R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 222
Şedinţa publică de la 12 Februarie 2009
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată la nr. 2965/88/2008, reclamanţii …, au chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE ÎN AGRICULTURĂ, pentru a fi obligată la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi respectiv privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în baza art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2004, actualizate cu indicele de inflaţie până la efectuarea plăţii.
In motivare, reclamanţii arată că, la solicitarea de acordare a sporurilor arătate, pârâţii au comunicat că nu se pot plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituţiei, capitole cu această destinaţie, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 1 ianuarie 2004, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziţii pentru perioada 2004 – 2006.
Se mai învederează că nici executivul, şi nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câştigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalităţii suspendării succesive a actului normativ revine instanţei, sub sancţiunea denegării de dreptate, şi nu .
Reclamanţii precizează, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 şi art. 53 din Constituţie pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu şi contrar echităţii impuse de o societate democratică dar contravin şi art. 16 alin. 1 din Constituţie pentru că se creează o situaţie de faţă de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă şi art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câştigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se şi art. 1 din Protocolul adiţional la C.E.D.O., în condiţiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanţă, respectiv un bun în înţelesul protocolului.
Se subliniază, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripţiei extinctive ce şi-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se şi dispoziţiile art. 1 alin. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 137/2000 întrucât se creează discriminare faţă de categoriile de funcţionari publici ce au câştigat aceste drepturi.
In drept, se invocă dispoziţiile art.31 alin.1 lit.c) şi d), art.109 din Legea nr.188/1999 rep., art.38 şi art.39 din Legea nr.53/2003, şi prevederile art.1 alin.(1) şi (2) din Legea nr.142/1998.
Pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale de judecare a cauzei de către Tribunalul Tulcea în raport de prevederile art.109 din Legea nr.188/1999, art.3 pct.1 C.proc.civ. şi art.10 alin.1 teza II din Legea nr.554/2004 potrivit cu care cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public cu o autoritate/instituţie centrală, sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ ale Curţilor de Apel.
S-a mai invocat şi excepţia prematurităţii introducerii cererii întrucât reclamanţii nu au formulat plângere prealabilă potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată motivat de faptul că cele două sporuri solicitate – suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu sunt cuantificate.
Examinând excepţia de necompetenţă materială invocată, se reţin următoarele:
Potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 rep. „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
În aplicarea prevederilor art.109 din Legea nr.188/1999, coroborat cu art.3 pct.1 C.proc.civ. şi art.10 alin.(1), Legea nr.554/2004, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public cu o autoritate/instituţie centrală sunt de competenţa secţiilor de contencios administrativ ale Curţilor de Apel.
Văzând şi disp.art.10 alin.(3) din Legea nr.554/2004 şi art.158 C.proc.civ., cum pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) este o instituţie publică centrală, iar reclamanţii sunt funcţionari publici în cadrul A.P.I.A.Central, urmează a admite excepţia şi a declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
??
??
??
??
2
