Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul DM a solicitat obligarea pârâţilor Casa De Asigurări de Sănătate, Spitalul Universitar de Urgenţă şi Casa de Asigurări de Sănătate la plata sumei de 8778,51 lei, reprezentând contravaloarea dispozitivului medical stent coronarian tip Cyper procurat prin contribuţie personală, conform facturii fiscale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 2005 a fost internat la Spitalul Universitar de Urgenţă, unde a fost operat de angioplastie. Pentru efectuarea acestei intervenţii chirurgicale, a fost necesară procurarea unui dipsozitiv medical stent coronarian tip CYPER ( 2,5×3 mm), pe care spitalul la acel moment nu îl deţinea. Precizează faptul că, având în vedere că starea sănătăţii acestuia era foarte gravă şi i s-a explicat de către medici faptul că operaţia trebuia efectuată de urgenţă, orice zi de întârziere putând duce la decesul acestuia, singura soluţie era ca reclamantul să-şi achiziţioneze imediat acest dispozitiv, lucru pe care l-a făcut prin bunăvoinţa unor cunoscuţi care l-au împrumutat. Ca urmare la data de 13.09.2005 a cumpărat dispozitivul medical, conform facturii pe care acesta a ataşat-o la dosar.
Reclamantul mai arată faptul că, după efectuarea intervenţiei chirurgicale ( care a fost un succes în primul rând datorită profesionalismului medicilor) a încercat să obţină decontarea sumelor plătite de 8778,51 RON. Toate demersurile pe care le-a făcut nu au avut nici un rezultat. Conform art. 218, al.2, lit. d1 din Legea 157/2008 ce a modificat Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, domeniul sănătăţii, asiguraţii au dreptul „ să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţit fără contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul – cadru”.
Reclamantul învederează că este asigurat medical şi că a fost nevoit să procure cu contribuţie personală un dispozitiv medical pe care ar fi avut dreptul să îl obţină în mod gratuit, astfel încât solicită să i se restituie contravaloarea acestuia. Precizează faptul că este pensionar medical, că are venituri foarte mici şi trebuie să restituie la rândul acestuia, această sumă celor care l-au împrumutat la momentul respectiv.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.218 alin.2, lit.d1 din Legea nr. 157/2008.
În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus copii de pe următoarele înscrisuri: factură fiscala, raspunsuri la petiţiile formulate de reclamant adresate Preşedintelui României, Ministerului Sănătăţii, CASM, Spitalului Universitar de Urgenţă, casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Ministerul Apărării Naţionale, sentinţa civilă a Tribunalului Buzău, recomandare medicala din 02.09.2005, decizie de pensionare.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, legal citată, a formulat întâmpinare, în conformitate cu dispoziţiile art.115-118 C.proc.civ., prin care a invocat excepţia puterii lucrului judecat, motivând că acţiunea ce formează obiectul dosarului de mai sus, aflat pe rolul Judecătoriei Buzău, a mai format obiectul dosarului, soluţionat de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de administrativ., ce a avut acelaşi obiect cu cel de faţă, iar CASMB a avut aceeaşi calitate de pârâtă. Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios administrativ s-a pronunţat în dosar în sensul respingerii acţiunii reclamantului ( sentinţa civilă, anexată la dosar). Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat recurs , recurs ce se află pentru soluţionare pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercial şi Contencios.
