Prin sentinta penala nr. 544/2009, Judecatoria Sibiu a dispus condamnarea inculpatului M V la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva prevazuta de art. 250 alin. 4 C.p. în dauna partii vatamate V A dispunându-se totodata suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru un termen de 3 ani.
Pedeapsa accesorie aplicata, constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie implicând exercitiul autoritatii de stat, a fost suspendata în baza art. 71 alin.5 C.p.
Sub aspect civil, a fost obligat inculpatul sa plateasca Spitalului Clinic Judetean de Urgenta suma de 414 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de consultarea partii vatamate si a dobânzilor aferente; inculpatul a mai fost obligat sa-i plateasca partii vatamate V A suma de 2500 lei daune morale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria a retinut în fapt ca în data de 20.03.2008,în jurul orelor 8,00, inculpatul M V- având calitatea de vatman angajat la S.C.T s S.A.- se afla cu tramvaiul în statia din dreptul Cimitirului din Sibiu. Partea vatamata VA sustinând ca în ziua anterioara inculpatul nu l-a lasat sa treaca cu masina prin fata tramvaiului si astfel a intentionat sa-l loveasca, a oprit masina în statie si s-a apropiat de usile tramvaiului, având un schimb de replici cu inculpatul.
În acest context, inculpatul MV a luat levierul de fier si l-a îndreptat spre capul partii vatamate însa aceasta a ridicat bratul si astfel a fost lovit suferind leziuni ce au necesitat spre vindecare un numar de 30-35 de zile de îngrijiri medicale, respectiv o fractura stiloida cubitala stânga, bratul fiindu-i imobilizat în atela gipsata.
Instanta de fond a examinat apararile formulate de inculpat în baza probatoriului administrat în cauza si nu a retinut circumstanta provocarii apreciind ca nu rezulta din probele administrate faptul ca partea vatamata ar fi actionat prima în sensul provocarii unei tulburari puternice sub stapânirea careia inculpatul l-a lovit cu levierul. S-a considerat ca nu poate fi retinuta apararea inculpatului în sensul ca partea vatamata nu si-ar fi fracturat mâna si radiografia ar apartine soacrei acestuia, întrucât exista acte medicale la dosar care atesta leziunile suferite de partea vatamata.
În ce priveste calitatea de functionar public, s-au avut în vedere dispozitiile art. 147 alin. 1 si art. 145 C.p., în sensul ca inculpatul MV în calitate de vatman angajat la S.C Ts S.A, aflat în exercitiul atributiilor de serviciu, are calitatea de functionar public, întrucât lucreaza într-un serviciu de interes public, al carui actionar unic este Consiliul Local al Municipiului Sibiu.
La individualizarea pedepsei instanta a avut în vedere criteriile generale consacrate de art. 72 C.penal, fata de gradul de pericol social concret al faptei savârsite – apreciat de instanta ca fiind important, de împrejurarile în care aceasta a fost comisa ( într-un loc public), de mijloacele folosite (lovirea partii vatamate cu un levier de fier), de urmarea produsa (leziunile cauzate partii vatamate), de atitudinea nesincera de care a dat dovada inculpatul M V pe parcursul întregului proces penal, dar tinând cont totodata ca acesta se afla la prima confruntare cu legea penala. Prin urmare M V a fost condamnat la o pedeapsa orientata spre minimul special prevazut de lege ( pedeapsa fiind închisoarea de la 6 luni la 6 ani ), respectiv 1 an închisoare pentru savârsirea infractiunii de purtare abuziva prev.si ped.de art.250 alin.4 C.penal în dauna partii vatamate V A
Ca urmare a faptului ca s-a retinut ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, fiind îndeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Sub aspect civil, s-a retinut ca partea vatamata s-a constituit parte civila cu 25000 lei daune morale, iar instanta, fata de faptul ca nu s-a facut dovada prejudiciului moral suferit, aceasta rezultând doar implicit din faptul ca loviturile inculpatului au produs acestuia suferinte fizice, i-a acordat lui V A, daune morale în cuantum de 2500 lei.
