ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-MUREŞ
DOSAR NR. 11.103/320/2009
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 74
Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: PAUL MIRCEA
GREFIER: XXXXXXX
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror XXXXXXX din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş.
Pe rol soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor XXXXXXX şi XXXXXXX înaintată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş la data de 17.10.2009.
Potrivit prevederilor art. 297 Cod procedură penală, preşedintele completului de judecată dispune strigarea cauzei.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu se prezintă inculpaţii XXXXXXX şi XXXXXXX asistaţi de avocat ales Costea Vasile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu inculpaţii.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează judecătorului delegat că lipsa de procedură cu inculpaţii se acoperă prin prezenţa acestora în şedinţa de judecată.
Se constată că judecătorul delegat de la Judecătoria Tg. Mureş este sesizat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii XXXXXXX, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi XXXXXXX, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 320 Cod procedură penală, judecătorul delegat întreabă părţile dacă au cereri preliminare de formulat sau excepţii de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu are cereri prealabile de formulat şi nici excepţii de invocat.
Apărătorul ales al inculpaţilor, avocat Costea Vasile, arată că, întrucât dreptul la apărare al inculpaţilor este încălcat, invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1491 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură penală, deoarece nu a avut acces la dosar şi nu a putut studia înscrisurile ataşate acestuia.
Judecătorul delegat pune în discuţie excepţia de neconstituţionalitate invocată de către apărătorul ales al inculpaţilor, avocat Costea Vasile.
Apărătorul ales al inculpaţilor, avocat Costea Vasile, arată că art. 1491 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură penală, prevede trei situaţii avute în vedere de legiuitor în ceea ce priveşte soluţionarea propunerii de arestare preventivă. În ipoteza în care inculpatul este reţinut, soluţionarea propunerii de arestare preventivă trebuie să se realizeze în cele 24 de ore ale reţinerii, iar în atare împrejurare avocatul se află într-o vădită stare de inferioritate faţă de reprezentantul parchetului. În speţa concretă, ora fiind înaintată, nu se poate pretinde soluţionarea propunerii de arestare preventivă în termen de 24 de ore, întrucât apărătorul nu are nici măcar posibilitatea să studieze actele dosarului, iar în aceste condiţii, consideră că există o încălcare gravă a textelor constituţionale. Se invocă de către apărătorul inculpaţilor încălcarea principiului egalităţii de arme. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în afacerea Delcourt, explica egalitatea de arme pin aceea că orice parte trebuie să fie egală în drepturi cu cealaltă. Or, în speţă, Ministerul Public are la dispoziţie toate mijloacele şi poate să formuleze toate acuzările, iar dumnealui, ca apărător, este în imposibilitate să studieze dosarul. Invocă de asemenea, art. 6 par. 1 din CEDO, care prevede că dreptul unei persoane de a fi judecată într-un termen rezonabil. În speţă, nu poate fi vorba de un termen rezonabil. În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să vizeze mai multe aspecte: să fie ridicată de o persoană care are calitatea de a face acest lucru, textul pretins neconstituţional să aibă legătură cu cauza, textul în discuţie să nu fi fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională printr-o decizie anterioară şi excepţia să fie motivată în sensul încălcării unor articole din Constituţia României. Consideră că aceste cerinţe sunt îndeplinite. De asemenea, invocă încălcarea art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 din Constituţia României, privind dreptul la apărare, art. 6 din CEDO, art. 16 alin. 1, care prevede că cetăţenii sunt egali în drepturi în faţa legii. Arată că nu este respectat art. 24 din Constituţie, deoarece cauzele cu inculpaţi în stare de libertate se pot soluţiona oricând, dar cele cu inculpaţi reţinuţi nu pot fi soluţionate în aceleaşi împrejurări. Să se constate că toate condiţiile prev. de art. 29 din Legea 47/1992 sunt îndeplinite astfel încât, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi să se dispună suspendarea judecăţii cauzei, până la clarificarea acestui aspect de către Curtea Constituţională.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, faţă de principiul egalităţii armelor invocat de către apărătorul inculpaţilor, reprezentantul parchetului nu este magistrat în sensul Convenţiei, iar cel care stabileşte egalitatea de arme este judecătorul care poate aprecia respectivul drept al învinuitului sau inculpatului, în măsura în care acesta, prin apărător, doreşte să şi-l exercite într-o anumită formă. Să se constate că parchetul a respins solicitarea apărătorului inculpaţilor de studiere a dosarului, dar nu este în măsură să împiedice posibilitatea inculpatului, prin apărător, să formuleze o nouă cerere de studiere a dosarului, deoarece expirarea termenului de reţinere este doar la ora 10.45. Astfel că, nu există o încălcare a dreptului la apărare tocmai pentru faptul că asupra cererii respective nu s-a pronunţat un magistrat în sensul Convenţiei. Pentru aceste motive, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de către apărătorul inculpaţilor.
În replică, apărătorul inculpaţilor, arată că în cazul excepţiei de neconstituţionalitate condiţiile de admisibilitate sunt îndeplinite, astfel că această excepţie poate fi invocată, iar judecătorul nu se poate pronunţa asupra fondului cauzei, decât după soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.
Judecătorul delegat arată că se va retrage pentru deliberări cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de către apărătorul ales al inculpaţilor.
Înainte de a se retrage pentru deliberări, judecătorul delegat întreabă pe apărătorul inculpaţilor dacă mai sunt şi alte cereri prealabile pentru ca deliberarea să se poată face asupra tuturor acestor chestiuni care ar avea calitatea de cereri prealabile.
Apărătorul inculpaţilor arată că în funcţie de soluţia care se va da în cauză cu privire la excepţia de neconstituţionalitate pot să apară sau nu şi alte cereri.
Judecătorul delegat aduce la cunoştinţa apărătorului inculpaţilor că în acest moment ne aflăm în faza de discutare a excepţiilor şi cererilor prealabile, astfel că ele, dacă mai există, trebuie puse în discuţie la acest moment, pentru ca deliberarea să se poată face asupra tuturor.
