DOSAR NR. 596/283/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PUCIOASA
JUDEŢUL DÂMBOVIŢA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 323
Şedinţa publică din data de 02.03.2015
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: M.G.
GREFIER: N.I.R.
Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională formulată de reclamantul I.F.A., domiciliat în ….., în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. D., cu sediul în ……………..
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi 02.03.2015.
I N S T A N Ţ A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 07.05.2014 sub nr.596/283/2014, reclamantul I.F.A. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria CP nr.6658053/26.04.2014, solicitând instanţei anularea acestuia, ca fiind nelegal şi netemeinic.
În motivarea cererii arată că la data de 26.04.2014 în jurul orei 16,00 a plecat de acasă pe jos împreună cu copiii săi spre magazinul din str. Principală , com. P., moment în care l-a observat pe numitul A.I. plimbându-se cu ATV-ul, a oprit să-l salute , iar copiii reclamantului au dorit să facă o poză pe ATV, reclamantul urcându-se împreună cu minorii pe ATV, motorul fiind oprit. Imediat după aceasta a sosit în dreptul său un echipaj de poliţie care i-a cerut actele, el motivând că nu le are la el, deoarece mergea la magazin şi nu condusese ATV-ul. I s-a solicitat de organele de poliţie să sufle în alcooltest.
Mai precizează reclamantul că a încercat să convingă agentul constatator că nu are motiv să-l sancţioneze deoarece fapta care i se impută nu există.
În drept cererea fost întemeiată pe disp.art.31 din OG 2/2001.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii I.M. şi A.I. ale căror depoziţii au fost consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca fiind legal şi temeinic.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :
În fapt, prin procesul verbal de contravenţie seria CP nr.6658053/26.04.2014 emis de IPJ D., petentul a fost sanţionat contravenţional cu o amendă în cuantum de 765 lei şi avertisment, deoarece la data sus menţionată, în jurul orei 17,08 pe DN 71 în comuna Pietroşiţa a condus ATV marca Linhai, cu nr. de înmatriculare….., pe drum public, fiind depistat cu o îmbibaţie alcoolică de 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat şi nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, fapte prevăzute şi sancţionate de art.102 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 rep, respectiv art.147 pct.1 din HG 1391/2006 rep., rap.la art.101 alin.1 pct.18.
În drept, se retine că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa învestita cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenţie si hotărăşte asupra sancţiunii.
Având în vedere faptul că din perspectiva jurisprudenţei CEDO, materia contravenţionala româna se încadrează, în principiu, în noţiunea de „acuzaţie în materie penala” prevăzuta de art. 6 paragraful 1 CEDO, în cauză devin incidente toate garanţiile prevăzute de Convenţia europeana, inclusiv prezumţia de nevinovăţie.
Instanţa subliniază însă ca, din perspectiva aceleiaşi jurisprudenţe a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prezumţiei de nevinovatei sub aspectul sarcinii probei, rezulta ca art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existenta unor prezumţii de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franţei din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeana a statuat ca, prin reglementarea acestor prezumţii, statele trebuie sa respecte cerinţa proporţionalităţii între mijloacele folosite si scopul legitim urmărit (hotarârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Totodată, Curtea a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi. Prezumţia de nevinovăţie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeana a reţinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii si ar pune în sarcina autorităţilor ce aplica astfel de sancţiuni o povara excesiva si nejustificata.
Făcând aplicarea jurisprudenţei europene mai sus prezentate la procedura contravenţionala judiciara reglementata de OG 2/2001, instanţa retine ca prezumţia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei nu este contrara dispoziţiilor art. 6 din Convenţie si, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunţat si Curtea Constituţionala în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu este pusă în fata unui verdict definitiv de vinovatei si de răspundere, ci doar în fata unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea cailor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei stabileşte definitiv vinovăţia persoanei în cauza numai în condiţiile în care aceasta atacă în justiţie procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar instanţa respinge plângerea formulata ca neîntemeiata, însa în acest caz nu se poate retine ca s-a încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie, căci răspunderea contravenientului a fost stabilita, aşa cum prescriu Constituţia si Convenţia Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătoreasca definitiva.
