Clauză de neconcurenţă. Anulare pentru că nu se menţionează aria geografică unde reclamantul nu poate desfăşura activitatea, nu este prevăzut cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, activităţile nu sunt prevăzute în mod concret ci doar în modul general, iar terţii restricţionaţi sunt toate firmele concurente cu societatea pârâtă, lipsind nominalizarea acestor firme.
Prin sentinţa civilă nr.901/19.11.2015 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul F.A.A. şi s-a dispus anularea clauzei de neconcurenţă prevăzută la litera R din contractul individual de muncă înregistrat la ITM Timiş sub nr.5169143/03.05.2010.
Prin decizia nr.274/25.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a fost respins apelul intimatei şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.
S-a reţinut că reclamantul a fost angajat al pârâtei începând cu data de 01.05.2010 şi până la data de 23.04.2015 când contractul individual de muncă nr.5169143/03.05.2010 a încetat prin decizia nr.1843/ 23.04.2015, ca urmare a demisiei reclamantului.
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul a solicitat anularea clauzei de neconcurenţă prevăzută la litera R din contractul individual de muncă, clauză care prevede că „salariatul se obligă ca pe perioada executării contractului de muncă şi pe o perioadă de 6 luni după terminarea contractului pentru funcţiile de execuţie şi de 2 ani după terminarea contractului pentru funcţiile de conducere să nu întreprindă nici un act de concurenţă prin oferirea de servicii, acceptarea de oferte de la firme concurente, prin folosirea, direct sau indirect de mijloace care pot determina clientela S.C. SGP- S. G. SRL să renunţe la serviciile acesteia şi deturnarea clienţilor către firme concurente prin angajarea pe perioada executării contractului la firme concurente, prin determinarea altor salariaţi SC SGP-S. G. SRL de a se angaja la firme concurente sau prin orice alt mod care ar prejudicia SC SGP-S. G. SRL în raport cu firmele concurente. Nerespectarea acestei clauze va atrage pe lângă sancţiunile prevăzute de Legea 11/1991 şi sancţionarea disciplinară mergând până la desfacerea contractului individual de muncă şi plata de despăgubiri până la o sumă egală cu 6 X ultimul salariu brut de baza + alte eventuale pagube morale care ar putea fi pretinse de societate, proporţionale cu prejudiciul suferit de SC SGP-S. G. SRL.”
Cu privire la clauza de neconcurenţă, instanţa constată că aceasta prevede restricţii cu privire la prestarea activităţii de către reclamant la încetarea contractului individual de muncă, respectiv acesta nu poate desfăşura nici un act de concurenţă prin oferirea de servicii, acceptarea de oferte de la firme concurente, deturnarea clienţilor către firme concurente prin angajarea pe perioada executării contractului la firme concurente, prin determinarea altor salariaţi ai pârâtei de a se angaja la firme concurente.
Instanţa constată că clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, conform art.21 al.2 din codul muncii-republicat.
Aşa cum se poate constata, în cuprinsul clauzei de neconcurenţă prevăzută la litera R din contractul individual de muncă, nu se menţionează aria geografică unde reclamantul nu poate desfăşura activitatea, această arie nu poate fi tot teritoriul României, deoarece se încalcă art.21 al.2 din codul muncii-republicat, întrucât aria geografică nu poate fi tot teritoriul ţării, fiind imposibil să-i ceri angajatului să muncească într-o altă ţară. Textul de lege prevede aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul, deci este obligatorie stipularea ariei geografice în contract, deoarece această arie se referă doar la zona în care salariatul este în reală competiţie cu angajatorul, ceea ce restrânge această arie doar la zona de competiţie, nu la întreg teritoriul unei ţări.
Prin urmare, clauza de neconcurenţă referitoare la aria geografică, nu îşi poate produce efectele, fiind nulă absolut.
De asemenea, în clauza de neconcurenţă prevăzută la litera R din contractul individual de muncă, nu este prevăzut cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, neputându-se invoca în acest sens prevederile art.21 al.3 din codul muncii-republicat, care prevede un minim al acesteia, dar care nu acoperă lipsa cu desăvârşire a cuantumului indemnizaţiei din contractul individual de muncă.
Activităţile ce sunt interzise salariatului sunt definite la modul general, ele implicând toate activităţile similare sau care concurează cu activitatea angajatorului, ceea ce încalcă dispoziţiile art.21 al.2 din codul muncii-republicat, deoarece acestea activităţi trebuie prevăzute în mod concret şi nu la modul general.
De asemenea, terţii restricţionaţi sunt toate firmele concurente cu societatea pârâtă, lipsind nominalizarea acestor firme, aşa cum prevede art.21 al.2 din codul muncii-republicat, astfel încât clauza de neconcurenţă nu îşi poate produce nici un efect.
Instanţa constată că aşa cum a fost prevăzută clauza de neconcurenţă la litera R din contractul individual de muncă, aceasta tinde la interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine, ceea ce este expres interzis de art.23 al.1 din codul muncii-republicat.
Prin urmare, instanţa constată că clauza de neconcurenţă inserată la litera R din contractul individual de muncă, nu îşi poate produce nici un efect juridic, deoarece ea încalcă prevederile art.21 al.2 şi art.23 al.1 din codul muncii-republicat, această încălcare atrăgând nulitatea absolută a clauzei de neconcurenţă.