Apărătorul inculpaţilor arată că în acest moment nu are cereri prealabile, dar în funcţie de soluţia care se va da în cauză cu privire la excepţia de neconstituţionalitate pot să apară sau nu şi alte cereri prealabile.
Judecătorul delegat atrage atenţia apărătorului inculpaţilor că singurele cereri pe care o să le mai accepte, în cazul în care soluţionarea propunerii de arestare preventivă va continua sunt cele are au legătură strânsă cu excepţia de neconstituţionalitate, iar alte cereri nu.
Apărătorul inculpaţilor arată că după soluţionarea cererii de sesizare a Curţii constituţionale s-ar putea să solicite un termen pentru studierea dosarului.
Deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate, invocată de apărătorul ales al inculpaţilor, dl. avocat Costea Vasile, în temeiul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, judecătorul delegat o respinge ca inadmisibilă. Astfel, judecătorul delegat reţine că, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în fata instanţelor de judecată sau de arbitraj comercial. În speţă, judecătorul delegat apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de acest text de lege, în sensul că art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 trebuie interpretat şi prin raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, aşa cum rezultă din întreaga reglementare a procedurii arestării preventive în dreptul românesc, soluţionarea acestor pricini nu este lăsată la îndemâna instanţei, ci a judecătorului delegat, iar între cele două noţiuni trebuie să se facă o distincţie necesară. Judecătorul delegat nu dezleagă elemente de fapt şi de drept ale pricinii cu care nu a fost sesizat, el nu poate fi calificat ca o instanţă în sensul art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici în sensul art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992. judecătorul delegat este magistrat în sensul Convenţiei, dar nu este instanţă, întrucât nu dezleagă un anume litigiu, ci soluţionează anumite propuneri cu ţintă asupra restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, asigurând garanţiile de independenţă şi de imparţialitate necesare pentru a putea dispune asemenea măsuri care privesc persoana şi drepturile sale. Cu alte cuvinte, judecătorul delegat este magistrat în sensul Convenţiei, dar nu este instanţa în sensul Convenţiei şi al Legii nr. 47/1992.
Apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea, arată că înţelege să declare recurs împotriva încheierii de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, iar până la soluţionarea recursului, instanţa nu mai poate să se pronunţe cu privire la nicio cerere.
Faţă de cererea de recurs formulată de apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de a formula recurs, întrucât consideră că instanţa superioară se poate pronunţa asupra priorităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi cu ocazia eventualei atacări a fondului propunerii de arestare preventivă.
Judecătorul delegat constată că, chestiunile care privesc ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt chestiuni incidentale în această pricină, iar împrejurarea că apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea a formulat recurs împotriva acestei încheieri nu înseamnă că acesta împiedică soluţionarea în continuare a propunerii de arestare preventivă. Este atacată cu recurs soluţia judecătorului delegat în ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, dar soluţionarea acestei excepţii în faza cererilor prealabile nu impietează asupra continuării judecăţii. Prin urmare, judecătorul delegat respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei şi dispune continuarea judecăţii.
Apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea arată că potrivit art. 49 Cod procedură penală şi art. 47 alin. 2 Cod procedură penală formulează cerere de recuzare împotriva domnului judecător, pentru că acesta s-a antepronunţat, în sensul că nu doreşte să înainteze dosarul la Tribunalul Mureş în vederea soluţionării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Judecătorul delegat ia act de cererea de recuzare formulată de apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea şi arată că potrivit art. 51 alin. 4 Cod procedură penală, completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive. Pentru acest motiv, cererea de recuzare va fi soluţionată de un alt judecător, însă aceasta nu împiedică, în acest moment, soluţionarea propunerii de arestare preventivă. Judecătorul delegat procedează la continuarea judecăţii.
Apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea solicită acordarea unui termen scurt de judecată pentru studia dosarul.
Judecătorul delegat pune în discuţie cererea formulată de apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea.
Reprezentantul Ministerului Public, se arată de acord.
Judecătorul delegat admite cererea formulată de apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea şi acordă acestuia 45 de minute termen pentru studierea dosarului.
La reluarea şedinţei de judecată după studierea dosarului, apărătorul inculpaţilor avocat ales Costea Vasile, arată că potrivit art. 28 coroborat cu art. 34 lit. b Cod procedură penală invocă necompetenta materiala atât a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg Mureş, cât şi a Judecătoriei Tg Mureş în soluţionarea acestei propuneri. Solicită să se constate că Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş nu mai este competent nici să facă propuneri de arestare şi nici să facă cercetări în această cauză, deoarece există în dosarul de urmărire penală, înscrisuri din care rezultă că s-a început urmărirea penală în alte dosare pentru inculpaţi, iar prejudiciul total este de peste 2 miliarde de lei, competent pentru soluţionarea acestei cereri fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş. Arată că se încearcă să se vină cu mai multe dosare separate care să nu depăşească 2 miliarde de lei, pentru ca Judecătoria Tg Mureş să fie competentă, dar aceste dosare se vor conexa şi atunci valoarea prejudiciului o să fie de peste 2 miliarde de lei. Astfel că, în acest moment propunerea de arestare preventivă este formulată de un organ necompetent, iar instanţa nu o poate soluţiona. În temeiul art. 197 alin. 2 Cod procedură penală invocă nelegala sesizare a instanţei de judecată decurgând din necompetenta materială a organului de cercetare penală.
Judecătorul delegat pune în discuţie excepţia privind nelegala sesizare a instanţei de judecată, formulată de apărătorul inculpaţilor avocat ales Costea Vasile, nelegalitate decurgând din necompetenta materială organului de cercetare penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că modalitatea de calcul a prejudiciului la care face referire apărătorul inculpaţilor avocat ales Costea Vasile, vizează eventual infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, şi nu este incidentă în cazul concursului de infracţiuni. Or, în cazul din speţă s-a reţinut comiterea unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată compusă din 3 acte materiale, celelalte fapte pentru care sunt cercetaţi inculpaţii neintrând în această unitate infracţională. Dosarele la care a făcut referire apărătorul inculpaţilor vizează inculpaţii de faţă şi au fost date numai cu titlu de exemplu pentru a evidenţia faptul că aceştia au o practică de a săvârşi asemenea infracţiuni şi pentru a dovedi la pericolul pentru ordinea publică. Aceste dosare nu sunt menite să scoată în evidenţă vreo legătură de conexitate, deoarece sunt cauze distincte.