Examinând astfel modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanţa constata ca acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, nefiind incident nici unul dintre cazurile de nulitate absoluta reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care sa poată fi invocate din oficiu de către instanţa de judecata.
Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa apreciază ca acesta se bucura si de o prezumţie de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumţie relativa care poate fi răsturnata prin administrarea probei contrarii.
Aceasta proba trebuie sa fie făcuta de către reclamanţi, în calitate de titulari al plângerii contravenţionale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ.
În cauza de faţă, însă, instanţa constata ca reclamantul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, prezumţia de care beneficiază acesta nefiind, aşadar, răsturnată.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de contravenţie atacat rezultă că la data de 26.04.2014 în jurul orelor 17,08 reclamantul a condus pe DN 71 ATV- ul cu nr. de înmatriculare………. prezentând o îmbibaţie alcoolică de 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Procesul verbal a fost semnat de către reclamant care a arătat că nu are obiecţiuni şi nu doreşte recoltarea de probe biologice.
A fost de asemenea ataşat dosarului procesul verbal întocmit de către agentul constatator după oprirea în trafic a reclamantului, în cuprinsul căruia se menţionează că reclamantul a fost testat cu aparatul etilotest deoarece prezenta halenă alcoolică, rezultatul fiind de 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Testarea a fost realizată după ce organele de poliţie văzând intenţia acestuia de a sustrage oricărei verificări l-au imobilizat şi l-au condus la sediul poliţiei.
Şi acest proces verbal în cuprinsul căruia se menţionează derularea evenimentelor şi se stabileşte implicit situaţia de fapt a fost semnat de către reclamant care a confirmat în această modalitate existenţa faptelor reţinute în cuprinsul procesului verbal de contravenţie atacat.
Contrar celor mai sus menţionate, în faţa instanţei reclamantul a negat existenţa situaţiei de fapt reţinută în cuprinsul actului atacat arătând că nu s-a deplasat cu ATV- ul nici măcar un metru, iar organele de poliţie l-au găsit lângă ATV şi i-au solicitat cu toate acestea să sufle în etilotest.
În susţinerea celor afirmate în faţa instanţei a solicitat audierea martorilor martorii I.M. şi A. I., ultimul arătând că ATV- ul a fost condus de acesta la data de 26.04.2014, deoarece reclamantul i l-a împrumutat pentru a se plimba, iar după restituirea autovehiculului către reclamant la faţa locului s-au prezentat organele de poliţie care i-au pus cătuşe.
Depoziţiile acestor martori vor fi înlăturate deoarece sunt subiective şi vin în contradicţie cu situaţia de fapt expusă în cuprinsul actelor însuşite de reclamant prin semnătură şi prin menţiunea expresă, în ceea ce priveşte procesul verbal de contravenţie, că nu are obiecţiuni.
Dacă situaţia de fapt ar fi fost cea expusă de reclamant în faţa instanţei, acesta ar fi trebuit să refuze semnarea celor două procese verbale, sau să consemneze în cuprinsul actului atacat aspectele pe care acesta le consideră nereale.
Ori atâta timp cât reclamantul a arătat că nu are obiecţiuni, nu doreşte recoltarea de probe biologice şi a semnat procesul verbal întocmit cu ocazia depistării sale în trafic în cuprinsul căruia se arată de asemenea că nu are obiecţiuni cu privire la aspectele consemnate, susţinerile sale ulterioare în sens cu totul contrar situaţiei iniţial reţinute, nu pot fi luate în considerare şi nu pot constitui temei pentru stabilirea unei alte situaţii de fapt.
A raţiona contrar înseamnă practic a încuraja reaua credinţă a contravenienţilor care ştiind că au săvârşit fapta reţinută în cuprinsul procesului verbal, şi-o însuşesc la momentul depistării în trafic şi în faţa agentului constatator iar ulterior în faţa instanţei îşi construiesc apărări care sunt neverosimile şi făcute în scopul evident de a induce în eroare cu consecinţa anulării sancţiunii care le-a fost aplicată.
