Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art.336 alin.1 C.pen. Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Neîndeplinirea condiţiilor renunţării la aplicarea pedepsei. Amânarea aplicării pedepsei.

I. 1. Prin rechizitoriul nr. 826/P/2014 din 29.07.2014, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen.

2. În actul de sesizare a instanţei procurorul militar a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29.08.2013, în jurul orelor 01:40, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare …, pe raza municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, inc. F.O.C. a fost oprit de către un echipaj de poliţie pentru un control.

În timpul verificării actelor poliţistul a sesizat că inculpatul emana miros de alcool, fapt ce a determinat testarea acestuia cu aparatul etilotest. În urma testului efectuat şi în prezenţa martorului asistent, aparatul etilotest la poziţia 7410 a indicat o valoare de 0,96 mg/1 alcool pur în aerul respirat.

Văzând rezultatul testării, poliţiştii l-au condus pe inculpat la Spitalul Municipal Câmpulung, jud. Argeş, unde i-au fost recoltate două probe biologice (sânge) pentru stabilirea alcoolemiei.

Recoltarea probelor biologice de la inculpatul F.O.C. s-a efectuat cu trusa de prelevare cu sigiliul numărul 002235 (fila 14)

În urma examinării toxicologice a probelor de sânge, Spitalul Judeţean Argeş a constatat că sângele inculpatului avea o concentraţie de alcool de 1,90 gr. alcool/1000 ml la ora 02:10 şi 1,90 gr. alcool/1000, la ora 03:10 (Buletinul de Analiza Toxicologică – Alcoolemie nr.252/02.07.2013 aflat la fila 8).

Astfel, fapta inculpatului F.O.C., care la data de 29.08.2013 a condus un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte urmărirea penală, în actul de sesizare a instanţei se arată că, prin ordonanţa cu nr.1557/P/2013 emisă la data de 27.05.2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung şi-a declinat competenţa de efectuare a urmăririi penale privind pe F.O.C. în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

Cauza a fost declinată întrucât inculpatul F.O.C. (conform adresei telefax nr.97/2014 fila 13), are calitatea de militar cu funcţia de subofiţer operativ, gradul de plutonier adjutant principal.

Prin Ordonanţa din data de 05.06.2014 ora 08,00 a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

Prin Ordonanţa din data de 05.06.2014 ora 08,30 a fost dispusă continuarea urmăririi penale faţă de suspectul F.O.C. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prevăzută de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

La data de 05.06.2014 ora 09.15 prin ordonanţa nr.826 /P/2013 Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de F.O.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 336 alin.1 C.pen. (fila 30), inculpatul fiind cercetat în stare de libertate.

Situaţia de fapt prezentată a reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţii inculpat; proces verbal de constatare şi testare; rezultatul testării bon seria n.r. 00447/29.06.2014; buletin de examinare clinică; proces-verbal de prelevare sânge nr. 002335; buletin de analiza toxicologică-alcoolemie nr. 252 /02.07 2013; adresă unitate militară; declaraţie martor.

2. Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.62/753/2014 din 01.08.2014.

II. Prin încheierea din camera de consiliu din 01.09.2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 346 alin.1 şi 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.826/P/2014 din 29.07.2014 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, privind pe inculpatul plt.adj.pr. F.O.C., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. În consecinţă, a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul plt.adj.pr. F.O.C..

III. 1. La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., respectiv posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Întrucât inculpatul a declarat că solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art.374 alin.4 C.pr.pen. – procedura în cazul recunoaşterii învinuirii – s-a procedat la ascultarea sa, conform art.375 alin.1 C.pr.pen., inculpatul recunoscând în totalitate fapte reţinută în sarcina sa, după care, luând concluziile procurorului şi ale apărătorului inculpatului, instanţa a admis cererea inculpatului.

S-a procedat la administrarea probei cu înscrisurile încuviinţate.

2. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, reţine situaţia de fapt descrisă anterior, astfel:

La data de 29.08.2013, în jurul orelor 01:40, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare …, pe raza municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, inculpatul plt.adj.pr. F.O.C. a fost oprit de către un echipaj de poliţie pentru un control.

Întrucât în urma testului efectuat în prezenţa martorului asistent, aparatul etilotest la poziţia 7410 a indicat o valoare de 0,96 mg/1 alcool pur în aerul respirat, poliţiştii l-au condus pe inculpat la Spitalul Municipal Câmpulung, jud. Argeş, unde i-au fost recoltate două probe biologice (sânge) pentru stabilirea alcoolemiei.

Recoltarea probelor biologice de la inculpatul plt.adj.pr. F.O.C. s-a efectuat cu trusa de prelevare cu sigiliul numărul 002235 (fila 14)

Potrivit buletinul de analiza toxicologică – alcoolemie nr.252/02.07.2013 la ora 02:10 inculpatul avea o alcoolemie de 1,90 gr. alcool/1000 ml, iar la ora 03:10 de 1,90 gr. alcool/1000.

Potrivit art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la data faptei, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Potrivit art. 336 alin.1 din Codul penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau amenda.

În aceasta noua formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe s-au schimbat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesara existenţa imbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002.

Conform reglementarii anterioare se desprindea concluzia că imbibaţia alcoolică peste limita prevăzuta de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede ca imbibaţia alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie sa existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Prin art. 336 alin.1 din Codul penal se fixează un unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, aspect care însa nu este în contradicţie cu dispoziţiile din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora in cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul nr.1512/2013 (art. 1 si 10), potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea recoltarea a doua probe de sânge la un interval de o ora una faţă de cealaltă.

Recoltarea a doua probe de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluţiei legislative adoptate în vechile dispoziţii ale art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002.

În speţă, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei printr-un raport de expertiză, iar prelevarea primei mostre biologice a avut loc la 30 de minute de la depistarea în trafic, rezultatul fiind o alcoolemie de 1,90 gr. alcool/1000 ml, acelaşi rezultat fiind înregistrat şi la ora 03:10, când a fost prelevată cea de-a doua mostră biologică.

Prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezulta şi din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a imbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de aceasta recalculare.

În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedura penală, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din Codul penal, utilizează sintagma: „în cel mai scurt timp“.

Prin Decizia nr.3/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.392/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penala, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, in ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.

De asemenea, potrivit noii reglementări, pentru existenţa infracţiunii este necesar ca vehiculul condus de inculpat să fie dintre acelea pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere, dispoziţie mai favorabilă decât cea prevăzută în reglementarea anterioară.

Şi din perspectiva sancţiunii, legea penală mai favorabilă este legea nouă, care prevede pentru varianta tip şi cea asimilată amenda, alternativ cu pedeapsa închisorii.

3. Obiectul juridic al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe constă în relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, relaţii care sunt incompatibile cu conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Subiectul activ este calificat, infracţiunea putând fi săvârşită pe drumurile publice numai de către conducătorul unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere. Potrivit art.20 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

Potrivit art.6 pct.6 din acelaşi act normativ, autovehicul – este orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor, iar potrivit pct.14, prin drum public se înţelege orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile.

În sensul acestor dispoziţii legale, autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare … este un autovehicul, face parte din categoria de vehicule B, iar pentru a fi condus pe drumurile publice legea prevede pentru conducătorul acestuia – inculpatul plt.adj.pr. F.O.C. – obligativitatea deţinerii unui permis de conducere; de asemenea, str. I.C.Brătianu din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, este un drum public.

Elementul material al laturii obiective se poate realiza printr-o acţiune de conducere pe drumurile publice a unui un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe.

Acţiunea inculpatului, care la data de 29.08.2013 a condus un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere pe drumurile publice – str. I.C.Brătianu din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş – având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 gr/1000 ml alcool pur în sânge la momentul prelevării primei mostre biologice, realizează elementul material al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, urmarea imediată constând în producerea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Latura subiectivă a infracţiunii presupune vinovăţia inculpatului sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin.3 lit. b) C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin săvârşirea faptei.