Faţă de excepţia invocată de apărătorul inculpaţilor, avocat ales Costea Vasile, judecătorul delegat constată că, în raport de încadrarea juridică dată faptelor imputate inculpaţilor în acest dosar, competenţa materială aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş. Reunirea cauzelor în faza de urmărire penală ori stabilirea încadrării juridice a faptelor în această fază procesuală sunt atributele exclusive ale procurorului, iar judecătorul delegat nu poate să cenzureze cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă un asemenea act pe care procurorul l-ar fi făcut. În aceeaşi ordine de idei, judecătorul delegat nu poate să aprecieze asupra legalităţii şi oportunităţii unei conexări pe care procurorul nu a făcut-o în cursul cercetărilor desfăşurate în faza de urmărire penală. Prin urmare, în raport de încadrarea juridică dată faptelor în speţă, chestiune care este tot atributul exclusiv al procurorului, competenţa materială în instrumentarea dosarului şi în sesizarea cu propunerea de arestare preventivă aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg Mureş. Faţă de aceste considerente, excepţia nelegalei sesizări a instanţei de judecată este neîntemeiată şi judecătorul delegat o respinge. În raport de aceste împrejurări se justifică şi competenta judecătorului delegat din cadrul Judecătoriei Tg Mureş pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă.
Apărătorul inculpaţilor avocat ales Costea Vasile arată că dacă mâine reprezentantul Ministerului Public o să procedeze la conexarea dosarelor, Judecătoria Tg Mureş nu o să mai fie competentă pentru soluţionarea cauzei.
Judecătorul delegat aduce la cunoştinţa apărătorului inculpaţilor avocat ales Costea Vasile propunerea de arestare preventivă se soluţionează azi, nu mâine, iar azi Judecătoria Tg Mureş este competentă să o soluţioneze.
Judecătorul delegat, conform prevederilor art. 318 Cod procedură penală procedează la verificarea identităţii inculpaţilor XXXXXXX, fiul lui Bela şi Emese, născut la data de 28.01.1983, în loc. Tg Mureş, domiciliat în Cristeşti, str. Principală, nr. 678G, sc. 2, ap. 14, judeţul Mureş, CNP 1830128260015 şi XXXXXXX, fiul lui Alexandru şi Rozalia născut la data de 07.06.1970 în Tg Mureş, domiciliat în Tg Mureş, str. Liviu Rebreanu, nr. 41/15, judeţul Mureş, CNP 17006072643, constatând că între datele personale rezultate din actele de identitate ale inculpaţilor şi cele menţionate în actele aflate la dosarul de urmărire penală şi în sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş există concordanţă.
Judecătorul delegat, conform prevederilor art. 322 Cod procedură penală şi art. 70 alin. 2,3 Cod procedură penală, aduce la cunoştinţa inculpaţilor fapta ce formează obiectul învinuirii, precum şi motivele arestării invocate în sesizarea Parchetului, drepturile acestora prev. de art. 70 Cod procedură penală, adică de a fi asistaţi de avocat ales şi de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se totodată atenţia că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.
Inculpaţii arată că au avocat ales în cauză în persoana d-lui avocat Costea Vasile, nu doresc să dea o nouă declaraţie, menţinând cele arătate în faţa organelor de urmărire penală. Poziţia inculpaţilor a fost consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.
La întrebarea judecătorului delegat, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul inculpaţilor arată că nu au alte cereri de formulat în probaţiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat, potrivit art. 339 Cod procedură penală, judecătorul delegat declară încheiată faza cercetării judecătoreşti şi potrivit art. 340 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri privind propunerea de luare a măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită în temeiul art. 1491 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 143, la art. 136 şi 148 lit. a, d şi f Cod procedură penală, admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi a se dispune arestarea preventivă a inculpaţilor XXXXXXX şi XXXXXXX, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 17.10.2009, deoarece sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 136, 143 şi 148 lit. a, d şi f Cod procedură penală, pentru motivele pe care le-a expus pe larg în sesizare. În ceea ce priveşte art. 148 lit. a Cod procedură penală este aplicabil inculpatului XXXXXXX, constând în aceea că acesta a fugit încercând să se sustragă de la urmărirea penală, în sensul că nu a răspuns chemărilor organelor de cercetare penală în dimineaţa zilei de ieri. În ceea ce priveşte art. 148 lit. d Cod procedură penală acesta este aplicabil ambilor inculpaţi, pentru motivele arătate în sesizare, începerea urmăririi penale în alte dosare aflate la IPJ Mureş – Serviciul de Investigare a Fraudelor.
În ceea ce priveşte art. 148 lit. f Cod procedură, prezintă pericol pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaţilor. Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din perseverenţa infracţională a inculpaţilor, din modalitatea săvârşirii infracţiunilor. Arată reprezentantul Ministerului Public că a prezentat în sesizare şi documentele şi bunurile descoperite cu ocazia percheziţiei astfel încât, nu mai reia argumentarea realizată acolo.
Apărătorul inculpaţilor avocat ales Costea Vasile solicită respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş ca fiind nefondată şi netemeinică, în primul rând pentru că sunt încadrări juridice greşite ale faptei cu repercusiuni de nerecuperat în cazul în care o să se ia măsura arestării preventive. În ceea ce priveşte prima faptă, primul act material, solicită să se constate că între SC Adimag SRL şi inculpaţi există un contract comercial încheiat de ambele părţi, iar la acel moment nu s-a pus problema unei înşelăciuni, iar contractul s-a derulat pe timp de o lună şi jumătate, iar în această perioadă s-au făcut livrări continue. SC Adimag SRL primit un cec în alb şi un bilet la ordin.
