Plângere penală. Notare în carte funciară. Condiţii
-Legea nr. 7/1996 – art. 26 alin. (4) lit. c)
-Ordinul nr. 633/2006 – art. 42 alin. (1), alin. (2)
Este admisibilă cererea de înscriere în carte funciară a plângerii penale ce vizează afirmate falsuri săvârşite în acte avute în vedere de instanţă la pronunţarea unei hotărâri rămase irevocabilă.(opinie majoritară)
Câtă vreme plângerea penală nu vizează infracţiuni ce au stat la baza înscrierii hotărârii judecătoreşti în cartea funciară, cererea de notare în carte funciară a unei asemenea plângeri nu poate fi primită.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1619 din 20 noiembrie 2013, F.Ş.
Prin plângerea înregistrată la 27.07.2012 la Judecătoria Timişoara sub nr. 20513/325/2012, petentul Municipiul Timişoara, prin Primar, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii G.C. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliara Timiş modificarea încheierii nr. 97915/04.07.2012 prin care OCPI Timiş a respins cererea sa de reexaminare a încheierii nr. 9353/25.01.2011; petentul a solicitat admiterea cererii de reexaminare şi, pe fond, admiterea cererii sale de notare în CF nr. 4, nr. top. PS 633, a plângerii penale formulate împotriva intimatului G.C. şi numitului A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, prevăzute de art. 288, 289, 290 şi 291 Cod penal.
În motivare a arătat că plângerea penală a fost formulată întrucât în dosarul nr. 12873/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, intimatul G.C. a solicitat în baza unui plan fals restituirea parcelelor nr. PS 629/1, PS 629/2, PS 630/1, PS 630/2, PS 632, PS 633 şi A 1980, precizând că sunt libere şi pot fi restituite în natura şi a depus un plan întocmit de expertul A.C., în care nu sunt evidenţiate construcţiile care au fost executate pe aceste parcele. În baza acestui plan întocmit în mod fals, prin sentinţa civila nr. 16167/16.12.2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009, Comisia locala de fond funciar a fost obligata să-l pună în posesie pe intimatul G.C. cu suprafaţa de 5,06 ha.
Din moment ce plângerea penala vizează un plan întocmit în mod fals, care a stat la baza pronunţării sentinţei civile irevocabile nr.16167/2008, OCPI Timişoara în mod netemeinic şi nelegal a apreciat că plângerea penala nu are legătura cu o infracţiune care a stat la baza înscrierii în cartea funciara a dreptului de proprietate al intimatului G.C., câtă vreme sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996 şi art. 42, alin. (1) şi (2), lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliara.
Prin sentinţa civila nr. 22496/02.11.2012, pronunţată în dosarul nr. 20513/325/2012, Judecătoria Timişoara a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului OCPI Timiş şi a respins plângerea formulată de petentul Municipiul Timişoara, prin Primar, în contradictoriu cu acest intimat.
A admis plângerea formulată de petentul Municipiul Timişoara, prin Primar, în contradictoriu cu intimatul G.C.
A anulat încheierea de respingere nr. 97915/11.07.2012 a OCPI Timiş.
A dispus notarea în CF nr. 4, nr. top. PS 633, a plângerii penale formulate împotriva intimatului G.C. şi a numitului A.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut ca neîntemeiate susţinerile petentului faţă de starea de fapt şi de normele legale invocate.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel pârâtul G.C.
Prin decizia civilă nr. 306/18.04.2013, pronunţată în dosarul nr. 20513/325/2012, Tribunalul Timiş a admis apelul, în sensul că a respins plângerea formulata de petentul Municipiul Timişoara, prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 42 alin. (1) şi alin. (2), lit. e), teza finală din Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, în forma pe care o avea la data notării în cartea funciară – 26 ianuarie 2011, notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte şi drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor şi alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul, cum sunt plângerea sau acţiunea penale în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
Referindu-se la o cauză penală, noţiunile de plângere, respectiv acţiune penală trebuie interpretate prin raportare la prevederile Codului de procedură penală.
