4. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Nereţinerea unor perioade ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă. Competenţa Casei Judeţene de Pensii în analizarea legalităţii înscrisurilor anexe cererii de pensionare. Obligativitatea procedurii rectificării carnetelor de muncă.
Drept civil. Litigiu de asigurări sociale
– Ordinul 50/1990, art. 24 lit.”d” din H.G.13/2004,
– art. 160 alin.5,6 din legea 19/2000 -modif., Decretul 92/1976
Casa Judeţeană de Pensii nu are competenţa de a cenzura menţiunile din înscrisurile doveditoare ale vechimii şi condiţiilor de muncă, anexe cererii de pensionare; Constatarea în cadrul procedurii prevăzute de art. 87 din Legea 19/2000 a existenţei unor erori materiale în înscrisurile anexe cererii de pensionare nu justifică soluţia de respingere a contestaţiei pe motiv că este obligatorie parcurgerea prealabilă a etapei rectificării menţiunilor carnetului de muncă conf. Decretului 92/1976.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia .nr. 835 din 17.11.2008
Prin Sentinţa civilă nr. 524/D din 25.06.2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea E.V. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, vizând Decizia nr. 13737/2007, şi, în consecinţă, s-a anulat decizia cu obligarea intimatei de a emite o nouă decizie cu luarea în considerare a menţiunii efectuate în carnetul de muncă la poziţia 71.
În motivarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că în perioada 16.09.1977 -1.04.2001 reclamanta a lucrat în condiţii deosebite conform ordinului 125/1990, anexa II poziţia 11 în total 23 ani 6 luni si 14 zile, această situaţie fiind dovedită cu menţiunea făcută în carnetul de muncă al reclamantei, poziţia 71.
Din cuprinsul deciziei nr.74/5.12.1994 şi a tabelului nominal aflat la fila 83 din dosar, rezultă faptul că în perioada menţionată, reclamanta a lucrat în condiţii deosebite şi beneficiază de încadrarea în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 125/1990 anexa II pct. 18.
Apărarea pârâtei în sensul că locul de muncă al reclamantei nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă nu poate fi reţinută.
Competenta nominalizării persoanelor care se încadrează în grupa I si a II-a de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, conform pct. 6 din ordinul nr.50/1990, iar dovada perioadelor desfăşurate în locurile de muncă şi activităţile ce se încadrează în aceste grupe se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia.
În speţa dedusă judecăţii pârâta era obligată să se conformeze menţiunilor existente în carnetul de muncă al reclamantei, neavând competenta de a reanaliza daca reclamanta a lucrat sau nu în condiţii deosebite ce determina încadrarea activităţii în grupa a II-a de muncă.
Pentru aceste considerente în temeiul Ordinului 50/1990 şi 125/1990 s-a admis acţiunea, s-a anulat decizia contestată şi a fost obligată intimata să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a menţiunilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantei, poziţia nr.71.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către Casa Judeţeană de Pensii Bacău, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău.
Criticând hotărârea primei instanţe, recurenta a invocat ca motiv de modificare încadrabil în cazul prev. art. 304 pct.9 C.pr.civ.: încălcarea dispoziţiilor legale în materie de asigurări sociale, sub aspectul greşitei reţineri a perioadei cuprinse între 16.09.1977 – 1.04.2001 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă conform Ordinului 125/1990, în condiţiile în care:
– înscrierea din carnetul de muncă nu corespunde realităţii, punctul 11 vizând o altă meserie;
– nici instanţa şi nici recurenta nu se poate substitui angajatorului pentru efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, competenţa sa limitându-se la a stabili cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale şi la a le plăti;
– contestatoarea nu a dovedit că locul său de muncă – operator calculator – se regăseşte în anexa 2, pct.11 a ordinului 125/1990; dacă menţiunea este greşită trebuie să solicite iniţial rectificarea ( conf. art. 7 alin.2 din Decret 92/1976 ) şi apoi să se adreseze cu o nouă cerere pentru recalcularea cu adăugarea stagiilor nevalorificate, drepturile urmând a-i fi acordate cu întâi ale lunii următoare depunerii cererii ( conf. art. 169 din Legea 19/2000 );
– contestatoarea este deja pensionată anticipat începând cu 1.12.2008 prin Decizia 184216/9.01.2008, decizie ce nu a fost contestată;
Din oficiu, instanţa de recurs a solicitat fostului angajator al intimatei contestatoare, S.C.”Subex” S.A. Bacău, să comunice copie certificată după Decizia 74/5.12.1994 pentru reevaluarea locurilor de muncă cu privire la grupa a II-a, tabelul nominal cu salariaţii beneficiari de încadrare în grupă conf. Ordinului 125/1990 şi procesul-verbal prev. de punctul 5 al Ordinului 50/1990; relaţiile au fost comunicate cu adresa 5853/28.10.2008 ( fl. 55-67 ).
