TITLU:
Cerere de rejudecare după extrădare. Admisibilitate. Procedură. Condiţii. Persoană judecată şi condamnată în lipsă. Sustragerea de la judecată şi de la executarea pedepsei
C. proc. pen., art.522/1
Legea nr.302/2004, art. 34 alin. (1)
REZUMAT:
Textul art.522/1 C. proc. pen. nu impune o obligaţie a instanţelor de judecată de rejudecare a cauzei în toate situaţiile în care inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată şi la pronunţare.
Instanţa competentă optează în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei după extrădare în funcţie de necesitatea reluării ciclurilor procesuale în vederea asigurării respectării dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare.
Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricţionat nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor, ci şi când rezultă că a avut cunoştinţă, în alt mod, despre desfăşurarea judecăţii. Or, este dincolo de orice îndoială că inculpatul a cunoscut existenţa procesului penal în care a fost reprezentat de apărătorul său, sustrăgându-se în mod conştient, voit, de la judecată şi, apoi, de la executarea pedepsei, conduită procesuală culpabilă care nu poate fi invocată în susţinerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi Convenţia pentru extrădare.
(Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, Decizia nr. 598/A din 4.11.2009, nedefinitivă)
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: TUDOR GEORGIANA
JUDECĂTOR: CONSTANTINESCU LUCHIAN
CONSIDERENTE:
Prin sentinţa penală nr.610/06.10.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul penal nr.9518/303/2009, în baza art. 522/1 Cod pr.pen. raportat la art.405 Cod pr.pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea condamnatului-petent C.R.A..
În baza art.192 pct.2 Cod pr.pen., condamnatul a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 21.07.2009, petentul-condamnat C.R.A. solicită rejudecarea sa în dosarul nr.2899/303/2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în care s-a pronunţat s.p. nr.389/28.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, prin care a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208-209 Cod penal cu aplic. art. 37 Cod penal, art. 64 lit. a şi b Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal, iar în baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin s.p nr.560/2002 a Tribunalului Bucureşti, contopindu-se restul neexecutat din pedeapsa de 720 de zile.
Prin decizia penală nr.577/A/15.09.2008 a Tribunalului Bucureşti i-a fost respins apelul iar prin decizia penală nr.1492/21.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală i-a fost respins recursul.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare în urma extrădării, s-a arătat că s.p. nr. 389/28.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1492/21.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, inculpatul a fost repatriat în urma cererii de extrădare pentru executarea MEPI în baza sentinţei menţionate la 08.07.2009 şi că judecata, în toate fazele sale, a avut loc în lipsa sa, fără a fi legal citat.
A mai susţinut că nu a fost legal citat conform art. 291 Cpp, deşi arătase prin apărătorul ales că locuieşte în Portugalia, Lisabona, …., aşa cum reieşea şi din contractul de muncă depus de apărătorul său. A precizat că în ţară Direcţia Generală de Evidenţă a Persoanelor – Municipiul Bucureşti nu avea cum să aibă o evidenţă a domiciliului din Portugalia, întrucât în ţară avea acelaşi domiciliu din Bucureşti.
Reprezentarea prin apărător ales operează în condiţiile unei legale citări la domiciliul unde locuieşte partea, mai precis în Portugalia, aşa cum a precizat şi cum reieşea din contractul de muncă, netradus, depus la instanţa de fond, din care reieşea că pe o perioadă de 6 luni, începând cu 29.04.2008, opera acest contract, deci la 09.05.2008, când s-a reţinut că mandatul de aducere a fost îndeplinit pentru termenul din 14.05.2008, pentru că la data de 07.05.2008, autorităţile din Portugalia îi eliberau personal un document de rezidenţă.
De asemenea, s i s-a încălcat dreptul la apărare, că nu a fost audiat, că i s-a respins cererea de efectuare a unui referat de evaluare socială şi că nu a fost audiat martorul în circumstanţiere.
Analizând probatoriul cauzei, prima instanţă a constatat că la termenul din 14.05.2008 inculpatul a fost reprezentat de apărător ales T.C., care a depus împuternicire avocaţială la dosar, fila nr. 34, învederând totodată că nu cunoaşte adresa de domiciliu a inculpatului din străinătate, că acesta lucrează în Portugalia.
Textul de lege prevăzut de art. 34 al. 1 din Lg. 302/2004 are ca scop salvgardarea drepturilor de apărare a persoanei care nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi nu a fost în măsură să îşi facă apărările, deci pentru rejudecarea unei persoane extrădate este necesară îndeplinirea condiţiei ca aceasta să fi fost judecată şi condamnată în lipsă. Or în speţă, instanţa fondului a constatat că cel condamnat a avut cunoştinţă de procesul penal, a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de apărător, astfel încât a fost respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul C.R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie, arătând, în esenţă, că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de rejudecare a cauzei, faţă de împrejurarea că a lipsit la toate termenele de judecată şi nu a fost legal citat, neputând astfel să îşi exercite dreptul la apărare, deşi a avut apărător ales.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen., Tribunalul constată nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Prin Sentinţa penală nr.389/28.05.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr.2899/303/2008, inculpatul C.R.A. a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal. În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin s.p nr.560/2002 a Tribunalului Bucureşti, contopindu-se restul neexecutat de 720 de zile cu pedeapsa aplicată în cauză, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.577/A/15.09.2008 a Tribunalului Bucureşti a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat – personal –, reţinându-se, printre altele, că inculpatul a fost legal citat şi nu i s-a încălcat dreptul la apărare, fiind reprezentat de un apărător ales de el şi împuternicit în acest sens, acelaşi în prezenţa căruia în cadrul procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatul a recunoscut şi regretat infracţiunea flagrantă comisă. Inculpatul cunoştea implicarea sa în cadrul unui proces penal şi împrejurarea că a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt calificat de la 29.08.2007, faptă flagrantă pe care a recunoscut-o, iar în cursul judecăţii, deşi a fost găsit la domiciliul indicat, nu s-a prezentat, astfel că şi-a asumat riscul judecării fără a fi audiat şi fără a-şi face apărarea în propria persoană.
