Despăgubiri. Modalitatea acordării lor în baza Legii nr.10/2001 şi Legii nr. 165/2013
Legea nr. 10/2001: art. 1 alin. (2)
Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 368/2013: art. 1 alin. (2)
La acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regula în materie o constituie restituirea în natură, apoi compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea cererii, apoi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea nr. 165/2013.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 530 din 5 iunie 2014, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 530 din 05.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 11785/30/2010*, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul formulat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 80/PI din 17.01.2014, pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.
Prima instanţă a admis contestaţia formulată de reclamanţi, obligând pârâtul să emită o nouă dispoziţie privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii 165/2013 pentru imobilul care a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii 10/2001 de către notificatoarea D.M.
Critica formulată de recurenţi în sensul că a fost stabilită calitatea de persoană îndreptăţită a reclamanţilor ulterior soluţionării notificării nu este întemeiată.
Astfel, prin Decizia anterioară de casare s-a reţinut că actele doveditoare prevăzute de art. 5 şi 23 din Legea nr. 10/2001 au fost depuse la datele de 2.04.2009 şi 22.07.2010, deci anterior soluţionării notificării prin Dispoziţia nr. 2684/18.11.2010, aşa cum de altfel rezultă din dovezile de depunere de înscrisuri la dosarul administrativ aflate în copii certificate pentru conformitate cu originalul la filele 6 şi 20 din primul dosar de recurs.
Al doilea motiv de recurs formulat de recurenţi se referă la împrejurarea că prima instanţă nu a precizat dacă se impune acordarea măsurilor prin echivalent sub formă de puncte sau prin compensare cu alte bunuri imobile.
Curtea a reţinut că prin Legea nr.368/2013 publicată în Monitorul Oficial nr. 819/21.12.2013, art.1 alin.2 din Legea nr.165/2013 a fost modificat, având următorul cuprins: „În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap.III.”
În aceste condiţii, acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu bunuri depinde de situaţia juridică prezentă a imobilului solicitat a fi restituit în compensare de posibilitatea concretă de a da eficienţă acestei solicitări.
Reclamanţii au solicitat prin contestaţia formulată şi precizată la termenul de judecată din 10.04.2012, în principal restituirea în natură a imobilului ce a făcut obiectul notificării, total sau parţial, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin concluziile scrise depuse la prima instanţă, după trimiterea cauzei spre rejudecare, reclamanţii au solicitat emiterea unui noi dispoziţii privind propunerea de acordare prin echivalent pentru întregul imobil.
Aşadar, în mod legal tribunalul s-a pronunţat în limitele investirii sale de către reclamanţi prin contestaţia formulată, dispunând anularea Dispoziţiei nr. 2684/18.11.2010 a Primarului Municipiului Timişoara prin care s-a respins notificarea (în dispoziţie menţionându-se că motivele respingerii sunt faptul că reclamanţii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituire şi faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului) şi a obligat pârâtul menţionat la emiterea unei noi dispoziţii pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, instanţa stabilind că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului în litigiu (reclamanţii nefăcând recurs împotriva Sentinţei civile nr. 80/PI din 17.01.2014 pronunţată de Tribunalul Timiş).
Alegerea măsurilor reparatorii pentru imobilele care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 se supune regulilor impuse prin dispoziţiile art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, aşa cum a fost modificat de Legea 368/2013. Astfel, regula în materie o constituie restituirea în natură, apoi compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii, apoi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea 165/2013.