Să se constate că emiterea unui cec în alb poate constitui eventual o infracţiune prev. de art. 84 pct. 3 din Legea cecului, iar nu de art. 215 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală. Totodată, un bilet la ordin se învesteşte cu formulă executorie şi se procedează la executare fără a se ajunge în instanţă. Nu există practică în sensul că un bilet la ordin refuzat la plată constituie o infracţiune. Înşelăciunea prin cecuri este incriminată de art. 215 alin. 4 Cod procedură penală dar nu este cazul în speţă. În situaţia dată s-ar putea vorbi cel mult de art. 84 pct. 3 din Legea cecului care prevede însă, o pedeapsă între o lună şi 6 luni şi amendă penală, ceea ce nu poate constitui temei de arestare. Totodată, înşelăciune nu poate să fie pentru că însăşi societatea a cerut un bilet la ordin, înseşi părţile au arătat că s-au înţeles să compenseze datoria cu acel BMW, iar acum există posibilitatea stingerii litigiului dintre părţi. Atunci ce înşelăciune există? S-a făcut vreo executare silită a biletului la ordin, s-au făcut demersuri legale pentru a se spune că nu şi-au recuperat debitul. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi cu privire la cea de-a doua faptă unde prin comun acord S.C. Geiger Transilvania S.R.L. a acceptat să primească un CEC nesemnat. Care este înşelăciunea, care este mijlocul fraudulos, de vreme ce inculpaţii nu au obligat pe nimeni să accepte un cec în alb? În ceea ce priveşte S.C. Pancar S.R.L. s-a stabilit înşelăciunea prev. art. 215 alin. 1, 2 şi 3 în condiţiile în care părţile au mers acolo, au încheiat un contract, la solicitarea acelei persoane au emis un bilet la ordin care la rubrica dedicată sumei nu este completat şi se înţeleg la o anumită perioadă de plată, dar societatea, fără să-i anunţe că vrea să introducă în bancă acel bilet la ordin, formulează apoi acea plângere penală, în condiţiile în care ei s-au înţeles în septembrie şi există şi acum un termen de graţie pentru achitarea biletului la ordin. Să se constate că această societate nu a început executarea silită a biletului la ordin şi nici nu a făcut vreun demers pentru recuperarea prejudiciului, ci direct a formulat plângere penală. Să se constate că încadrarea juridică a faptelor a fost făcută greşit pentru a se reţine în limita de 3-15 ani, cu scopul de a justifica arestarea, dar aceasta din starea de fapt nu rezultă.
Nu poate fi luat în considerare temeiul art. 148 lit. d Cod procedură penală, deoarece acest temei se reţine în cazul unei condamnări. Or, niciunul dintre inculpaţi nu are vreo condamnare. Singurul care are o punere în mişcare a acţiunii penale împotriva sa este inculpatul XXXXXXX care a avut un dosar în anul 2003 care este suspendat, fiind prescrisă şi fapta. În ceea ce priveşte pe inculpatul Simo Bela, căruia i s-a reţinut de procuror art. 148 lit. a Cod procedură penală, formulează câteva precizări. Astfel, în ziua de joi a acestei săptămâni a vorbit cu subofiţerul de la politie, Petra Cosmin, căruia i-a comunicat faptul că inculpatul XXXXXXX o să se prezinte singur la audieri, deoarece el ca şi avocat nu se poate prezenta, având multe cauze de susţinut. Pentru aceste motive, a solicitat audierea acestui inculpat pentru ziua de marţi, dar subofiţerul nu a acceptat. Inculpatul Szilard l-a sunat şi acesta şi i-a comunicat faptul că a primit şi el invitaţie pentru a merge la poliţie, dar el i-a comunicat să nu se prezinte la ora fixată de organul de cercetare, pentru că mai târziu o să ajungă şi el şi vor merge împreună. Astfel, din motivele expuse nu rezultă că acesta s-ar fi sustras de la urmărire penală şi nici nu s-a pus problema să dispară.
În ceea ce priveşte art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că nu există niciun pericol social, pentru lăsarea lor în libertate, deoarece aceştia au mai avut şi alte dosare, au mai existat neînţelegeri între societăţile comerciale, neînţelegeri care au fost rezolvate. Între societăţi există raporturi comerciale, iar în speţă, sumele datorate o să fie restituite.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 136 Cod procedură penală luarea faţă de inculpaţi a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, deoarece aceştia vor îndeplini toate obligaţiile impuse de instanţă. Consideră că nu se poate lua o măsură de arestare preventivă a inculpaţilor deoarece faptele nu sunt grave, dar pentru controlul lor de a se prezenta la organele de poliţie solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Instanţa pune în discuţie cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara formulată de apărătorul ales al inculpaţilor.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii de luare a măsurii de a nu părăsi localitatea sau ţara formulată de apărătorul ales al inculpaţilor, deoarece obligaţiile prevăzute în cadrul care reglementează această măsură de obligare de a nu părăsi localitatea sau ţara, nu sunt suficiente pentru a asigura garanţiile necesare pentru ordinea publică.
Inculpatul, XXXXXXX având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea să-şi rezolve problemele.
Inculpatul XXXXXXX Codo având ultimul cuvânt, arată că în cursul zilei de luni face şi plăţi către societăţi, dar fiind arestat nu poate să le facă, astfel încât solicită să fie judecat în stare de libertate. De asemenea, arată că nu s-a sustras de la urmărirea penală.
