Prin combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive se creează o altă lege (lex tertia), încălcându-se caracterul unitar al dispoziţiilor pe baza cărora are loc încadrarea juridică a faptei, aplicarea pedepsei şi a modalităţii de executare.
Prin sentinţa penală nr. 445/3.05.1999 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, inculpatul T.l. a fost condamnat, în baza art. 208 209 lit. a, c şi g Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
în baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei, atrăgându-i-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
A fost dedusă, corespunzător, prevenţia.
S-a luat act că prejudiciul a fost acoperit integral, fată de partea civilă M C.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă N.A. şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la 4.09.1996, inculpatul, împreună cu un alt individ, s-au apropiat de un autoturism staţionat pe şos. Pantelimon, sectorul 2, unul dintre ei a descuiat portiera stânga-faţă, cu ajutorul unei chei potrivite şi a sustras din autoturism aouă genţi diplomat şi o sacoşă din plastic, după care i-a dat o servietă celui care i-a asigurat paza.
La faţa locului a apărut un echipaj de poliţie, care a intervenit şi l-a imobilizat pe inculpat, celălalt, care asigurase paza, reuşind să dispară.
La percheziţia corporală efectuată inculpatului au fost descoperite un set de chei auto, o şurubelniţă şi un spray lacrimogen.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea mare, în raport cu pericolul social concret al fapiei săvârşite.
Prin decizia penală nr. 1.316/A/6.10.1999, a Tribunalului Bucureşti – secţia l-a penală, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, cu motivarea că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi în raport de pericolul social concret al faptei, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, a aplicat o pedeapsă corespunzător individualizată, atât sub raportul cuantumului, cât şi al modului de executare.
împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat recurs, pe care nu l-a motivat şi nici nu s-a prezentat la instanţă ca să-l susţină oral.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a ll-a penală a admis recursul inculpatului, a casat în parte sentinţa penală şi în totalitate decizia penală şi rejudecând, a redus pedeapsa aplicată de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare, stabilind termenul de încercare la 4 ani şi menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Din motivarea deciziei instanţei de recurs rezultă că a reţinut că instanţa de fond, făcând aplicarea art. 13 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare, însă, în mod greşit, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, întrucât, anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 140/ 1996, se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă cuantumul acesteia nu depăşea 2 ani (spre deosebire de actuala reglementare, care prevede o pedeapsă maximă aplicată de 3 ani închisoare). în fine, s-a reţinut că instanţele de fond şi de apel au combinat dispoziţiile mai favorabile din legile succesive şi au creat o altă lege (aşa numita lex tertia), încălcând caracterul unitar al dispoziţiilor pe baza cărora are loc încadrarea juridică a faptei, aplicarea pedepsei şi a modalităţii de executare.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.701/1999) NOTA: Atât anterior, cât şi ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 140/ 1996, potrivit art. 81 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru a putea fi suspendată condiţionat, pedeapsa aplicată trebuie să fie închisoarea de cel mult 3 ani, sau amenda – nu 2 ani.
Limita de 2 ani închisoare, pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, este prevăzută de art. 81 alin. 2 Cod penal, atât în vechea, cât şi în noua reglementare, în caz de concurs de infracţiuni şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 lit. b şi c, ceea ce, în speţă, nu este cazul, inculpatul fiind condamnat pentru săvârsirea unei singure infracţiuni si nu a mai multora, aflate în concurs. (Judecator Marian Carcel – sectia II penala CAB)