Împotriva acestei sentinte a formulat apel, în termen, inculpatul M V solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c Cp.p. iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. b1 C.p.p, si aplicarea unei amenzi administrative.
În motivarea apelului s-a invocat faptul ca incidentul retinut de instanta ca ar fi avut loc în ziua precedenta, nu a fost real. S-a sustinut ca partea vatamata a formulat plângere împotriva inculpatului doar în scopul de a se razbuna, si din probatoriul administrat nu pot fi retinute leziunile avute la mâna de partea vatamata, întrucât chiar acesta în plângerea existenta la dosar, le localizeaza în alta parte. S-a sustinut si în apel, ca radiografia la mâna nu ar fi fost facuta partii vatamate ci soacrei acestuia, partea vatamata nesuferind vreun prejudiciu în urma faptei descrisa în rechizitoriu, împrejurare dovedita si prin aceea ca, în zilele urmatoare el a fost vazut conducând microbuzul.
Examinând sentinta apelata, prin prisma acestor motive cât si din oficiu, Tribunalul retine ca prezentul apel este fondat însa pentru alte motive decât cele invocate de inculpat:
, Din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza , declaratii de martori si certificat medico legal , rezulta cu certitudine ca partea vatamata a suferit o vatamare si ca aceasta a fost produsa de inculpat asa încât nu se poate dispune achitarea lui în baza art. 10 lit. c) C.p.p.
În ceea ce priveste motivul de apel al retinerii dispozitiilor art. 10 lit. b1 C.p.p. si art. 181 C.p., Tribunalul considera ca fata de numarul mare de îngrijiri medicale, de fondul conflictual pe care a fost savârsita aceasta fapta (nu spontan), nu putem aprecia ca ea nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infractiuni, asa încât nu se va putea face aplicarea acestor dispozitii legale.
Apelul inculpatului însa este fondat, dar pentru aspecte ce tin de starea de fapt; astfel instanta de fond nu a retinut ca în cauza inculpatul ar fi savârsit infractiunea în stare de provocare, însa, Tribunalul, fata de probele cauzei, apreciaza ca se impune retinerea acestei circumstante atenuante în favoarea inculpatului. Retinem cu certitudine, din declaratia sotiei parti vatamate si a martorului Serban Ioan ca V A a fost cel care a initiat conflictul, ducându-se la tramvaiul condus de inculpat ce stationa în acel moment pentru a-i cere socoteala pentru un presupus incident ce a avut loc cu o seara înainte. Urmare a acestui fapt a avut loc o îmbrânceala reciproca, partile lovindu-se reciproc cu pumnii.
Chiar daca incidentul din seara precedenta ar fi fost real ( fapt sustinut doar de partea vatamata), comportamentul lui V A de a cere socoteala inculpatului si de a-si face singur dreptate nu poate fi acceptat.
Starea conflictuala mai veche existenta între parti a fost dovedita în cauza, asa încât Tribunalul apreciaza, ca fata de comportamentul partii vatamate, putem retine ca inculpatul a savârsit fapta într-o puternica stare de tulburare asa cum este reglementata de dispozitiile art. 73 lit. b) C.p.
Apelul inculpatului fiind deci fondat sub acest aspect, sentinta Judecatoriei Sibiu a fost desfiintata, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p. si procedându-se la o noua judecata în fond s-a retinut în favoarea inculpatului MV circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. b) C.p., iar prin aplicarea art. 76 lit. b) C.p., s-a redus pedeapsa aplicata sub minimul special – la 5 luni închisoare.
Termenul de încercare stabilit de instanta de fond a fost si el redus în conformitate cu dispozitiile art. 82 C.p., la 2 ani si 5 luni.
Celelalte dispozitii ale sentintei apelate, inclusiv despagubirile acordate sunt legale, instanta cuantificând corect cuantumul daunelor morale chiar si cu retinerea circumstantei provocarii în favoarea inculpatului.
Ca urmare a admiterii apelului, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