4. În drept, fapta inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., care la data de 29.08.2013 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare … – autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere – pe drumurile publice – str. I.C.Brătianu din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş – având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 gr/1000 ml alcool pur în sânge la momentul prelevării primei mostre biologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

IV. 1. Nu poate fi reţinută susţinerea inculpatului care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art.80 C.pen. referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei. Astfel, atât renunţarea la pedeapsă, cât şi renunţarea la urmărirea penală au ca efect înlocuirea răspunderii penale cu o răspundere administrativă. Renunţarea la aplicarea pedepsei este o instituţie introdusă prin noul Cod penal, care constituie o alternativă la pedepsele privative de libertate, având drept temei încrederea – mai întâi a legiuitorului care o instituie şi apoi a judecătorilor care o aplică la cazurile concrete – în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Legea prevede posibilitatea folosirii acestei instituţii numai la infracţiunile de o gravitate relativ redusă, anume în cazul celor sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de până la 5 ani inclusiv. Este consecinţa renunţării la instituţia pericolului social concret, care permitea procurorului şi instanţei de judecată să înlăture aplicarea legii penale în cazul faptelor prevăzute de legea penală de o gravitate foarte redusă. Criteriile de aplicare a acestei măsuri sunt similare celor prevăzute în art. 181 C.pen 1969 (modul şi mijloacele folosite de infractor, întinderea urmărilor produse, motivul şi scopul urmărit, persoana infractorului etc.).

Renunţarea la pedeapsă nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanţei, care va lua această măsură numai dacă va constata îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege şi va aprecia că există elemente suficiente de a ajunge la concluzia că cel în cauză se va îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârşească o nouă infracţiune

Alte condiţii (negative) pentru aplicarea instituţiei sunt lipsa antecedentelor penale, cerinţa ca acelaşi infractor să nu fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii şi aceea ca inculpatul să nu se fi sustras de la urmărirea penală sau judecată sau să nu fi încercat zădărnicirea aflării adevărului sau tragerii la răspundere a participanţilor. În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracţiune concurentă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 80 alin. 1 şi 2 C.pen.

În speţă, nu se constată îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii. Astfel, este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, că nu a mai beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anterior datei comiterii infracţiunii, că nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată şi nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului. De asemenea, în raport de persoana inculpatului şi de conduita sa anterioară – situaţia sa familială, statutul său social, caracterizarea favorabilă acestuia depusă la dosar, evoluţia în cariera militară – instanţa apreciază că există elemente suficiente pentru a ajunge la concluzia că inculpatul s-ar putea îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse şi că nu există pericolul ca acesta să săvârşească o nouă infracţiune.

Însă, condiţia prevăzută la art.80 alin.1 lit a) C.pen. nu este îndeplinită, întrucât infracţiunea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă. Infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen. nu este una de rezultat, pentru a se aprecia că nu s-a produs vătămarea corporală a vreunei persoane, ori că nu s-a pricinuit vreo pagubă materială, ci una de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din însăşi săvârşirea faptei. Or, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 gr/1000 ml alcool pur în sânge la momentul prelevării primei mostre biologice, prezintă o gravitate deosebit de ridicată.

2. Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că este necesară stabilirea unei pedepse în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C. pentru infracţiunea săvârşită, faţă de recunoaşterea învinuirii, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art.336 alin.1 C.pen. fiind reduse conform art. 396 alin.10 C.pr.pen.,

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Întrucât pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, va ţine seama de aceste criterii şi pentru alegea uneia dintre acestea.

Astfel, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport cu împrejurările şi pericolul social concret pentru valoarea ocrotită al faptei săvârşite şi în raport cu individualitatea infractorului.

