Potrivit prev.art.12 alin.1 din L.130/1996 prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. Or, drepturile salariale mai sus menţionate nu se încadrează în categoria unor astfel de drepturi, nu încalcă prev.art.158 şi 238 din L.53/2003 iar stabilirea lor nu este interzisă prin nici un act normativ.
Trib. Bistriţa-Năsăud,
sent. civ. nr. 970/F/16 decembrie 2008
Reclamantul Prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud a formulat acţiune în anulare împotriva hotărârii nr. 10/31 ianuarie 2008 privind aprobarea contractului colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului municipiului Bistriţa şi din serviciile publice de interes local adoptată de Consiliul local al municipiului Bistriţa, prin care se solicită anularea hotărârii ca fiind nelegală.
În motivarea acţiunii se arată în esenţă că în Monitorul Oficial al României, partea V, nr.5 din 29.01.2007 a fost publicat Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 încheiat conform art. 10 şi 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 în care la art. 3(2) se prevede faptul ca, contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor publice.
Prin aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale, prin urmare prin contractele colective nu pot fi negociate drepturi salariale şi drepturi asimilabile drepturilor salariale.
În cauză a formulat cerere de intervenţie iniţial în interesul pârâtului, ulterior precizată ca cerere de intervenţie accesorie, personalul contractual din aparatul de specialitate al primarului şi din serviciile publice de interes local, reprezentat prin Sindicatul liber al salariaţilor din serviciile publice ale Consiliului local al municipiului Bistriţa, solicitând respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că cele două excepţii invocate de pârât sunt nefondate.
Astfel excepţia autorităţii de lucru judecat nu operează în cauză deoarece prin sentinţa civilă nr.34/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosar nr. 443/112/2006 instanţa nu s-a pronunţat asupra drepturilor salariale prevăzute în acordul colectiv pentru anul 2006.
Referitor la a doua excepţie se constată că prefectul are calitate procesuală activă deoarece a formulat prezenta acţiune în temeiul prerogativelor ce i-au fost conferite prin disp.art.19 alin.1 lit.e din Legea nr. 340/2004 şi ale art.3 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la cererea de intervenţie accesorie se constată că aceasta este admisibilă, personalul contractual din aparatul primăriei fiind evident interesat în menţinerea drepturilor salariale negociate.
Referitor la fondul cauzei instanţa a reţinut că prin Hotărârea nr.10 din 31 ianuarie 2008 a Consiliului local al municipiului Bistriţa a fost aprobat contractul colectiv de muncă al personalului contractual din aparatul de specialitate al Primarului municipiului Bistriţa şi din serviciile publice de interes local.
Ulterior a fost adoptată Hotărârea nr.131 din 31 iulie 2008 privind modificarea Hotărârii nr.10 din 31 ianuarie 2008 a Consiliului local al municipiului Bistriţa, în sensul că a fost aprobat actul adiţional la contractul colectiv de muncă prin care au fost abrogate prev.art.11(3) şi art.44(6)-(10) din contractul colectiv de muncă.
Însă au rămas în vigoare prev.art.13(10) şi ale art.21(5) lit.c, m n, o şi p din Anexa nr.1 la Hotărârea nr.10/2008, prevederi a căror anulare se solicită prin precizarea de acţiune formulată de reclamant.
Aceste prevederi vizează următoarele drepturi salariale negociate de personalul contractual.
În perioada concediului de odihnă, salariaţii, cu excepţia salariaţilor angajaţi cu contract de muncă pe perioadă determinată, care desfăşoară activitate cu caracter sezonier, beneficiază o singură dată pe an, de transport gratuit pe calea ferată dus-întors, între localitatea de domiciliu şi localitatea din România în care îşi petrec concediul de odihnă. Gratuitatea transportului se acordă la trenuri tip rapid, clasa II-a.
Spor relaţii cu publicul în cuantum de până la 10% pentru salariaţii care prin natura atribuţiilor de serviciu desfăşoară lucru cu publicul, în funcţie de ponderea timpului efectiv prestat în relaţia directă cu publicul. Prin sintagma „lucru cu publicul” se înţelege activitatea profesională relaţională directă cu publicul, organizată şi desfăşurată pe baza unui program riguros în timp (zilnic, săptămânal, lunar) adus la cunoştinţa cetăţenilor prin afişarea acestuia la Registratura generală a instituţiei şi la fiecare compartiment în parte.
Spor de mobilitate de 10% pentru salariaţii care prin natura atribuţiilor de serviciu, stabilite prin fişa postului, desfăşoară activitate de teren. Prin sintagma „mobilitate” se înţelege deplasarea sistematică, în mod constant şi regulat în teritoriu, în vederea realizării sarcinilor de serviciu.
Spor pentru titlul ştiinţific de 15% dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a solicitat contractarea acestuia.
Spor elaborare proiecte cu fonduri comunitare de 10% pentru salariaţii propuşi de şefii ierarhici şi desemnaţi de primar în echipe de elaborare şi de implementare a proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile, dar nu mai mult de 50% indiferent de numărul de proiecte în care este implicat salariatul.
Potrivit prev.art.12 alin.1 din L.130/1996 prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
Or drepturile salariale mai sus menţionate nu se încadrează în categoria unor astfel de drepturi, nu încalcă prev.art.158 şi 238 din L.53/2003 iar stabilirea lor nu este interzisă prin nici un act normativ.
De asemenea, se constată că reclamantul nu indică felul în care aceste drepturi ar încălca prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Se mai reţine că sumele necesare acordării acestor drepturi au fost cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli al Municipiului Bistriţa iar hotărârea prin care a fost adoptat acest buget a fost comunicată prefectului care nu a formulat acţiune în administrativ împotriva ei şi în consecinţă a considerat-o ca fiind legală.
În aceste circumstanţe în care există surse de finanţare şi în temeiul autonomiei locale, instanţa apreciază că consiliul local poate institui drepturi materiale de natura celor enumerate mai sus, drepturi prin care nu se modifică drepturile stabilite sau condiţionate de lege.