Pârâta CASMB, în subsidiar, în cazul respingerii excepţiei invocate, arată că înţelege să ridice în faţa instanţei cea de a doua excepţie şi anume excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, motivat de faptul că CASMB are relaţii contractuale doar cu furnizorii de servicii medicale în asistenţa medicală primară, ambulatorie de specialitate, spitalicească etc.., cărora, pe baza unor documente de raportare specificate, le decontează serviciilor furnizate asiguraţilor. În consecinţă, nu există raporturi directe între CASMB şi asiguraţi, iar instituţia nu poate deconta direct asiguraţilor contravaloarea materialelor sanitare, a investigaţiilor, a medicamentelor sau prestaţiilor medicale de care aceştia beneficiază.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate, a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia arată că potrivit art.19 şi 20 din OUG nr. 150 /2002 – asiguraţii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor ei, pentru recuperarea sau cel puţin pentru ameliorarea suferinţei, după caz. Tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare sunt serviciile medicale curative de care beneficiază asiguraţii. Costurile acestora sunt suportate din fond naţional unic de asigurări de sănătate, iar modalitatea de acordare a acestor servicii se stabilesc prin contractul-cadru. Între dreptul asiguraţilor prevăzute de OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, nu se regăseşte dreptul de rambursare către asiguraţi a sumelor de bani folosite cu titlu de tratament medical. Serviciile medicale se acordă asiguraţilor de către furnizorii de servicii medicale în baza contractelor încheiate de către furnizori ( în cauza supusă judecăţii furnizorul de servicii medicale este un furnizor de asistenţă medicală spitalicească – Spitalul Universitar de Urgenţă) şi casele de asigurări de sănătate jedeţene – art.3 din HGR nr. 52/2005. Asistenţa medicală spitalicească se acordă în unităţile sanitare cu paturi, autorizate/acreditate conform legii – art. 56 din HGR nr. 52/2005. Potrivit art.57” Reprezentantul legal încheie contract de furnizare de servicii medicale spitaliceşti cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ teritorială îşi are sediul…”
În valoarea totală contractată de casele de asigurări de sănătate cu spitalele intra şi suma aferentă programelor naţionale de sănătate pentru medicamente şi materiale sanitare specifice, care face obiectul unui contract distinct. Derularea programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului Naţional Unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2005 este reglementată de Ordinul comun MS/CNAS nr. 55/42/2005, ordin care prevede modelul de contract pentru finanţarea acestor programe de sănătate. În anexa III din acest ordin este prevăzut Spitalul Universitar de Urgenţă printre unităţile sanitare prin care se derulează subprogramele de sănătate, în cazul supus judecăţii – programul de prevenire şi control al bolilor netransmisibile, subprogram – prevenirea şi combaterea bolilor cardiovasculare a cărui scop este îmbunătăţirea stării de sănătate şi creşterea speranţei de viaţă a bolnavilor cu afecţiuni cardio vasculare, prin procedee de chirurgie cardiovasculară, cardiologie intervenţională şi electrofiziologie.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate mai invocă prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, motivând că: furnizorul de servicii medicale spitaliceşti unde i s-a efectuat intervenţia chirurgicală reclamantului este Spitalul Universitar de Urgenţă, şi potrivit dispoziţiilor art. 57 din HGR nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, coroborate cu dispoziţiile Ordinului comun MS / CNAS nr. 55/42/2005 pentru aprobarea derulării programelor si subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2005, anexa III, Spitalul Universitar de Urgenţă putea încheia contract de finanţare subprogramelor de sănătate pentru asigurarea medicamentelor şi /sau a materialelor sanitare specifice, numai cu CASMB, aceasta fiind casa de asigurări în a cărei rază administrativ teritorială îşi are sediul acest spital. Astfel CAS, nu poate fi obligată în raportul juridic supus judecăţii, deoarece nu a existat şi nu există o relaţie contractuală între Spitalul Universitar de Urgenţă şi CJAS.
Pârâta mai susţine că temeiul juridic invocat de reclamant, respectiv legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare nu avea aplicabilitate în anul 2005, la momentul în care reclamantul a procurat din mijloace proprii dispozitivul medical. Fiind publicată în M.Of. partea I, nr. 372/28aprilie 2006.
Ordinul comun MS/CNAS nr. 55/42/2005 pentru aprobarea derulării programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2005, Anexa III nu pevede în raza teritorială CJAS o unitate sanitară prin care se derula programul naţional de prevenire şi control al bolilor netransmisibile, respectiv subprogramul de prevenire şi combatere a bolilor cardiovasculare.
