Contestaţie în anulare. Convenţie de formă
-Codul de procedură civilă 1865 – art. 133, art. 317, art. 318
Este supusă anulării în condiţiile art. 133 Cod procedură civilă contestaţia care nu indică motivele pentru care se solicită anularea hotărârii astfel atacate.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1579 din 14 noiembrie 2013, F.Ş.
Prin cererea intitulată contestaţie în anulare şi înregistrată sub nr. 977/59/2013 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, formulată „împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate cronologic asupra situaţiei de fapt şi de drept a cauzei deposedării terenului intrare în curte – respectiv a grădinii ce constituia proprietatea familiei M.M. iniţial până în anii 1985 conform CF 411445/2009”, contestatorii S.C. şi S.I. au solicitat casarea „acestor hotărâri mai sus amintite (dată în recurs decizia civilă nr. 1107/10.04.2012), recuperarea sumei de 44.000 lei daţi prin executori, rejudecarea cauzei pe fond obligatoriu, cu cheltuieli judiciare”.
În motivare au arătat că „hotărârile ce lipseau la data dezbaterii cauzei impuse la sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti sunt sentinţa civilă nr. 10424/10.06.2010; decizia civilă nr. 733/A/24.10.2011 (Apel); decizia civilă nr. 11077/10.04.2012 (recurs); decizia civilă nr. 1701/28.06.2012 (contestaţie în anulare); decizia civilă nr. 2046/17.10.2012 (revizuire); decizia civilă nr. 99/24.01.2013 (contestaţie în anulare); decizia civilă nr. 1133/R/19.09.2013 respingând (contestaţie în anulare) la nivelul Curţii de Apel Timiş la data de 19.09.2013, împotriva cărora trebuia aduse modificări, dar în special casarea acestora de-a se afla adevărul conform art. 129 alin. (1) (4), dar în special alin. (5) Cod procedură civilă”.
Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii, contestatorii nu au indicat ce hotărâre judecătorească înţeleg să atace cu contestaţie în anulare, cale de atac extraordinară şi cu condiţii stricte şi limitativ prevăzute de admisibilitate şi nici nu au arătat motivele de fapt care ar putea atrage incidenţa vreunuia dintre cele patru cazuri de contestaţie în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) şi art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 14.11.2013 Curtea, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie excepţia de nulitate a contestaţiei în anulare, datorată lipsei unui obiect concret al acesteia sub aspectul indicării cu claritate a hotărârii judecătoreşti atacate (contestatorii menţionând că sunt nemulţumiţi de hotărârile judecătoreşti pronunţate cronologic asupra situaţiei de fapt şi de drept a cauzei) şi a motivelor contestaţiei în anulare pentru fiecare hotărâre împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare.
Analizând contestaţia în anulare, din perspectiva dispoziţiilor art. 320 raportat la art. 317-318 Cod procedură civilă şi cu referire la dispoziţiile art. 133 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta este nulă.
Astfel, o contestaţie în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi admisă în principiu doar dacă sunt prezente situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 Cod procedură civilă.
Art. 317 prevede că se poate anula o decizie irevocabilă numai dacă procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În raport cu cererea depusă de contestator şi intitulată contestaţie în anulare, Curtea a reţinut nu numai că nu sunt indicate motivele de drept ale contestaţiei, dar nu sunt indicate nici măcar temeiuri de fapt, care ar putea determina, după o analiză raţională şi minimală din partea instanţei, încadrarea acelor motive de fapt într-unul dintre cele două texte de lege mai sus citate.
Astfel, instanţei îi este imposibil de efectuat controlul judiciar, în raport cu calea extraordinară de atac cu care a fost formal investită de către contestatori prin memoriul înregistrat la data de 26.09.2013.
Pe de altă parte, s-a mai constata că potrivit dispoziţiilor art. 133 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă; or, lipsa elementelor de identificare a motivelor contestaţiei în anulare, din perspectiva dispoziţiilor art. 317, art. 318 Cod procedură civilă, determină concluzia că prezenta cerere se impune a fi declarată nulă, ca urmare a lipsei obiectului concret al unei contestaţii în anulare.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prevăzut de art. 320 Cod procedură civilă coroborat cu art. 317, art. 318 Cod procedură civilă şi raportat la art. 133 Cod procedură civilă, a anulat contestaţia în anulare formulată de contestatori.
