Soluţionarea sesizării din oficiu privind verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive şi
menţinerea stării de arest preventiv în apel.
Înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara .
Condiţii de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale.
Indice alfabetic: Drept procesual penal
CEDO
C. proc. pen.,art.300 indic.2 C.pr.pen.;art.l60 indic.b C.pr.pen.
art.139 alin. 1 şi alin.3 indic.5 C.pr.pen. cu aplicarea art. 145 indici C.pr.pen.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să
guverneze materie penală în cauza Wemhoff: ,, detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter
excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de
limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă “.
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare
circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură ,,există indicii precise cu privire
la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, arc o pondere mai
marc decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate “(cauzele Eabita c. Italia,
Neumeister c. Austria, Stasaitis c. Lituania).
Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării
de libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de
infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc
cu participarea inculpatului şi din consecinţele acesteia, precum şi interesul desfăşurării în bune
condiţii a procesului penal.
Prin încheierea nr. 128/21.07.2009 Tribunalul Satu Mare investit cu soluţionarea sesizării din
oficiu privind verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive şi menţinerea stării de arest
preventiv în apel, în baza art.139 alin.l şi alin.3 indie.5 C.pr.pen. eu aplicarea art. 145 indici C.pr.pen.
înlocuieşte măsura arestării preventive luată faţa de inculpaţi cu măsura obligării de a nu părăsi ţara
aceştia având obligaţia pe durata măsurii să respecte obligaţiile prev.de art. 145 indici C.pr.pen.,
Aplicând criteriile impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului , instanţa a
reţinut că privarea de libertate a inculpaţilor s-a dispus în data de 01.03.2009 şi că durata măsurii
arestării preventive a încetat să mai aibă un caracter rezonabil ,cu atât mai mult cu cât cercetarea
judecătorească în primă instanţă s-a încheiat, au fost audiaţi inculpaţii, martorii, rezonanţa socială
creată ca urmare a faptei penale s-a mai diminuat.
In aceste condiţii, menţinerea unui just echilibru între interesul general al societăţii în
desfăşurarea procesului penal şi interesul inculpaţilor, nu mai impune menţinerea faţă de aceştia a celei
mai restrictive măsură de drepturi, cea a arestării preventive.
Probele dosarului, fără a minimaliza totuşi gradul de pericol a faptei pentru care sunt
condamnaţi în primă instanţă, releva faptul ca temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării
preventive s-au schimbat şi că interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii se poate
realiza şi tară menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv.
Cu toate acestea, necesitatea desfăşurării în bune condiţii a cercetării judecătoreşti în
apel impune asigurarea unor garanţii procesuale. In aceste condiţii, menţinerea unui just
echilibru între interesul general al societăţii în desfăşurarea procesului penal şi interesul
inculpaţilor impune luarea unei măsuri mai puţin restrictive de drepturi, respectiv înlocuirea
măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