Dispoziţiile legale prevăd că finanţarea serviciilor medicale de care beneficiază asigurării, se face de casele de asigurări de sănătate către furnizorii de servicii medicale şi nu către asiguraţi – art. 56(1) din OUG nr. 150/2002 şi art.3 din HGR nr. 52/2005. În vederea finanţării serviciilor medicale suportate din F.N.U.A.S.S. furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări de sănătate încheie contracte anuale care sunt de natură civilă – art. 39(1) din OUG nr. 150/2002, art. 1-3 din Contractul – cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005 prin HGR nr. 52/205 şi art. 2 lit.d, din Normele metodologice de organizare, finanţare şi monitorizare a programelor si subprogramelor de sănătate aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 55/42/2005.
Furnizorii de servicii medicale, respectiv unităţile sanitare prin care de derulează subprogramul de prevenirea şi combaterea bolilor cardiovasculare potrivit legii au o serie de obligaţii pe care nu le încalcă. Astfel în conformitate cu Art. 1 din Contractul cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, aprobat prin HGR nr. 52/2005, furnizorii de servicii medicale au obligaţia să respecte dispoziţiile legale şi prevederile contractelor de furnizare servicii medicale, se acordă servicii medicale în limita valorii de contract şi să nu utilizeze aceste sume în alte scopuri – art.3 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 55/42/2005 şi art. 4.2.2. din contractul pentru finanţarea subprogramelor de sănătate în anul 2005. Astfel contractele se încheie anual iar sumele cu titlu de valoare de contract trebuie folosite exclusiv în anul pentru care s-au contractat şi pentru asigurarea medicamentelor şi materialelor sanitare asigurate. Achiziţionarea de medicamente şi/sau materiale sanitare specifice ce se acordă în unităţile sanitare specifice ce se acordă în unităţile sanitare care derulează subprograme de sănătate, se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia privind achiziţiile publice – art.5 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 55/42/2005 şi art. 4.2.7. din contractul pentru finanţarea subprogramelor de sănătate în anul 2005.
Datorită faptului că sumele sunt repartizate de la F.N.U.A.S.S. pentru derularea programelor de sănătate sunt limitate de Bugetul Fondului, precum şi de valoarea de contract pentru încadrarea în sumele contractate, unităţile sanitare cu paturi mai sunt obligate să întocmească liste de aşteptare pentru serviciile medicale programabile pentru eficientizarea serviciilor medicale, – art. 61 din HGR nr. 52/2005 şi art. 4.2.3. din contractul pentru finanţarea programelor de sănătate în anul 2005.
Prevederile legale invocate sunt de strictă aplicare, o altă interpretare nefiind posibilă, întrucât ar însemna eludarea unor dispoziţii imperative.
Pentru aceste motive solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CJAS, deoarece nu este subiect de drept în raportul juridic supus judecăţii, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantului ce neîntemeiată şi nelegală în contextul tuturor dispoziţiilor legale invocate.
Spitalul Universitar de urgenţă, a formulat de asemenea întâmpinare în cuprinsul căreia arată că a fost chemat în judecată pentru a fi obligat la plata sumei de 8778,51 lei, reprezentând contravaloarea dospozitivului medical stent coronarian tip CYPER , procurat prin contribuţie personală de către reclamant.