J U D E C Ă T O R U L
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la Judecătoria Târgu Mureş la data de 17 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş a solicitat, în baza art. 1491 Cod de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii
-XXXXXXX [fiul lui Bela şi Emese, născut la data de 28.01.1983 în mun. Târgu Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Cristeşti, str. Principală, nr. 678G, sc. 2, ap. 14, jud. Mureş, cetăţean român, studii: liceul, administrator S.C. Pico PCB S.R.L., fără antecedente penale, CNP 1830128260019] şi
-XXXXXXX [fiul lui Alexandru şi Rozalia, născut la data de 07.06.1970 în mun. Târgu Mureş, jud. Mureş, domiciliat în mun. Târgu Mureş, str. Liviu Rebreanu, nr. 41, ap. 15, jud. Mureş, cetăţean român, studii: liceul, fără ocupaţie, căsătorit, fără antecedente penale, CNP 1700607264382], pe o perioadă de 29 zile.
În motivare se arată, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca judecătorul să dispună arestarea preventivă a inculpaţilor.
Analizând propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş prin prisma materialului de urmărire penală şi a susţinerilor inculpaţilor se reţin următoarele:
Prin Rezoluţia din 15 octombrie 2009, dată în dosarul nr. 5755/P/2009 şi confirmată de procuror la data de 16 octombrie 2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaţilor XXXXXXX şi XXXXXXX pentru săvârşirea de către fiecare din ei a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La data de 16.10.2009, împotriva inculpaţilor s-a luat măsura preventivă a reţinerii pentru 24 ore, aceasta urmând să expire la data de 17.10.2009, ora 10.45 pentru inculpatul XXXXXXX, respectiv ora 11.00 pentru inculpatul XXXXXXX.
Prin Ordonanţa emisă la data de 16.10.2009, în dosarul nr. 5755/P/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş a pus în mişcare acţiunea penală faţă de cei doi inculpaţi pentru infracţiunile menţionate mai sus, reţinându-se în sarcina fiecăruia dintre ei comiterea a câte unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracţiune compusă dintr-un total de 3 acte materiale (pentru fiecare inculpat), în dauna părţilor vătămate S.C. Adimag S.R.L., S.C. Geiger Transilvania S.R.L. şi respectiv, S.C. Pancar S.R.L.
Inculpaţii au fost ascultaţi atât de către procuror, cât şi de către judecătorul delegat, respectându-se în acest sens, dispoziţiile art. 150 alin. 1 Cod procedură penală.
Pe parcursul soluţionării prezentei propuneri de arestare preventivă apărătorul inculpaţilor a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1491 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 3 şi art. 124 alin. 2 din Constituţia României revizuită. Cererea de sesizare a Curţii constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă. Inculpaţii au declarat recurs împotriva soluţiei judecătorului delegat de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.
De asemenea, înainte de începerea cercetării judecătoreşti s-a formulat de către apărătorul inculpaţilor o cerere de recuzare a judecătorului delegat învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă, dar s-a continuat soluţionarea cauzei în lumina dispoziţiilor art. 51 alin. 4 Cod procedură penală.
Cu titlu de cerere prealabilă, s-a invocat de către apărătorul inculpaţilor excepţia nelegalei sesizări a Judecătoriei Târgu Mureş cu propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor, excepţie respinsă ca neîntemeiată de judecătorul delegat.
Expunerea pe larg a motivelor pentru care judecătorul delegat s-a oprit asupra soluţiilor enumerate mai sus, în ceea ce priveşte chestiunile incidentale şi prealabile, se regăseşte în partea introductivă a prezentei încheieri.
În ceea ce priveşte soluţionarea propunerii de arestare preventivă, anumite considerente se impun a fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 143 alin. 1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 1491 Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 681 Cod de procedură penală, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârşit fapta.
Din conţinutul coroborat al actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că această condiţie instituită de art. 143 alin. 1 Cod procedură penală este îndeplinită, în sensul că există cel puţin indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpaţii XXXXXXX şi XXXXXXX au săvârşit faptele de înşelăciune care li se impută.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul XXXXXXX, reţinem că acesta, în calitate de administrator al S.C. Pico PCB S.R.L., a desfăşurat activităţi de natură a-l induce în eroare pe reprezentantul S.C. Adimag S.R.L., cu ocazia încheierii şi executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 623 din 25.05.2009, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale de construcţii, ca mijloc fraudulos de inducere în eroare cu privire la solvabilitatea sa folosind o filă CEC pe care a lăsat-o drept garanţie a plăţii la încheierea contractului. La scadenţă, fila CEC a fost introdusă în bancă spre decontare, fiind refuzată la plată din lipsă totală de disponibil în cont.
Ulterior, în cursul lunii iunie 2009, acelaşi inculpat, în calitate de administrator al S.C. Pico PCB S.R.L., a remis inculpatului XXXXXXX o altă filă CEC (consecutivă ca număr şi serie filei emise pentru inducerea în eroare a reprezentanţilor S.C. Adimag S.R.L.), filă CEC folosită ulterior de inculpatul XXXXXXX la inducerea în eroare a reprezentanţilor S.C. Geiger Transilvania S.R.L., cu ocazia încheierii şi executării unui contract de livrare de beton.
În fine, în data de 04.09.2009, inculpatul XXXXXXX a indus în eroare pe reprezentantul S.C. Pancar S.R.L. Sibiu, cu ocazia executării şi livrării unei caroserii utilitare camion, pentru autoşasiu Mercedes Sprinter, de la S.C. Pancar S.R.L., folosind de asemenea, ca modalitate de inducere în eroare cu privire la solvabilitatea S.C. Pico PCB S.R.L., un bilet la ordin ca mijloc fraudulos de plată, neavând acoperire în cont la data emiterii instrumentului de plată sau la data scadentă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul XXXXXXX, reţinem că acesta, pe parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 623 din 25.05.2009 (încheiat între S.C. Pico PCB S.R.L. şi S.C. Adimag S.R.L.), a oferit, ca modalitate de compensare a contravalorii materialelor de construcţii achiziţionate de inculpatul XXXXXXX, autoturismul BMW 390L, fără a duce la îndeplinire acest fapt, menţionând astfel în eroare pe reprezentanţii S.C. Adimag S.R.L. cu privire la executarea contractului.