Prin Decizia penală nr.1492//21.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat – prin apărător – împotriva hotărârilor anterior menţionate, reţinându-se, printre altele, că instanţa de apel a constatat în mod corect că toate criticile formulate de apelant sunt nefondate, prima instanţă respectând dispoziţiile referitoare la citarea părţilor şi asistenţa juridică. Inculpatul a fost reprezentat de apărător ales, care a fost prezent atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, atât la judecata în fond cât şi la cea în apel şi în recurs. Inculpatul s-a sustras judecăţii, afirmând în mod mincinos că este plecat în străinătate. În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă şi instanţa de apel nu au dispus citarea inculpatului la adresa consemnată în „contractul de muncă” depus la dosar, simpla menţiune a unui domiciliu în acest înscris nefăcând dovada realităţii acestuia, ci atât mai mult cu cât anterior inculpatul a fost cercetat de autorităţile portugheze pentru şedere ilegală.
Mai mult, prin Decizia penală nr.1140//7.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de petentul-condamnat C.R.A. împotriva Deciziei penale nr.1492//21.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, întemeiată pe dispoziţiile art.386 lit.a C.p.p., constatându-se că motivul invocat de contestator, constând în omisiunea citării sale la reşedinţa din Portugalia nu se circumscrie cazului de contestaţie în anulare prevăzut la art.386 lit.a C.p.p. Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa a efectuat citarea la adresele indicate în dosar, şi aşa cum însăşi apărătoarea contestatorului solicită prin cererea de recurs. Împrejurarea că la dosar se aflau acte din care instanţele trebuiau să deducă faptul că petentul contestator locuia în altă parte decât la adresele existente la dosar nu echivalează cu îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.177 alin. 2 C.p.p., în sensul indicării unui alt loc de citare. Din interpretarea acestui text de lege rezultă obligaţia directă a inculpatului de a face declaraţii cu privire la un alt loc al citării, iar nu de a depune acte fără a solicita expres acest lucru.
Potrivit art. 522/1 C.p.p.:
(1) În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.
(2) Dispoziţiile art. 405 – 408 se aplică în mod corespunzător.
Scopul reglementării procedurii rejudecări cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului său la apărare.
Pe de altă parte, textul nu impune o obligaţie a instanţelor de judecată de rejudecare a cauzei în toate situaţiile în care inculpatul a lipsit la toate termenele de judecată şi la pronunţare, având în vedere formularea: cauza va putea fi rejudecată.
Aceasta, având în vedere şi prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora noua procedură de judecată are scop salvgardarea drepturilor la apărare a persoanei care, judecată şi condamnată în lipsă, nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi, prin urmare, nu a fost în măsură să-şi facă apărările.
Prin urmare, este logic că instanţa competentă optează în sensul admiterii sau respingerii cererii de rejudecare a cauzei după extrădare în funcţie de necesitatea reluării ciclurilor procesuale în vederea asigurării respectării dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, în principal a dreptului la apărare.
Or, apelantului condamnat i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, chiar dacă nu a fost prezent în faţa instanţelor de judecată, fiind reprezentat de apărător ales, iar aceasta a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâri penale definitive, pronunţate ca urmare a declarării căilor de atac prevăzute de lege de către însăşi persoana extrădată.
Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricţionat nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor, ci şi când rezultă că a avut cunoştinţă, în alt mod, despre desfăşurarea judecăţii. Or, în speţă, este dincolo de orice îndoială că inculpatul a cunoscut existenţa procesului penal în care a fost reprezentat de apărătorul său, sustrăgându-se în mod conştient, voit, de la judecată şi, apoi, de la executarea pedepsei, conduită procesuală culpabilă care nu poate fi invocată în susţinerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi Convenţia pentru extrădare.
Prin urmare, în speţă, prima instanţă a constatat că cel condamnat a avut cunoştinţă de procesul penal, a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de apărător, astfel că în mod corect i-a respins cererea de rejudecare a cauzei după extrădare ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte existenţa unei etape a admisibilităţii în principiu a unei asemenea cereri, similar procedurii de la revizuire, la care face trimitere implicit textul de la art.5221 C.p.p., prin menţionarea, la alin.2, că dispoziţiile art. 405 – 408 se aplică în mod corespunzător în cazul rejudecării cauzei, aceasta se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală (de exemplu, Decizia nr.5173/1.11.2007, Decizia nr.560/17.02.2009).
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod pr.pen., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul condamnatului C.R.A. constatând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, va obliga pe apelantul-condamnat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
DISPOZITIV:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat C.R.A. împotriva sentinţei penale nr.610/06.10.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul penal nr.9518/303/2009.
În baza art.192 al.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul-condamnat la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru apelantul-condamnat.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 04.11.2009.