Astfel, art. 9 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală prevede:
„Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.
Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.”
Totodată, art. 221 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală prevede:
„Organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.
Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege, urmărirea penală nu poate începe în lipsa acestora.”
Art. 279 Cod procedură penală prevede:
„Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.”
Sintetizând aceste dispoziţii legale, tribunalul a reţinut că organul de urmărire penală se sesizează prin plângere, denunţ sau din oficiu.
De asemenea, de regulă, acţiunea penală se pune în mişcare de către procuror, iar prin excepţie, în cazurile anume prevăzute de lege, acţiunea penală se pune în mişcare prin chiar plângerea persoanei vătămate, situaţii în care persoana cercetată penal devine inculpat.
Tribunalul a reţinut că termenul de „plângere” din conţinutul art. 42 alin. (2), lit. e), teza finală din Ordinul 633/2006 se referă doar la plângerile penale care au ca efect şi punerea în mişcare a acţiunii penale.
Dacă s-ar referi la orice fel de plângere penală, chiar şi la cele care nu au ca efect punerea în mişcare a acţiunii penale, nu s-ar justifica menţionarea în cuprinsul art. 42 alin. (2), lit. e), teza finală a instituţiei acţiunii penale, câtă vreme orice fel de plângere s-ar putea nota în cartea funciară.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs în termenul legal petentul Municipiul Timişoara, prin Primar.
În motivarea recursului a arătat că în mod greşit instanţa de apel a ignorat în motivarea admiterii apelului dispoziţiile art. 26 alin. (4) pct. c) din Legea nr. 7/1996, care prevăd că printre înscrierile în cartea funciara se număra şi notarea având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătura cu imobilele din cartea funciara.
Dispoziţiile invocate, coroborate cu prevederile art. 42 alin. (1) şi (2) lit. e) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară conduc la concluzia că notarea în cartea funciara poate avea ca obiect atât plângeri cât şi acţiuni penale în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciara.
Ceea ce s-a dorit a se nota a fost şi actul sesizării, iar nu doar cel al inculpării, cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.
În mod eronat instanţa de apel a interpretat dispoziţiile art. 42 din Ordinul nr. 633/2006, în condiţiile în care acest text normativ nu face nici o diferenţa între plângerile penale care au ca efect punerea în mişcare a acţiunii penale şi plângerile care se adresează iniţial procurorului, iar acesta în urma cercetărilor pune în mişcare acţiunea penală.
Plângerea penală ce se solicită a fi notată în cartea funciară este în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, Ordinul nr. 633/2006, Legea nr. 7/1997.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum şi din oficiu conform art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă, faţă de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat cu opinie majoritară că recursul petentului este întemeiat.
Astfel, conform art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996, notarea, ca una dintre cele trei modalităţi de înscriere în cartea funciară, are ca obiect „înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară”.
Art. 42 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006, într-o enumerare nelimitativă a faptelor, drepturilor, litigiilor şi altor înscrieri ce fac obiectul unei notări, la lit. e) include „arătarea oricărei acţiuni care dă caracterul de drept litigios unui drept real înscris în cartea funciară, a acţiunii de predare a înscrisului translativ sau constitutiv al dreptului ce urmează a se înscrie, a acţiunii de ieşire din indiviziune, a plângerii sau a acţiunii penale în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor din cartea funciară”.
Petentul a solicitat notarea în cartea funciară a plângerii penală formulate împotriva pârâtului G.C., proprietarul tabular, şi a expertului A.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals, prevăzute de art. 288, art. 289, art. art. 290 şi art. 291 Cod penal; în motivarea plângerii penale, se susţine că în dosarul nr. 12873/325/2008 G.C. s-a folosit de un plan întocmit de expertul A.C., din care în mod nereal rezultă că anumite parcele de teren, printre care şi cea în litigiu, nu sunt ocupate de construcţii şi pot fi atribuite lui G.C., sens în care s-a şi pronunţat sentinţa civilă nr. 16167/16.12.2008 a Judecătoriei Timişoara, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009 a Tribunalului Timiş, în baza cărora pârâtul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Plângerea penală a cărei notare se solicită a fi efectuată în cartea funciară are legătură cu imobilul înscris în această carte funciară. Infracţiunile de fals şi uz de fals vizează înscrisuri care, se susţine, au stat la baza hotărârii judecătoreşti în baza căreia pârâtul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate.
