Greşelile materiale vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au generat situaţii greşite
Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 28.02.2014 contestatorii D.P., D.C., A.S., M.M. şi C.L. au solicitat anularea deciziei nr. 891/21.10.2013, intimaţi fiind Direcţia Silvică Dâmboviţa, Comisia Locală de fond funciar Bucşani şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmboviţa.
Motivându-şi cererea, contestatorii au arătat că dezlegarea dată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, că instanţa de recurs a admis calea de atac şi a respins acţiunea cu ignorarea deciziei civile nr. 47/17.01.2012 pronunţată în dosarul nr. 1452/315/2010, că prin respectiva decizie se reţinuse că, în condiţiile în care titlul de proprietate nr. 96727/2000 intrase în circuitul civil şi, mai ales, având în vedere că cererea de anulare a acestui titlu şi de schimbare a amplasamentului suprafeţei de 5100 mp a fost formulată doar de unul dintre beneficiarii moştenitori, şi anume D.C., care nu a prezentat o procură şi pentru ceilalţi moştenitori beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate, modalitatea de anulare a titlului de proprietate nr. 96727/2000 şi de emitere a altui titlu de proprietate pe un alt amplasament apare ca nelegală şi abuzivă, că în speţă este vorba de o cauză de nulitate relativă, nefiind permis comisiilor de aplicare a legii fondului funciar să intervină unilateral în cuprinsul unui titlu de proprietate intrat în circuitul civil şi să creeze prin aceasta o vătămare beneficiarilor titlului, vătămare ce nu poate fi reparată decât prin anularea actului şi că nelegalitatea modului în care au acţionat comisiile de aplicare a legii fondului funciar rezultă din împrejurarea că titlul de proprietate din anul 2000 viza reconstituirea pe vechiul amplasament, liber la data solicitării, iar prin titlul de proprietate eliberat în anul 2004, suprafaţa de 5100 mp a fost atribuită într-o altă locaţie, ce nu reprezintă fostul amplasament al terenului.
S-a mai susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 315 alin. 1Cod procedură civilă, hotărârea menţionată a devenit obligatorie pentru instanţa de fond în rejudecare asupra problemelor de drept dezlegate, că este evident că cea mai importantă problemă de drept dezlegată prin decizia nr. 47/2012 este legată de faptul că titlul de proprietate eliberat în anul 2004 a fost nelegal emis, existând o cauză de nulitate a acestuia, că în aceste condiţii instanţa de recurs în rejudecare a comis o eroare şi a trecut peste acest aspect absolut hotărâtor în soluţionarea pricinii şi că motivarea deciziei contestate cuprinde aspecte pe care prima instanţă de recurs le-a avut deja în vedere, ele nefiind unele noi, apărute după rejudecarea în fond a pricinii.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
S-a ataşat dosarul în care a fost pronunţată decizia civilă a cărei anulare se solicită.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate ca şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia aceeaşi instanţă îşi poate retracta propria-i hotărâre, cazurile de admisibilitate fiind expres menţionate de dispoziţiile art. 317 şi 318 Cod procedură civilă.
Ca atare, nefiind o cale de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive în afara celor strict prevăzute de lege şi nu este admisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fapt ori a unor motive care nu au fost soluţionate de către instanţă.
Conform dispoziţiilor art. 318 teza I Cod procedură civilă hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Din perspectiva cerinţei prevăzute în textul de lege susmenţionat, tribunalul constată că susţinerile contestatorilor nu vizează greşeli materiale, ci eventual greşeli de judecată privind aprecierea probelor sau aplicarea dispoziţiilor legale incidente, greşeli care nu pot face obiectul verificării de către instanţa investită cu calea extraordinară de atac.
Greşelile materiale la care se referă textul de lege enunţat vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au generat soluţii greşite.
Ori, susţinerile contestatorilor în sensul că prin decizia nr. 47/2012 a fost dezlegată o importantă problemă de drept, şi anume faptul că titlul de proprietate emis în anul 2004 a fost nelegal, existând o cauză de nulitate a acestuia şi astfel instanţa de rejudecare a comis o eroare trecând peste acest aspect care era hotărâtor în soluţionarea pricinii, nu pot reprezenta greşeli materiale în senul art. 318 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din considerentele deciziei civile contestate, limitele casării cu trimitere spre rejudecare, stabilite prin decizia nr. 47/17.01.2012, au vizat în exclusivitate determinarea regimului juridic al terenului în litigiu, ceea ce a şi făcut instanţa de recurs.
Prin urmare, nefiind incidente dispoziţiile legale enunţate, tribunalul va respinge contestaţia în anulare.
(Decizia civilă nr. 160/25.03.2014 pronunţată în dosarul nr. 989/120/2014)