În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, relevat de împrejurările comiterii infracţiunii, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 gr/1000 ml alcool pur în sânge la momentul prelevării primei mostre biologice, relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice fiind incompatibile cu conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Însă, va ţine cont şi de situaţia familială a inculpatului, de statutul său social, de caracterizările favorabile depuse la dosar şi de evoluţia în cariera militară, de faptul că nu a mai săvârşit infracţiuni şi de conduita corectă după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, dar nu va reţine împrejurări ori circumstanţe care atenuează răspunderea penală.

3. Pentru aceste motive, dintre pedepsele alternative prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, va alege pedeapsa închisorii, urmând ca, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C.pr.pen., să stabilească o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

4. În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 (zece) luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii – militar de carieră, cu rezultate foarte bune şi apreciere pozitivă din partea superiorilor, fără antecedente penale, căsătorit având doi copii – precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat are o valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a tragerii la răspundere penală a autorului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) C.pen. va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

5. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Piteşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform 86 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune Piteşti.

6. Având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, în baza art. 85 alin. (2) lit.g) C.pen. va impune acestuia să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul, în sensul prevăzut la art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform 86 alin. (2) C.pen. verificarea modului de îndeplinire a acestei obligaţii se va face de către Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş şi de către Poliţia Rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

7. În baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. rap.la art.88 C.pen. va atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă masurile de supraveghere sau obligaţia impusă, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea si executarea pedepsei.

8. Potrivit actului de sesizare a instanţei s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei. În faza de cercetare judecătorească se stabilesc cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei.

Potrivit art. 274 alin. (1) C.pr.pen. în caz de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. va obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C.pr.pen. stabileşte pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C. (…), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen.

În baza art. 83 alin. (1) C.pen. amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Piteşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 85 alin. (2) lit.g) C.pen. impune inculpatului să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul, în sensul prevăzut la art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform 86 alin. (2) C.pen. verificarea modului de îndeplinire a acestei obligaţii se va face de către Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.

În baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. rap.la art.88 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă masurile de supraveghere sau obligaţia impusă, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea si executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.10.2014.

NOTE :

CURTEA MILITARĂ DE APEL BUCUREŞTI

APEL

Dosar nr.62/753/2014

DECIZIA NR.22

şedinţa publică din 05 februarie 2015

Pe rol soluţionarea cauzei privind apelul declarat de inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. împotriva sentinţei penale nr.139 din data de 28.10.2014, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în dosarul nr.62/752/2014.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror militar … din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel.

Grefier a fost …..

La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat plutonier adjutant principal F.O.C., asistat de apărător ales avocat M.V. cu împuternicirea avocaţială nr.120022/2015.

Procedura îndeplinită.

Grefierul a făcut referatul cauzei şi a arătat că prin sentinţa atacată, în baza art.396 alin.(1), (4) şi (10) C.proc.pen. s-a stabilit pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art.336 alin.(1) C.pen.

În baza art.83 alin.(1) C.pen. inculpatului i s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art.82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.

În baza art.85 alin.(1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a atras atenţia să respecte măsurile de supraveghere.

Preşedintele completului pune în discuţie faptul că la judecarea cauzei în prima instanţă, verificarea legalităţii de către judecătorul de cameră preliminară a fost făcută înainte de apariţia Deciziei Curţii Constituţionale nr.641/19.11.2014, prin care s-a constatat neconstituţională prevederea potrivit căreia judecarea se face fără participarea procurorului şi părţilor.

Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la chestiunea pusă în discuţie, a pus concluzii de admitere a apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei în camera preliminară la prima instanţă cu citarea părţilor conform dispoziţiilor Curţii Constituţionale nr.641/19.11.2014.

Apărătorul inculpatului, cu privire la chestiunea pusă în discuţie a arătat că achiesează la susţinerile procurorului.

Intimatul inculpat, având cel din urmă cuvântul a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.

După care,

C U R T E A

constată că este legal sesizată şi competentă potrivit art.39 alin.(2) C.proc.pen. să soluţioneze apelul declarat de inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C..

Din actele şi lucrările din dosar, rezultă următoarele:

Prin sentinţa nr.139/28.10.2014 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art.396 alin.(1), (4) şi (10) C.proc.pen. a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. (…), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art.336 alin.(1) C.pen.

