Decizia civilă nr. 22 din 17.01.20111a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 1482/20.02.2009 a Judecătoriei Galaţi au fost admise în parte acţiunea civilă de partaj formulată de reclamanta T.S.C. în contradictoriu cu pârâtul S.V. şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant S.V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T.S.C. precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de T.T. şi T.G., în susţinerea reclamantei T.S.C. şi în consecinţă:
S-a constatat că părţile au dobândit prin contribuţie egală de 50% fiecare masa bunurilor comune compusă din cota de 40% imobilul situat în Galaţi, str. Zidarilor, nr.12, bl. R8, ap.26 compus din 2 camere şi dependinţe şi bunuri mobile.
S-a constatat că reclamanta are o cotă de 60% bun propriu din imobil.
S-a atribuit reclamantei imobilul în litigiu şi a fost obligată aceasta către pârât la plata sumei de 21.360 lei reprezentând contravaloarea cotei acestuia de 20% din imobil. S-a atribuit pârâtului lotul nr. 1 de bunuri mobile şi reclamantei lotul nr. 2, constatându-se că părţile nu au pretenţii cu privire la compensarea contravalorii bunurilor mobile până la limita cotei ce li se cuvine fiecăruia.
Instanţa de fond a compensat cheltuielile de judecată avansate de părţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant, criticând-o pentru motive vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În esenţă, apelantul a susţinut că instanţa de fond a făcut o eronată apreciere a probelor administrate în cauză, greşit reţinând că reclamanta are o cotă de 80% din imobil, gratificată fiind de sora şi părinţii săi.
A contestat, totodată, şi valoarea imobilului reţinută de către prima instanţă, valoare indicată de consilierul expert fără a se lua în considerare valoarea stabilită de expertul principal desemnat în cauză.
Prin decizia civilă nr. 57 din 01.03.2010 a Tribunalului Galaţi a fost admis apelul declarat de pârâtul reclamant şi a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 1482/20.02.2009 a Judecătoriei Galaţi în sensul că s-a constatat că părţile au dobândit prin contribuţie egală de 50% fiecare imobilul situat în Galaţi, str. Zidarilor nr. 12, bl. R.8, ap.26, în valoare de 106.800 lei.
A fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 53.400 lei, reprezentând contravaloarea cotei acestuia de 1 din imobil.
A fost respinsă cererea de intervenţie formulată de T.T. şi T.G. ca nefondată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi au fost înlăturate cele contrare.
Decizia Tribunalului Galaţi a fost atacată cu recurs de reclamanta pârâtă şi intervenienţii criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, recurenţii au susţinut că instanţa de apel a făcut o apreciere nerealistă a probelor administrate în cauză, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri nedrepte în raport cu realitatea existentă în familia părţilor.
Au solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Recursurile au fost considerate inadmisibile pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor iar, potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
În speţă, Curtea a constatat că recurenţii nu s-au conformat exigenţelor art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 Cod procedură civilă pe care îşi întemeiază recursul şi nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii s-a constatat că toate aspectele invocate de recurenţi vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate rezultând din aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, recurenţii indicând probele care nu au fost luate în considerare sau au fost greşit apreciate şi făcând propria lor analiză şi reapreciere, cu concluzia finală că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică şi de aceea trebuie menţinută.
Or, dispoziţiile art. . 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă sunt exprese şi stabilesc clar că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, reaprecierea probelor administrate în cauză – care este, în mod evident, un aspect de netemeinicie a hotărârii – neputând forma obiect de analiză în recurs, aceasta neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 Cod procedură civilă.
Astfel, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 Cod procedură civilă, iar criticile formulate de recurenţi nu se circumscriu acestui cadru legal, Curtea a respins recursurile declarate de reclamantă şi de către intervenienţi ca inadmisibile. (Red. I.A.B.)
