Susţinerile recurentului referitoare la împrejurarea că. „planul parcelar ar fi act administrativ”, nu pot fi primite de instanţă deoarece, aşa după cum legal şi temeinic a reţinut chiar şi instanţa de fond, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. actul administrativ este definit ca fiind: un tul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică. în regim de putere publică, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice….
Textul de lege sus-expus este necesar a fi coroborat cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 7/1996 cc reglementează operaţiunile de şi intabularc, în care legiuitorul dă noţiunii de „parcelă” definiţia reprezentare grafică a unei suprafeţe de teren cu aceeaşi categorie de folosinţă “.
în speţă, nu ne aflăm în prezenţa unui act administrativ care să dea naştere, să modi-ficc sau să stingă raporturi juridice, planul parcelar reproducând, practic, într-o dimensiune redusă, o anumită suprafaţă de teren cc aparţine unei unităţi administrativ teritoriale.
Pc de altă parte. Curtea reţine că, definind actul administrativ astfel cum sus s-a expus, legiuitorul a înţeles a preciza expres în conţinutul definiţiei care sunt actclc asimilate actelor administrative, între acestea neregăsindu-sc actul denumit „plan parcelar”.
Aceste sunt consideraţiile pentru care Curtea apreciază că, soluţia instanţei este legală şi temeinică sub aspectul interpretării dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, respectiv a statuării faptului că. planul parcelar nu reprezintă un act administrativ, nu este un act juridic şi nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridicc, chiar dacă este emis de cătrc o autoritate publică, accasta cu atât mai mult cu cât, cl nu este nominativ, iar persoana cc-l arc în posesie nu se bucură de efectele cc lc-ar putea produce din punct de vedere juridic.
Cu alte cuvinte, actul administrativ ce poate produce efecte juridice. în sensul dispoziţiilor cuprinse în Legea contenciosului administrativ, în ceea ce-1 priveşte pe recurentul reclamant T.E., este titlul de proprietate în posesia căruia acesta se află.
C.A. Constanţa, s. eoni. mun. fam., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 287/C.A., din 22 mai 2008
Notă: Soluţia este corectă, însă se impun două observaţii suplimentare:
a) ceea ce nu arată expres instanţa de apel este faptul că planul parcelar atacat în instanţa de administrativ este o operaţiune administrativă prealabilă titlului de proprietate (actul administrativ veritabil). In consecinţă, legalitatea acestuia poate fi verificată de către instanţa de drept comun, în cadrul acţiunii în anularea acestuia din urmă;
b) este exagerat să susţinem că planul parcelar nu poate fi un act administrativ asimilat pentru că legea nu-l prevede printre acestea. Astfel, planul parcelar reprezintă o denumire concretă a unui înscris (care, în concret, se dovedeşte a fi operaţiune administrativă) în vreme ce actul administrativ reprezintă o categorie a actului juridic. Este acelaşi lucru cu a susţine că o hotărâre (de guvern) nu este act administrativ asimilat pentru că legea nu prevede acest lucru.