Ulterior, la începutul lunii iunie 2009, cu ocazia încheierii şi executării unui contract de livrare de beton, inculpatul XXXXXXX a indus în eroare pe reprezentanţii S.C. Geiger Transilvania S.R.L. prin emiterea unei file CEC aparţinând S.C. Pico PCB S.R.L., societate în care inculpatul nu avea nicio calitate, filă CEC care a fost lăsată părţii vătămate fără a fi măcar semnată, acest instrument neputând fi astfel nici măcar introdus în bancă spre decontare. Cantitatea de beton achiziţionată de către inculpatul XXXXXXX de la S.C. Geiger Transilvania S.R.L. a fost livrată la imobilul inculpatului, situat în mun. Târgu Mureş, str. Mureşeni, nr. 50.
În fine, la data de 04.09.2009, împreună cu inculpatul XXXXXXX, inculpatul XXXXXXX s-a deplasat la punctul de lucru al S.C. Pancar S.R.L. din Sibiu, ocazie cu care a negociat cu reprezentantul acestei societăţi încheierea contractului nr. 43 din 04.09.2009, inclusiv ca plata acestuia să se facă prin intermediul unui bilet la ordin, având totodată supra sa ştampila S.C. Pico PCB S.R.L. A doua zi, inculpatul XXXXXXX s-a prezentat împreună cu inculpatul XXXXXXX la punctul de lucru al S.C. Pancar S.R.L. din Sibiu şi a ridicat lucrarea executată.
Aspecte care conduc la stabilirea, cel puţin în aparenţă, a unei conduite infracţionale a inculpaţilor, pot fi desprinse din atitudinea lor generală faţă de operaţiunile juridice pe care le-au desfăşurat prin intermediul S.C. Pico PCB S.R.L., din mişcările care au avut loc în contul societăţii deschis la Banca Transilvania (cont pe baza căruia au fost emise instrumentele de plată menţionate mai sus), precum şi din modul în care au încercat să tergiverseze plata sumelor datorate către partenerii lor comerciali.
Astfel, din extrasul de cont al S.C. Pico PCB S.R.L. putem observa faptul că societatea nu s-a îngrijit niciun moment pentru a avea disponibil în cont la momentul încheierii şi derulării relaţiilor comerciale cu societăţile vătămate şi nici la scadenţa instrumentelor de plată, aspecte ce denotă o rea-credinţă din partea reprezentanţilor S.C. Pico PCB S.R.L., respectiv o intenţie directă în ceea ce priveşte inducerea în eroare a reprezentanţilor societăţilor vătămate cu privire la solvabilitatea S.C. Pico PCB S.R.L.
Totodată, se poate constata că S.C. Pico PCB S.R.L. rula rareori sume prin contul bancar, singurele operaţiuni desfăşurate fiind cele de depunere de numerar în vederea achitării unor rate de leasing, precum şi încasarea unor sume de bani care în foarte scurt timp erau retrase din contul bancar, de către inculpatul XXXXXXX sau de către numitul Makkai Sandor. În aceste condiţii, apreciem să există indicii temeinice care evidenţiază intenţia inculpaţilor ca, la data scadenţei instrumentelor de plată, să nu deţină disponibilul necesar în contul bancar. Din conţinutul aceluiaşi extras de cont se constată că S.C. Pico PCB S.R.L., în perioada încheierii şi derulării contractelor, a rulat sume relativ mici în raport cu valoarea mărfurilor ridicate de la persoanele vătămate.
În ceea ce priveşte legătura subiectivă dintre cei doi făptuitori, aceasta transpare din împrejurările de fapt concrete. Inculpatul XXXXXXX se implică activ în rezolvarea prejudiciului cauzat S.C. Adimag S.R.L., negociază termenii contractului şi remite fila CEC aparţinând S.C. Pico PCB S.R.L. către reprezentanţii S.C. Geiger Transilvania S.R.L. şi nu în ultimul rând, negociază şi stabileşte modalitatea de plată la contractarea executării unei caroserii de către S.C. Pancar S.R.L.
Şi din aceste observaţii putem desprinde intenţia făptuitorilor de inducere în eroare a persoanelor vătămate, aceştia având reprezentarea, în momentul încheierii contractelor, că la scadenţa instrumentelor de plată nu vor avea acoperirea necesară în cont, acţionând astfel concertat în sensul păgubirii patrimoniului persoanelor vătămate şi în sensul obţinerii pentru sine a unor foloase materiale injuste.
Pentru a reţine aceste date faptice, avem în vedere o serie de documente aflate la dosar: declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, fila CEC nr. BTRL 1BB4394485, somaţie nr. 4443/28.07.009, cerere de consultare în FNC după trăgător, anexă la cererea de deschidere de cont, contractul de vânzare-cumpărare nr. 623 din 25.05.2009, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii emise de S.C. Adimag S.R.L. în executarea acestui contract, actele anexate de partea vătămată Comşa Ioan conforma procesului-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de recunoaştere după fotografie a inculpatului XXXXXXX de către partea vătămată Comşa Ioan, planşă foto, extras de cont al S.C. Pico PCB S.R.L., adresa ITM nr. 1175/02.10.2009, adresă DGFP Mureş nr. 3811/15.10.2009, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de percheziţie a autoturismului. Judecătorul delegat apreciază că acestea reprezintă tot atâtea indicii temeinice ale comiterii de către inculpaţii XXXXXXX şi XXXXXXX a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin urmare, plecând de la aceste considerente, prima condiţie instituită de lege ar fi îndeplinită.
Cu toate acestea însă, nu trebuie să ignorăm faptul că potrivit prevederilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului se dispune pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată.
De asemenea, art. 1491 alin. 1 Cod procedură penală stipulează că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe cel puţin unul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. a, d şi f Cod procedură penală pentru inculpatul XXXXXXX şi pe dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. d şi f Cod procedură penală pentru inculpatul XXXXXXX.