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, precum şi faţă de dispoziţiile art.300, 3041, 312 C.pr.civ., curtea a constat caracterul său nefondat justificat de următoarele:
Aşa cum s-a reţinut şi de către prima instanţă, Casa Judeţeană de Pensii – investită cu soluţionarea unei cereri de pensionare a unei persoane – nu este competentă a verifica dacă angajatorul/angajatorii a/au aplicat sau nu corect dispoziţiile unui act normativ ori dacă a/au făcut corect menţiuni în carnetul de muncă al persoanei respective, ci aste ţinută, conform dispoziţiilor art.24 lit.”d” din H.G.13/2004 cu ref. la art. 160 alin. 5, 6 din Legea 19/2000 – modif., a certifica stagiul de cotizare şi punctajul asiguratului, prin preluarea datelor din actele doveditoare ( menţiunile din carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau din alte acte prevăzute de lege, ce îndeplinesc condiţiile prev. de art. 40 din Ordinul 340/2001 ).
Mai mult, Casa judeţeană de Pensii nu poate nici refuza recunoaşterea unei situaţii probată cu acte ( prevăzute de lege şi valabile până la dovedirea falsului ) pe motiv că s-a sesizat din oficiu despre nelegalitatea unei menţiuni făcută de unitatea angajatoare, pentru că o atare poziţie ar depăşi competenţele sale, intrând în sfera puterii judecătoreşti.
Cel mult, în situaţia în care ar fi sesizat inadvertenţe ori situaţii contradictorii din documentele depuse ori între menţiunile acestora, Casa Judeţeană de Pensii avea posibilitatea (deşi neprevăzută expres, această posibilitate nu este nici interzisă de lege şi, oricum este în concordanţă cu spiritului legii 19/2000, cu deontologia profesională şi cu principiile CEDO privind echitatea şi justa proporţie între valorile protejate şi dreptul încălcat ) de a solicita lămuriri titularului drepturilor de asigurări sociale respective ori emitentului – fost angajator – , pentru a soluţiona în cunoştinţă de cauză dosarul, ori de a sesiza organele în drept a constata, după caz, nulitatea sau falsul; Procedând altfel, s-ar ajunge – ca şi în speţă – la situaţia nefirească de a impune persoanei ce nu are nici o culpă în completarea carnetului de muncă şi în emiterea de adeverinţe – să se adreseze instanţei pentru ca aceasta să efectueze probatorii menite să lămurească şi să înlăture tocmai dubiile emitentei; de asemenea nu este nici rezonabil să i se impună tot petentului să suporte consecinţele unor acte ce nu-i sunt imputabile
Speţa nu conferă şi nici nu impune instanţei ori recurentei dreptul de a se substitui angajatorului în efectuarea înscrierilor în carnet aşa cum a susţinut aceasta din urmă; ci ambele au fost chemate ca, în condiţiile prevăzute de lege şi în lipsa unor dovezi contrare, să dea eficienţă celor deja existente.
Nici susţinerea că nu s-a dovedit de către contestatoare că perioada 16.09.1977 – 1.04.2002 a fost lucrată în grupa a II-a de muncă conform punctului 11 al anexei 2 a Ordinului 125/1990, nu a fost primită întrucât partea nu avea o astfel de obligaţie; singurele obligaţii – îndeplinite de altfel – erau cele prev. de art. 28 lit.”a” din normele de aplicare a Legii 19/2000; ori cu actele depuse ( fl. 67, 59 d.fond ), conform şi prevederilor art. 15 din Ordinul 50/1990, aceasta a dovedit perioada de activitate desfăşurată în locurile de muncă şi activităţile încadrate în grupa a II-a de muncă.
Nu mai era necesară o rectificare a menţiunii de la poziţia 71 din carnetul de muncă al intimatei din moment ce adeverinţa 2275/2004 depusă la recurentă o dată cu dosarul de atesta că încadrarea în grupa a II-a s-a întemeiat pe Ordinul 125/1990 şi nu exclusiv pe punctul 11 al anexei 2 a aceluiaşi ordin; ori, din coroborarea tuturor probelor se putea desprinde uşor concluzia că activitatea intimatei se regăseşte în anexa 2 la punctul 18 al Ordinului 125/1990 – situaţie reţinută şi în tabelul nominal anexă la Decizia 74/5.12.1994 ( fl. 57 recurs, fl. 83 fond ) –, iar menţionarea punctului 11 al aceleiaşi nu constituie decât o eroare materială.
A impune intimatei să parcurgă procedura rectificării prev. de Decretul 92/1976, ar constitui o formalitate excesivă (în condiţiile celor reţinute anterior) şi fără certitudinea unei soluţionări favorabile (în contextul în care art. 7 alin.2 din Decretul 92/1976 nu acoperă situaţia când titularul carnetului este deja pensionar ); mai mult, ar constitui şi o sancţiune aplicată contestatoarei – în lipsa oricărei culpe – prin pierderea, fără vreo reparaţie, a dreptului de a beneficia de efecte pentru perioada anterioară noii cereri – acestea urmând a se produce începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care s-a formulat cererea conf. art. 95 alin.3 Legea 19/2000 (aşa cum a susţinut şi recurenta prin întâmpinare la fond şi cererea de recurs)
În atare împrejurări, recursul a fost respins ca nefondat.