În baza art.83 alin.(1) C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art.82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.85 alin.(1) C.pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a ) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Piteşti, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art.86 alin.(1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin.(1) lit.c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune Piteşti.

În baza art.85 alin.(2) lit.g) C.pen. s-a impus inculpatului să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul, în sensul prevăzut la art.6 pct.6 din O.U.G.nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 1 (un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art.86 alin.(2) C.pen. verificarea modului de îndeplinire a acestei obligaţii se va face de către Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.

În baza art.404 alin.(3) C.proc.pen. raportat la art.88 C.pen. s-a atras atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau obligaţia impusă, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

În baza art.274 alin.(1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.826/P/2014 din 29.07.2014, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului plutonier adjutant principal F.O.C., pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art.336 alin.(1) C.pen.

În actul de sesizare a instanţei procurorul militar a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29.08.2013, în jurul orelor 01,40, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca „Dacia 1310” cu număr de înmatriculare …, pe raza municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. a fost oprit de către un echipaj de poliţie pentru un control.

În timpul verificării actelor poliţistul a sesizat că inculpatul emana miros de alcool, fapt ce a determinat testarea acestuia cu aparatul etilotest. În urma testuluui efectuat şi în prezenţa martorului asistent, aparatul etilotest la poziţia 7410 a indicat o valoare de 0,96 mg/l alcool pur în aerul respirat.

Văzând rezultatul testării, poliţiştii l-au condus pe inculpat la Spitalul Municipal Câmpulung, judeţul Argeş, unde i-au fost recoltate două probe biologice (sânge) pentru stabilirea alcoolemiei.

Recoltarea probelor biologice de la inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. s-a efectuat cu trusa de prelevare cu sigiliul numărul 002235 (fil.14).

În urma examinării toxicologice a probelor de sânge, Spitalul Judeţean Argeş a constatat că sângele inculpatului avea o concentraţie de alcool de 1,90 gr.alcool/1000 ml la ora 02,10 şi 1,90 gr.alcool/1000 ml, la ora 03,10 (Buletinul de Analiză Toxicologică – Alcoolemie nr.252/02.07.2014 aflat la fil.8).

Astfel, fapta inculpatului plutonier adjutant principal F.O.C., care la data de 29.08.2013 a condus un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art.336 alin.(1) C.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

Situaţia de fapt prezentată a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă: declaraţii inculpat; proces verbal de constatare şi testare; rezultatul testării bon seria nr.00447/29.06.2014; buletin de examinare clinică; proces verbal de prelevare sânge nr.002335; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.252/02.07.2013; adresă unitate militară; declaraţie martor.

Prin încheierea din camera de consiliu din 01.09.2014 judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă în baza art.346 alin.(1) şi (2) C.proc.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei.

Legalitatea sesizării a fost judecată conform art.346 alin.(2) C.proc.pen., fără participarea părţilor şi procurorului şi s-a făcut menţiunea că încheierea este definitivă.

Cercetarea judecătorească a reţinut starea de fapt din rechizitoriu.

Inculpatul a solicitat judecarea cauzei în condiţiile art.374 alin.(4) C.proc.pen., recunoaşterea învinuirii, fiind apoi audiat conform art.375 alin.(1) C.proc.pen.

În faza de urmărire penală, inculpatul nu a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei. În considerentele hotărârii atacate se arată că prin Decizia nr.3/2014 (M.Of.Partea I, nr.392/2014) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.336 alin.(1) C.proc.pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.

În privinţa legii penale mai favorabile, judecătorul primei instanţe a decis că este legea nouă care prevede pentru varianta tip şi cea asimilată amenda, alternativ cu pedeapsa închisorii.