Ori un asemenea punct de vedere nu poate fi primit.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului în sensul că alcoolemia nu a fost în mod corect stabilită deoarece testarea aerului expirat nu a fost efectuată cu un aparat omologat şi verificat metrologic, instanţa urmează a înlătura această susţinere reţinând că din probele administrate în cauză a rezultat că reclamantul a condus un autovehicul fiind sub influenţa băuturilor alcoolice.
Sub acest aspect, instanţa constată că organele de poliţie au procedat la testarea aerului expirat rezultând 0,15 mg/l alcool pur în aerul expirat, folosindu-se în acest sens de aparatul marca DRAGER seria ARZF 0631.
Acest aparat reprezintă un mijloc tehnic certificat pentru care nu există obligativitatea verificării metrologice conform adresei nr.2286/29.05.2000 a BRML.
Conform dispoziţiilor art.88 alin. 3 din OUG 195/2002, stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat se face de către poliţia rutieră cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, iar în conformitate cu alin.4 al aceluiaşi articol, stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
Se disting faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate două situaţii, respectiv situaţia în care se stabileşte prezenţa alcoolului în aerul expirat cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, sau se stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
Pentru a face distincţia între cele două ipoteze precum şi corelarea acestora în vederea stabilirii ipotezei incidente în speţă, se impune a se menţiona că în conformitate cu dispoziţiile art.88 alin.5 din OUG 195/2002, persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, testată de poliţistul rutier cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi depistată ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării mostrelor biologice în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge.
Prin urmare, o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat atrage obligaţia conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice.
Refuzul sau sustragerea acestuia de la recoltarea probelor în situaţia în care prelevarea de mostre biologice este obligatorie constituie infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art.337 C. pen. – refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice.
Aceste dispoziţii legale lămuresc prin coroborarea lor ipotezele diferite stabilite în cuprinsul OUG 195/2002, în sensul că, stabilirea alcoolului în aerul expirat se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, în timp ce stabilirea concentraţiei de alcool se face cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
Revenind la contravenţia reţinută în sarcina reclamantului prevăzută de dispoziţiile art.102 alin.3 pct.9 din OUG 195/2002, instanţa reţine că fapta contravenţională constă în conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie potrivit legii infracţiune.
Pentru reţinerea faptei contravenţionale prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, contravenientul trebuie să se fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, legea stabilind de asemenea prin corelarea textelor că îmbibaţia alcoolică să nu depăşească 0,80 g/l alcool pur în sânge ( art.336 alin.1 C. pen.).
Pentru a constata însă săvârşirea contravenţiei legea nu impune stabilirea în concret a unei anumite îmbibaţii alcoolice, ci numai starea contravenientului de a se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, situaţie care a fost demonstrată prin testarea cu ajutorul mijlocului tehnic certificat, respectiv aparatul marca DRAGER seria ARZF 0631.
Rigorile prevăzute de lege în ceea ce priveşte stabilirea concentraţiei alcoolului în aerul expirat se regăsesc în schimb atunci când devin incidente dispoziţiile art.88 alin.6 din OUG 195/2002, care ar atrage după ele obligaţii şi sancţiuni chiar penale, pentru contravenientul care nu se supune recoltării probelor biologice.
Pentru aceste considerente, instanţa urmează a reţine că reclamantul a condus autovehiculul identificat în cuprinsul procesului verbal atacat, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, motiv pentru care va respinge plângerea contravenţională formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge plângerea formulată de reclamantul I.F.A., domiciliat în ….. în contradictoriu cu pârâtul I.P.J. D., cu sediul în ……..
Menţine procesul verbal seria CP nr.6658053/26.04.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Pucioasa.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 02.03.2015.
PREŞEDINTE GREFIER
M.G. N.I.R.
