I.Actul de sesizare.
Prin rechizitoriul nr. (…) al Parchetului de pe lângă Judecătoria (…) a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul (…) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică ce depaseste limita legala, faptă prev. şi ped. de art.336 alin.1 C.pen.
Prin încheierea din (…) a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. (…) și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul (…) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, faptă prev. şi ped. de art.336 alin.1 C.pen.
II.Apǎrarea inculpatului.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă şi nu a contestat mijloacele de proba de la dosar.
III.Probatoriul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare; test alcoltest nr. (…); cerere analiză; proces – verbal de recoltare probe biologice; buletin de analiză toxicologic nr. (…); declaraţie martor (…); fişa de cazier; declaraţie suspect; declaraţie inculpat.
În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 şi 377 C.pr.pen., inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată şi însuşindu-şi probele administrate în cursul urmăririi penale.
IV.Situaţia de fapt.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţia de fapt:
La data de (…) in jurul orelor (…), inculpatul (…)a condus autoturismul cu nr. (…) pe raza orasului (…) fiind oprit in trafic de organele de politie.
Organele de poliţie au constatat că inculpatul prezintă semnele consumului de alcool. În aceste condiţii, inculpatul a fost testat cu aparatul alcoltest, rezultatul testării efectuate la ora (…), fiind de 0.55 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Având în vedere rezultatul testării, inculpatul a fost condus la (…), unde i-a fost recoltata o proba de sânge. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie (…), la ora (…) inculpatul avea o alcoolemie de 1 g‰.
V. Încadrarea juridică
În drept
Fapta inculpatului (…) care, la data de (…), în jurul orei (…) a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare (….) pe blvd. (…) din orasul (…) având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1 g‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, prevăzută si pedepsită de.336 alin.(1) C.pen.
Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii, instanţa reţine că, în ceea ce priveşte latura obiectivă a acesteia, în speţă s-a realizat elementul material al infracţiunii, respectiv conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice – blvd. (…) din oraşul (…) – având o alcoolemie teoretică de aproximativ 1 g‰, la momentul recoltării probei biologice.
Urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, prin raportare la caracterul de infracţiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte. Cât priveşte legătura de cauzalitate, în cazul infracţiunilor de pericol, ca în speţa de faţă, aceasta rezultă din însăşi săvârşirea faptei, și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenţie indirectă, căci, deşi inculpatul nu a urmărit producerea stării de pericol pentru cei implicaţi în circulaţia pe drumurile publice, a prevăzut şi a acceptat totuşi producerea unei astfel de urmări, asumându-şi faptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice, în ciuda consumului anterior de alcool.
VI. Stabilirea pedepsei
Având în vedere toate considerentele enunţate, potrivit art.396 C.proc.pen., instanţa constată – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune și a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracţiunea comisă şi impunându-se, deci, stabilirea unei pedepse.
În concret, cât priveşte natura pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum şi cuantumul acesteia, instanţa urmează a se raporta la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen, apte să asigure realizarea scopului şi funcţiilor acesteia.
Instanţa apreciază că, în cauză, prin raportare la urmările produse – starea de pericol concret, generată de conducerea autoturismului având o alcoolemie mult peste limita legală, pericolul social concret al faptei nu este unul minor, ci, dimpotrivă.
În ceea ce priveşte situația personală a inculpatului, instanţa reține că acesta este în vârstă de 24 de ani, are studii liceale, are un loc de muncă, este integrat în societate și nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată, în faţa instanţei de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înţelege consecinţele faptei sale şi le regretă.
Astfel, luând în considerare toate acest aspecte, instanţa se va orienta către pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aplicarea amenzii nu ar fi suficientă, prin prisma scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei.
Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanţa are în vedere incidenţa art. 396 alin. 10 C.proc.pen. în speţa de faţă, întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C.proc.pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus. Astfel, instanţa va proceda la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 8 luni, respectiv de 3 ani şi 4 luni închisoare.
Punând în balanţă considerentele anterior menţionate, instanţa apreciază că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin 10 C.proc.pen.
Pe cale de consecință, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 1 an, pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ şi coercitiv al sancțiunii.
În ceea ce priveste individualizarea executării pedepsei, instanta reţine că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare -respectiv 1 an închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta şi-a manifestat explicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel cum s-a reţinut în cuprinsul încheierii de şedinţă. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii – faptul că se află la un prim conflict cu legea penală, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare – prin raportare la vârsta sa, nivelul de educaţie şi profilul său, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii sale la răspundere penală, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine cooperantă, atât în cursul urmăririi penal, cât şi în faza de judecată.
De asemenea, instanţa apreciază că mediul carceral nu ar avea o influenţă benefică asupra inculpatului, iar aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
De asemenea, prin raportare la obligaţiile facultative prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen. ce pot fi instituite pe durata termenului de supraveghere, având în vedere specificul infracţiunii săvârşite, instanţa va stabili în sarcina inculpatului, cu titlu de măsură de supraveghere, obligaţia de a nu conduce autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune al (…)
De asemenea, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.404 alin 4 C.proc. pen. și va atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, respectiv cazurile de revocare a amânării executării pedepsei prevăzute de art.88 C.pen.(dacă după amânarea aplicării pedepsei, cu intenție sau cu intenție depășită, persoana săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii; dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse).
VII. Cheltuieli judiciare
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata sumei de (…) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală şi faza de judecată.
