În speţă, Judecătoria Galaţi la data de 17.12.2010 a respins ca nefondată plângerea petentului În sentinţă s-a menţionat în mod expres: „Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare”.
Petentul a formulat recurs care a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva deciziei din recurs petentul a formulat contestaţie în anulare, susţinând că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs.
Instanţa, învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a dispus respingerea acesteia ca nefondată cu motivarea că în speţă, într-adevăr, instanţa de recurs nu a cercetat motivul de recurs invocat de recurent însă acest lucru nu s-a datorat „omisiunii” instanţei aşa cum dispune art. 318 C.p.c., ci ca urmare a faptului că recursul s-a respins ca inadmisibil ceea ce a făcut de prisos cercetarea motivului de recurs.
Tribunalul a reţinut că sentinţa de respingere a plângerii contravenţionale a fost pronunţată de Judecătoria Galaţi la data de 17.12.2010. La această dată era în vigoare L. 202/2010 care prevede că sentinţele pronunţate de judecătorii în plângerile contravenţionale ce au ca obiect L. 61/1991 sunt irevocabile.
În aceste condiţii sentinţa pronunţată de judecătorie la data de 17.12.2010 este irevocabilă, chiar dacă ea poartă menţiunea „Cu recurs . . .”. Calea de atac este de la lege iar nu de la judecător.
Prin decizia 174/28.03.2013 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. 315/31.05.2013 , a fost declarat neconstituţional art. 8 al. 2 din L. 61/1991 care prevedea că hotărârea judecătoriei prin care se soluţionează plângerea contravenţională este irevocabilă.
În consecinţă sentinţele pronunţate în perioada 25.11.2010 (data intrării în vigoare a L. 202/2010) – 31.05.2013 (data publicării în M. Of. a deciziei 174/2013) sunt irevocabile iar cele pronunţate ulterior datei de 31.05.2013 sunt susceptibile de recurs.
