg. Mureş pentru soluţionarea lui.
În baza art. 43 alin. 5 Cod pr. pen. suspendă judecata până la soluţionarea conflictului de competenţă.
În baza art. 43 alin. 6 rap. la art. 160 ind. b alin. 1, 3 şi art. 300 ind. 2 C. proc. pen. constată legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi menţine această măsură faţă de inculpaţii G I V(fiul lui V şi R, născut la data de în Tg Mureş, jud.Mureş, domiciliat în com.G, nr., jud.Mureş, fără antecedente penale, CNP- , actualmente deţinut în Penitenciarul Tg Mureş) şi B T A (fiul lui T şi A, născut la data de în L, jud.Mureş, domiciliat în com.G, nr., jud.Mureş, fără antecedente penale, CNP- , actualmente deţinut în Penitenciarul Tg Mureş).
Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la comunicare în ceea ce priveşte menţinerea măsurii arestării preventive.
Pronunţată în şedinţa publică din 23 iulie 2012, ora 14,oo..