În conformitate cu prevederile art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei. Potrivit art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune. În fine, art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală stabileşte că măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Vizavi de temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, judecătorul delegat apreciază că acesta nu este fondat. Datele furnizate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş în sesizarea formulată, nu sunt în măsură să ne conducă la o asemenea concluzie în ceea ce-l priveşte pe inculpatul XXXXXXX. Este adevărat că acesta a anunţat organul de cercetare penală că nu se poate prezenta pentru audieri la data de 16.10.2009 ora 09.30, dar nu putem concluziona, pe baza probelor administrate, că prin această conduită el a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire. Pur şi simplu, inculpatul a învederat organelor judiciare că din diferite motive nu se poate prezenta la data şi ora stabilită pentru audieri. Mai mult decât atât, nu trebuie să ignorăm că inculpatul însuşi este cel care a comunicat telefonic organului de cercetare penală că nu poate veni şi a propus eventual stabilirea unei alte zile pentru realizarea audierilor. Atitudinea inculpatului, care din proprie iniţiativă a luat legătura cu acela care îl cerceta nu poate fi interpretată ca o fugă ori ascundere în scopul de a se sustrage de la urmărire. De asemenea, nu există date la dosar din care să rezulte că inculpatul va încerca în viitor să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală. Este adevărat că există posibilitatea ca inculpatul să fi refuzat să se prezinte în faţa organelor de cercetare penală fără un motiv întemeiat, dar în acelaşi timp este posibil ca raţiunea acestui refuz să se găsească în faptul că apărătorul său ales nu putea să se prezinte pentru a-i asigura asistenţa juridică. Indiferent care ar fi varianta corectă, apreciem că din comportamentul inculpatului nu transpare încercarea sa de a se sustrage de la urmărire, astfel cum este ea reglementată de art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Vizavi de temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, judecătorul delegat apreciază că deşi există anumite date care ar putea justifica temeinicia argumentelor invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş, în ansamblu, acestea nu impun luarea faţă de inculpaţi a unei măsuri atât de severe cum este aceea a arestării preventive. În primul rând, trebuie să remarcăm că în ipoteza în care condiţiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală ar fi îndeplinite, luarea măsurii arestării preventive nu este obligatorie, ci stă la dispoziţia judecătorului delegat, care face şi un examen de oportunitate, nu numai de legalitate şi temeinicie („măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată […]”). În al doilea rând, ipoteza prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, având în vedere conţinutul reglementării, trebuie interpretată cu multă prudenţă, deoarece presupune, ca premisă, faptul că inculpatul este cercetat penal pentru comiterea uneia sau mai multor infracţiuni şi în aceste condiţii el săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată. În ipoteza din speţă, există date că pentru cei doi inculpaţi s-a început urmărirea penală pentru comiterea unor fapte similare celor care fac obiectul prezentului dosar, dar cele mai multe soluţii de începere a urmăririi penale sunt de dată foarte recentă (14.10.2009), ceea ce ne duce la concluzia că dosarele cu pricina sunt într-o fază incipientă a cercetărilor. Pe cale de consecinţă, judecătorul delegat nu poate să ignore la acest moment forţa cu care se impune prezumţia de nevinovăţie în favoarea celor doi inculpaţi şi ca atare, luarea măsurii arestării preventive nu poate fi justificată pe aceste considerente. De asemenea, reţinem că în cazul inculpatului XXXXXXX s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în dosarul nr. 5359/P/2004, dar nici această împrejurare nu este de natură să formeze convingerea judecătorului delegat că s-ar impune luarea măsurii arestării preventive.
În ceea ce priveşte temeiul instituit de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, mai întâi este de menţionat că textul de lege prevede îndeplinirea cumulativă a două condiţii: prima este aceea ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat să fie mai mare de 4 ani şi cea de-a doua, cumulativă, este ca lăsarea în libertate a acestuia să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
Cerinţa referitoare la limita de pedeapsă este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, fiind închisoarea între 3 şi 15 ani.
Cu privire la cea de-a doua cerinţă prevăzută de acelaşi text de lege – împrejurarea că ar exista probe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică – judecătorul delegat consideră că se impun anumite considerente suplimentare.
Astfel, reţinem, în primul rând, că regula de bază a desfăşurării procesului penal, o reprezintă judecarea inculpatului în stare de libertate, garantându-se astfel dreptul la libertate prevăzut de art. 23 din Constituţia României şi art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, alegerea unei măsuri preventive ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.
În fine, din ansamblul reglementării măsurii preventive a arestării unei persoane, judecătorul delegat reţine că aceasta trebuie să intervină ca o măsură procesuală excepţională pe parcursul procesului penal, numai cu respectarea strictă a cerinţelor de formă şi de fond impuse de lege şi numai în cazurile în care desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului.
Este indiscutabil că măsura arestării preventive nu trebuie să se confunde cu eventuala condamnare a inculpatului şi nu trebuie înţeleasă ca o sancţiune aplicată acestuia, întrucât altminteri ar fi serios deturnată de la scopul ei.
Aplicând toate aceste consideraţii teoretice la situaţia din speţă, judecătorul apreciază că luarea faţă de inculpaţi a măsurii arestării preventive nu se impune la acest moment.
În această ordine de idei, avem în vedere atât circumstanţele personale ale inculpaţilor, cât şi împrejurările reale care ţin de periculozitatea faptei ce formează obiectul inculpării. Inculpaţii nu au antecedente penale; niciunul dintre ei nu a suferit vreo condamnare până la acest moment. Prin urmare, chestiunea circumstanţelor personale se poziţionează în favoarea inculpaţilor.
De asemenea, nu putem să ignorăm faptul că relevanţa penală a faptelor imputate inculpaţilor nu exclude de plano, orice critici. Chiar şi în acest moment al cercetărilor se impune o examinare mai amănunţită a naturii juridice a operaţiunilor desfăşurate de inculpaţi şi evidenţierea, dincolo de orice dubii, a caracterului penal al faptelor reţinute în sarcina lor.