În anul 2005, reclamantul DM a fost internat pentru efectuarea unei angioplastii şi implantarea unui stent coronarian. La nivelul Spitalului Universitar de Urgenţă, în cadrul programului naţional de sănătate pentru anul 2005 existau stenturi coronariene. Medicul curant a prezentat pacientului, conform prevederilor Legii nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, cele două variante de stent coronarian, şi anume: – implantarea stentului coronarian existent în spital, cu costurile suportate de CASMB conform prevederilor Ord. MS/CNAS nr. 55/42/2005 pentru aprobarea derulării programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2005( cu modificările şi completările ulterioare) şi ale HG nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005; – implantarea unui stent coronarian mai performant, însă cu suportarea costurilor respective de către pacient. În consecinţă reclamantul a hotărât achiziţionarea unui stent mai performant faţă de cel existent în spital, pentru efectuarea angioplastiei. Mai precizează faptul că în acel moment norma juridică de reglementa drepturile asiguraţilor era OUG 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. În această normă nu era prevăzut dreptul asiguratului de a le fi rambursate sumele de bani folosite pentru procurarea diferitelor medicamente sau dispozitive medicale.
Pârâta, Spitalului Universitar de Urgenţă, invocă excepţia inadmisibilităţii, motivând că: reclamantul invocă drept temei juridic pentru rambursarea costurilor stentului, art. 218 al.2 lit.d,(1), din Legea 95/2006( modificare adusă de Legea nr. 157/2008), în condiţiile în care art.15(2) din României prevede că : „ Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Textele de lege sus menţionate, au caracter imperativ, fiind de strictă aplicare neputând fi interpretate.
Pârâta, Spitalului Universitar de Urgenţă, îşi întemeiază cererea în drept pe dispoziţiile art. 115-118 C.proc. civ. Ord. MS/CNAS pentru aporbarea programelor şi subprogramelor de sănătate finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate în anul 2005( cu modificările şi completările ulterioare), ale HG nr. 52/2005 pentru aprobarea Contractului cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2005, ale OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi acţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi art. 15(2) din Constituţia României.
Analizând actele dosarului, cu respectarea dispoziţiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate, invocata de aceasta, instanţa constată că reclamantul era la data achiziţionării dispozitivului medical pensionar militar, asigurat la Casa de asigurări OPSNAJ, iar intervenţia medicală s-a efectuat la Spitalul Universitar, care se afla în relaţii contractuale cu CASM Bucureşti pentru derularea subprogramului de prevenire şi combatere a bolilor cardiovasculare, astfel încât între Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate şi reclamant nu existau la acea data raporturi juridice din care să poată izvorî dreptul acestuia din urmă la solicitarea unor servicii sau materiale medicale gratuite. Pentru aceste motive, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CJAS şi va respinge acţiunea în ceea ce priveşte acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la exceptia puterii lucrului judecat invocata de CASM, se constata ca în cauza civilă, soluţionată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios administrativ, reclamantul a solicitat pe calea contenciosului administrativ să se dispună recunoaşterea dreptului de a i se deconta contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat în anul 2005 şi obligarea la despăgubiri reprezentând repararea prejudiciului material cauzat, în sumă de 8778,51 lei.
Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C.civ., trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect şi de cauză.
Verificând condiţiile ce trebuie îndeplinite, instanţa apreciază că cele două cauze au aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, însă nu au aceeaşi cauză, în dosarul reclamantul întemeindu-şi preteţiile pe dispoziţiile Legii 554/2004, privin contenciosul administrativ, iar în prezenta cauză pretenţiile sale izvorăsc din calitatea de asigurat, fiind întemeiate pe dispoziţiile art.218 alin.2, lit.d1 din Legea nr. 157/2008. Prin sentinţa civilă Tribunalul Buzău a respins acţiunea formulată, apreciind că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004, respectiv ca nu exista un act adminstrativ între reclamant şi instituţiile chemate în judecată, din care să fi izvorât un raport juridic.
In consecinta, în raport de considerentele arătate, instanţa constatând că pe calea contenciosului administrativ s-au analizat condiţiile de aplicare a acestor reglementări speciale, iar prin prezenta cerere reclamantul solicita pe calea dreptului comun recuperarea sumei folosite pentru dispozitivul ce trebuia asigurat gratuit, va respinge exceptia puterii lucrului judecat.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CASM invocata de aceasta şi la excepţia inadmisibilităţii, instanţa a unit cu fondul aceste excepţii, urmând să le analizeze odata cu întregul material probator necesar pentru dezlegarea pricinii în fond.
