Notă prin care, în soluţionarea procedurii administrative prealabile, se menţin aceste constatări şi concluzii. Natură juridică
Recurenta-reclamantă, prin acţiunea cu care a învestit instanţa de administrativ, a solicitat anularea pct. 1.3.2. din Raportul nr. 660779 din 21 martie 2007 (prin care se stabileşte că reclamanta este răspunzătoare pentru încălcări ale legislaţiei fiscale cu prilejul încheierii convenţiei prin care au fost acordate. în conformitate cu prevederile
O.U.G nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, facilităţi fiscale către SC A. SA Timişoara), precum şi a Notei nr. 911827 din 5. iulie 2007 prin care i-a fost respinsă plângerea formulată împotriva raportului.
Actul a cărui anulare s-a cerut este un raport cu privire la rezultatele acţiunii de verificare dispusă de A.N.A.F., la solicitarea lăcută de D.N.A. – Serviciul Teritorial Timişoara cu adresele nr. 660773 din 5 iunie 2006 şi nr. 660779 din 19 iunie 2006. Acest act de control cuprinde trei capitole: constatări, concluzii şi propuneri, fără a exista un capitol de măsuri care să fi fost dispuse de organele de control din cadrul Direcţiei de Public Intern a A.N.A.F.. astfel că. în mod legal, instanţa de fond a reţinut că acest act nu reprezintă un act administrativ, din moment ce nu a produs efecte juridice proprii.
într-adevăr. din moment ce organele de control nu au dispus măsuri de sancţionare şi nici de recuperare a vreunui prejudiciu, actul respectiv nu are aptitudinea de a produce efecte juridice proprii de natură să vătămeze un drept legal sau un interes legitim al recurentei-reclamante.
Cel de-al doilea act atacat. Nota nr. 911827 din 5 iulie 2007 nu reprezintă o decizie de respingere a contestaţiei formulate de recurenta-reclamantă, ci reprezintă un script în care sunt consemnate rezultatele analizei susţinerilor făcute de aceasta cu privire la constatările şi concluziile Raportului nr. 666779 din 21 martie 2007 şi prin care autoritatea îşi menţine concluziile, astfel că în mod legal a reţinut instanţa de fond că nici accst act nu reprezintă un act administrativ.
în ceea ce priveşte susţinerea făcută în rccurs de către recurenta-reclamantă, potrivit căreia actele atacate i-ar fi produs un prejudiciu moral şi i-ar fi vătămat dreptul la onoare şi reputaţia profesională, instanţa de recurs constată că în faţa instanţei de fond nu a fost formulată o astfel de apărare, astfel că aceasta nu poate fi cercetată de instanţa de recurs.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 3536 din 16 octombrie 2008, nepublicată
Notă: în opinia noastră, soluţia este greşită. Raportul în cauză este un act administrativ, pentru că produce efecte juridice. Instanţa noastră supremă este în eroare considerând că asemenea rapoarte nu sunt acte administrative întrucât nu conţin sancţiuni. Or, stabilirea unei sancţiuni nu reprezintă decât un anumit efect juridic, dar nu şi singurul posibil. în prezenta speţă, raportul în cauză stabileşte că reclamanta este răspunzătoare pentru încălcări ale legislaţiei fiscale. Altfel spus, stabileşte în sarcina reclamantei obligaţia de răspundere. Producând acest efect juridic, el este act administrativ.
Desigur că ar fi posibilă şi soluţia contrară: să considerăm raportul ca fiind o colecţie de date obiective (analiza documentelor contabile ale reclamantei), urmate de o apreciere subiectivă: în opinia organului de control există încălcări ale legislaţiei fiscale. însă, în măsura în care, pe de o parte, în cuprinsul acestuia emitentul stabileşte clar obligaţia de a răspunde (contravenţional) iar, pe de alta, acelaşi organ ar fi competent să aplice şi sancţiunea, ce ne-ar mai împiedica să considerăm acest raport ca fiind un act administrativ.