Nu în ultimul rând, trebuie să remarcăm că primele două acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată au fost comise în lunile mai şi iunie 2009, deci acum mai mult de 3 luni, motiv pentru care luarea măsurii arestării preventive nu se mai impune nici din punctul de vedere al necesităţii evitării unei stări de nelinişte şi a unui sentiment de insecuritate în rândul societăţii, generată de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii de infracţiuni grave sunt cercetate în stare de libertate.
În ceea ce priveşte documentele şi obiectele găsite asupra inculpatului XXXXXXX cu ocazia percheziţionării autoturismului în care a fost depistat în trafic, considerăm că acestea relevă un anumit grad superior de periculozitate socială, dar cu toate acestea, luarea măsurii arestării preventive nu se impune nici din această perspectivă, prevenţia putându-se realiza, cel puţin la acest moment, şi în alt mod prevăzut de lege.
Pe cale de consecinţă, în raport de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 1491 alin. 9 din Codul de procedură penală judecătorul delegat va respinge ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş privind arestarea preventivă a inculpaţilor XXXXXXX şi XXXXXXX.
Cu toate acestea, văzând starea de lucruri concretă, judecătorul delegat consideră că luarea unei măsuri preventive se impune, iar aceasta constă în obligarea de a nu părăsi localitatea. O atare măsură îşi găseşte justificarea în chiar dispoziţiile art. 136 Cod procedură penală, în sensul că este utilă pentru a se asigura buna desfăşurare în continuare a procesului penal.
Cu referire şi la considerentele pentru care s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor, în temeiul art. 1491 alin. 12 Cod procedură penală coroborat cu art. 146 alin. 111 Cod procedură penală şi art. 145 Cod procedură penală judecătorul delegat va dispune luarea faţă de inculpaţii XXXXXXX şi XXXXXXX, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17.10.2009 şi până la data de 15.11.2009 inclusiv, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Târgu Mureş.
În conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpaţii vor trebui să respecte următoarele obligaţii:
În conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 11 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpaţii vor trebui să respecte următoarele obligaţii:
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
-să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit sau ori de câte ori sunt chemaţi;
-să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit sau ori de câte ori sunt chemaţi;
-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În temeiul art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanţa impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:
-să nu se apropie şi să nu comunice direct sau indirect cu martorii XXXXXXX, XXXXXXX;
-să nu se apropie şi să nu comunice direct sau indirect cu martorii XXXXXXX, XXXXXXX;
-să nu desfăşoare activităţi de administrare a niciunei societăţi comerciale.
-să nu desfăşoare activităţi de administrare a niciunei societăţi comerciale.
Va fi desemnată Poliţia Municipiului Târgu Mureş ca organ judiciar responsabil cu supravegherea modului în care inculpaţii respectă măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi obligaţiile impuse de către instanţă, iar în temeiul art. 145 alin. 22 Cod proc. pen., instanţa va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligaţiilor impuse, se va putea lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
În fine, copie după prezenta încheiere se va comunica în data de 17.10.2009, Arestului IPJ Mureş, Poliţiei Municipiului Târgu Mureş, Jandarmeriei Târgu Mureş, Poliţiei Comunitare Târgu Mureş, Serviciului Public Comunitar – Serviciul Paşapoarte Mureş şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră în vederea asigurării obligaţiilor impuse de organul judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 21 din acelaşi text de lege.
Având în vedere că se va lua faţă de inculpaţi măsura obligării de a nu părăsi localitatea, judecătorul delegat va respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de apărătorul inculpaţilor, de luare faţă de aceştia a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de apărătorul inculpaţilor, av. ales Vasile Costea, pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1491 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 3 şi art. 124 alin. 2 din Constituţia României revizuită.
În temeiul art. 1491 alin. 9 din Codul de procedură penală respinge ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş privind arestarea preventivă a inculpaţilor XXXXXXX [fiul lui Bela şi Emese, născut la data de 28.01.1983 în mun. Târgu Mureş, jud. Mureş, domiciliat în com. Cristeşti, str. Principală, nr. 678G, sc. 2, ap. 14, jud. Mureş, cetăţean român, studii: liceul, administrator S.C. Pico PCB S.R.L., fără antecedente penale, CNP 1830128260019] şi XXXXXXX [fiul lui Alexandru şi Rozalia, născut la data de 07.06.1970 în mun. Târgu Mureş, jud. Mureş, domiciliat în mun. Târgu Mureş, str. Liviu Rebreanu, nr. 41, ap. 15, jud. Mureş, cetăţean român, studii: liceul, fără ocupaţie, căsătorit, fără antecedente penale, CNP 1700607264382].
În temeiul art. 1491 alin. 12 Cod procedură penală coroborat cu art. 146 alin. 111 Cod procedură penală şi art. 145 Cod procedură penală dispune luarea faţă de inculpaţii XXXXXXX şi XXXXXXX, pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17.10.2009 şi până la data de 15.11.2009 inclusiv, a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Târgu Mureş.
În temeiul art. 145 alin. 12 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, instanţa impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii:
Desemnează Poliţia Municipiului Târgu Mureş ca organ judiciar responsabil cu supravegherea modului în care inculpaţii respectă măsura obligării de a nu părăsi localitatea şi obligaţiile impuse de către instanţă.
În temeiul art. 145 alin. 22 Cod proc. pen., instanţa atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligaţiilor impuse, se va putea lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.
Copie după prezenta încheiere se va comunica în data de 17.10.2009, Arestului IPJ Mureş, Poliţiei Municipiului Târgu Mureş, Jandarmeriei Târgu Mureş, Poliţiei Comunitare Târgu Mureş, Serviciului Public Comunitar – Serviciul Paşapoarte Mureş şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră în vederea asigurării obligaţiilor impuse de organul judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 21 din acelaşi text de lege.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea formulată de apărătorul inculpaţilor, de luare faţă de aceştia a măsurii obligării de a nu părăsi ţara.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare atât în ceea ce priveşte propunerea de arestare preventivă, cât şi în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Cercetată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17.10.2009, orele 10.45.
PREŞEDINTE GREFIER
PAUL MIRCEA XXXXXXX