Pe fondul cauzei se constată că la data de 13.09.2005, conform facturii fiscale, reclamantul a achiziţionat dispozitivul CRA 23250 Cypher select 23X2,50 la preţul de 8778,52 lei. Acest dispozitiv a fost cumpărat de reclamant în urma recomandării medicului specialist din cadrul Spitalului Universitar, unde s-a realizat şi intervenţia chirurgicala, conform rezultatulul de investigaţie . Se constată astfel că medicul specialist a stabilit diagnosticul (boala coronariana trivasculară) în urma efectuarii investigaţiilor, recomandând procurarea PTCA electiva cu stent farmatologic activ (Cypher 2,5X23 mm).
La data achiziţionării dispozitivului şi realizării intervenţiei reclamantul era pensionar, fapt menţionat chiar de CASMB şi Spitalul Universitar în întimpinările şi răspunsurile la petiţiile formulate de reclamant anterior promovării acestei acţiuni.
Potrivit art.6 lit.e din OUG 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vigoare la data achiziţionării dispozitivului de către reclamant, pensionarii beneficiază de medicală, fără plata contribuţiei. Potrivit art.26 alin.3 din acelaşi act normativ asiguraţii au dreptul la materiale sanitare de specialitate în scopul protezării unor deficienţe organice sau fiziologice pe baza prescrispţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile prevăzute în contractul cadru.
Conform anexei II din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr.55/2005,, subprogramul privind prevenirea şi combaterea bolilor cardiovasculare este finanţat din fondul naţional unic de asigurări de sănătate în anul 2005 şi are ca obiectiv principal asigurarea în spital a materialelor sanitare specifice chirurgiei cardiovasculare.
În anexa III a acestui ordin se stabilesc unităţile spitaliceşti prin care se derulează subprogramele finanţate din bugetul fondului naţional unic de asigurări de sănătate, iar Spitalul Clinic Universitar– Clinica de cardiologie este cuprins în această listă.
Normele metodologice de aplicare a acestui ordin stabilesc la art.4 că unităţile spitaliceşti prin care se derulează aceste subprograme prezintă caselor de asigurări de sănătate decontul pentru luna precedentă, cuprinzând numărul de bolnavi trataţi, costul mediu pentru fiecare bolnav, sumele achitate, etc. (…), urmând ca în termen de 5 zile de la primire, casa de asigurări să deconteze contravaloarea facturii prezentate de unitatea spitalicească.
Din cuprinsul acestor reglementări, în vigoare în anul 2005 la data achiziţionării dispozitivului, reiese faptul că pacientul beneficia de materiale sanitare gratuite, asigurate de spital, pentru intervenţia cardio-vasculară.
Normele expuse mai sus stabilesc atribuţiile spitalelor în derularea acestor subprograme, respectiv asigurarea materialelor sanitare necesare intervenţiilor cardiovasculare, după care se va solicita decontarea acestor costuri suportate, la sfârşitul fiecărei luni pentru luna precedentă. Lipsa de deligenţă a spitalului fie în asigurarea materialelor sanitare necesare pentru astfel de intervenţii chirurghicale, fie în decontarea materialelor folosite, prin cererea adresată casei de sănătate au adus un prejudiciu pacientului, care nu a putut beneficia de asigurarea în mod gratuit a dispozitivului aşa cum prevedea legislaţia în vigoare, suportând din contribuţia personală costul acestuia.