Plângerea şi acţiunea penală cuprinse în enumerarea din art. 42 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 nu trebuie să se refere la infracţiuni cu privire la operaţiunea de înscriere în cartea funciară, ci la imobilul înscris în cartea funciară, la titlul în baza căruia s-a făcut intabularea, având în vedere în acest sens şi art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996.
Notarea plângerii penale în cartea funciară nu înlătură puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti în baza căreia pârâtul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate. Chiar dacă nu planul întocmit de expertul A.C. (înscris considerat fals şi pentru care s-a formulat plângerea penală) a stat la baza intabulării, se susţine în plângere că pe acest înscris s-a bazat hotărârea judecătorească.
Prin urmare, notarea acestei plângeri penale în cartea funciară se încadrează în dispoziţiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 şi în cele ale art. 42 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006.
Notarea în cartea funciară a unei plângeri penale nu afectează dreptul de proprietate al proprietarului tabular, care poate exercita în continuare toate prerogativele ce decurg din acest drept, inclusiv dreptul de dispoziţie, notarea având ca scop doar opozabilitatea faţă de terţi, cărora li se atrage atenţia asupra situaţiei imobilului.
Instanţa de apel a interpretat greşit aceste texte legale.
Mai mult, a adăugat condiţii pentru notarea în carte funciară, condiţii pe care textele legale nu le prevăd. Acolo unde legea nu prevede, cel care o aplică nu poate adăuga aspecte noi.
Art. 42 alin. (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 prevede că pot face obiectul notării în cartea funciară plângerea sau acţiunea penală în legătură cu o infracţiune care a stat la baza înscrierilor în cartea funciară. În privinţa plângerii penale, nu face însă precizarea că e vorba numai de acele plângeri penale care au ca efect şi punerea în mişcare a acţiunii penale, cum a reţinut instanţa de apel. (opinie majoritară)
În opinie separată s-a apreciat că recursul petentului trebuia respins, pentru următoarele considerente:
În temeiul art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 (în forma în vigoare la data formulării de către petent a cererii adresate Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară) pot fi notate în cartea funciară drepturi personale, acte şi fapte juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunile şi căile de atac în justiţie, iar art. 42 alin. (1), (2) lit. e) din Ordinul nr. 633/2006 (în aceeaşi formă) permite notarea în cartea funciară a plângerilor sau a acţiunilor penale în legătură cu o infracţiune ce a stat la baza înscrierilor de carte funciară.
În cauză, intimatul G.C. şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în baza sentinţei civile nr. 16167/16.12.2008 a Judecătoriei Timişoara rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 569/16.04.2009 a Tribunalului Timiş şi nu direct în baza planului întocmit de expertul A.C. (împotriva acestuia şi a intimatului G.C. fiind formulată plângerea penală a cărei notare a fost cerută).
Petentul nu a invocat, pe calea plângerii penale, că la baza înscrierii hotărârilor judecătoreşti în cartea funciară a stat vreo infracţiune ci că aceste hotărâri s-ar fi dat în baza unor înscrisuri false.
Or, cum înscrierea dreptului petentului s-a făcut în baza unor hotărâri ce se bucură de putere de lucru judecat, faptul că ele ar fi fost afirmativ pronunţate în temeiul unui plan ce nu este relevant, iar dispoziţiile art. 42 alin. (1), (2) din Ordinul nr. 633/2006 nu sunt incidente în cauză, legătura dintre acest înscris şi evidenţele de carte funciară fiind una indirectă, mijlocită de hotărârile judecătoreşti menţionate, în legătură cu a căror înscriere nu s-a invocat săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