În întâmpinare şi concluziile scrise depuse la dosar Spitalul de Urgenţă Universitar susţine că a prezentat pacientului cele două opţiuni pe care le avea la acea data, respectiv implantarea stentului coronarian existent în spital, cu costurile suportate de CASMB sau implantarea unui stent coronarian mai performant însă cu suportarea costurilor respective de către pacient. Pârâtul nu evidenţiază însă care era stentul existent în spital la acea dată, iar din recomandarea emisă de medicul specialist al acestui spital reiese că singurul dispozitiv care poate remedia boala pacientului este stentul farmatologic activ (Cypher 2,5X23 mm), fără a lăsa posibilitatea pacientului sa faca o anume opţiune. Pentru aceste motive nu vor fi reţinute apărărie pârâtului Spitalul de Urgenţă Universitar.
Reiese astfel că atât unitatea spitaliceasca care a adus prejudiciul pacientului, cât şi casa de asigurări de sănătate cu care a aceasta se afla în relaţii contractuale şi care i-ar fi decontat costul materialelor sanitare la cerere, sunt persoanele juridice care au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, acestora incumbându-le obligaţia să despăgubească persoana prejudiciată, atfel că există identitate între persoanele chemate în judecată şi cei care sunt subiecţii pasivi în raportul juridic dedus judecăţii.
Pentru aceste motive instanţa va respinge excepţai lipsei calităţii procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului.
Deşi reclamantul invocă norme juridice care într-adevăr nu erau în vigoare la data la care şi-a achiziţionat dispozitivul medical, se constată cu toate acestea că şi normele juridice în vigoare în anul 2005 expuse mai sus îi acordau dreptul să beneficieze de materiale gratuite în virtutea calităţii sale de asigurat. Fiind nevoit să suporte prin contribuţie personala costurile acestuia a suferit un prejudiciu egal cu preţul dispozitivului, respectiv 8778,51 lei.
În virtutea principiului rolului activ corelat cu principiul disponibilităţii, instanţa va aplica acel text de lege care corespunde situaţiei de fapt expuse de reclamant, indiferent de eventualele dispoziţii invocate de părţi. Pentru aceste motive instanţa apreciază acţiunea admisibilă, nefiind ţinută de temeiul juridic invocat de reclamant, ci numai de situaţia de fapt calificată juridic, de împrejurările de fapt şi de drept expuse de reclamant. Pentru aceste considerente va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, aşa cum o invocă pârâtul Spitalul Universitar, deşi instanţa o apreciază o apărare de fond.
Tocmai pentru a da relevanţă drepturilor cetăţeneşti cu privire la asigurările sociale şi pentru ca acestea să aibă o rela aplicabilitate la momentul necesar, iar nu ulterior când în multe dintre situaţii poate fi prea târziu pentru salvarea vieţii pacientului, legiuitorul a intervenit abia în anul 2008 şi prin legea 157 a completat art.218 alin.2 din legea 95/2006 stabilind că asiguraţii beneficiaza de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizarii cu medicamentele, materialele sanitare si investigatiile paraclinice la care ar fi fost indreptatiti fara contributie personala, in conditiile impuse de contractul-cadru.
Deşi această lege nu se aplică retroactiv, nu putem să nu avem în vedere dispoziţiile legii fundamentale, respectiv art.34 din Constituţia României, confom căruia: „(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.”
Prin urmare normele juridice expuse în prima parte a acestei hotărâri, care conferă reclamantului dreptul la asigurarea în mod gratuit a acelui dispozitiv medical se pot interpreta în lumina constituţiei, precum şi a principiului echităţii şi aplicabilităţii normelor juridice în spiritul acestora, astfel încât că asigure o protecţie reală a cetăţeanului, iar nu numai fictivă.
Odată reţinută situaţia de fapt de mai sus, instanţa, observând şi prevederile art. 1169 C.civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, consideră că acţiunea reclamantuluii este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite acţiunea formulată de reclamantul DM în contradictoriu cu Spitalul de Urgenţă Universitar şi Casa de Asigurări de Sănătate a Minicipiului si le va obliga pe acesta la plata sumei de 8778,51 lei, reprezentând contrvalaoarea dispozitivului medical procurat de reclmant prin contribuţie personală conform facturii fiscale.