S-a apreciat că acţiunea inculpatului care la data de 29.08.2013 a condus pe drumurile publice un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii de permis de conducere (Dacia 1310 înmatriculată cu nr….) având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 %o alcool pur în aerul expirat la momentul prelevării primei mostre biologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzută de art.336 alin.(1) C.proc.pen. cu aplicarea art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel inculpatul (fil.16-17). Acesta critică hotărârea pronunţată pentru următoarele motive:

– că în mod greşit i s-a aplicat pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare când a cerut să i se aplice dispoziţiile art.80 N.C.pen., renunţarea la aplicarea pedepsei, pentru care îndeplinea condiţiile, infracţiunea săvârşită nu este una gravă, prin natura şi mijloacele folosite, a avut o conduită anterioară bună, lipsa consecinţelor precum şi lipsa unor consecinţe datorate faptei şi posibilităţile sale de îndreptare;

– nu se regăseşte în niciuna din situaţiile prevăzute de alin.(2) al art.80 N.C.pen. de imposibilitate a dispunerii măsurii renunţării la aplicarea pedepsei;

– nu a mai fost condamnat niciodată şi nici nu s-a mai dispus faţă de el renunţarea la aplicarea pedepsei, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori de la judecată, nu a zădărnicit aflarea adevărului, pedeapsa prevăzută de lege nu este închisoarea mai mare de 5 ani şi nu se află în concurs de infracţiuni;

– legea nu stabileşte faptele de gravitate redusă;

– instanţa avea posibilitatea aplicării pedepsei alternative a amenzii.

Sancţiunea amenzii este prevăzută de legea nouă şi putea beneficia de dispoziţiile legii penale mai favorabile, situaţie în care instanţa putea să dispună aplicarea dispoziţiile art.83 N.C.pen., amânarea aplicării pedepsei amenzii.

A invocat circumstanţele personale de cadru militar ajuns la apogeul carierei, cheltuielile societăţii pentru pregătirea sa, faptul că la această vârstă nu se mai poate recalifica şi angaja într-o altă profesie, că este căsătorit şi are doi copii minori în întreţinere, că are angajat un credit bancar aflat în derulare garantat cu locuinţa proprietatea familiei, că este apreciat la locul de muncă şi că, în condiţiile neobligativităţii stagiului militar, pregătirea unui cadru militar şi aducerea lui la nivelul atins de apelantul inculpat cere timp, eforturi materiale şi financiare.

În concluzie a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pe fond, în principal să i se aplice dispoziţiile art.80 N.C.pen., renunţarea la aplicarea pedepsei, iar, în subsidiar, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pe fond să schimbe din închisoare în amendă, cu aplicarea dispoziţiilor art.83 N.C.pen., amânarea aplicării pedepsei. În drept a invocat art.408-420 N.C.proc.pen., art.5; 61; 74; 75; 76; 80; 83; 336 N.C.pen.

Apelul declarat de inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. va fi admis pentru motivele arătate de procuror în şedinţa publică.

Întreaga procedură a camerei preliminare a fost afectată de aplicarea dispoziţiilor neconstituţionale ale art.344 alin.(4), 345 alin.(1), 346 alin.(1) şi 347 alin.(3) cu raportate la cele de mai sus, aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr.641/11.11.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.887/05.12.2014, general obligatorie şi aplicabilă la momentul soluţionării prezentei căi de atac.

Considerentele instanţei de contencios constituţional în egală măsură obligatorii ca şi dispozitivul (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr.1/1995), reţin, în esenţă, următoarele:

a) – din perspectiva contradictorialităţii şi oralităţii, ca elemente esenţiale ale egalităţii de arme şi ale dreptului la un proces echitabil, legea trebuie să prevadă posibilitatea părţilor, subiecţilor procesuali principali şi procurorului de a dezbate în mod efectiv, observaţiile depuse judecătorului de cameră preliminară; pentru realizarea acestor garanţii este necesară citarea lor;

b) – deoarece probele reprezintă chintesenţa oricărui proces penal, iar organele de urmărire penală administrează probe atât în favoarea cât şi în defavoarea suspectului (inculpatului), având o influenţă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii, aceasta presupune aşezarea drepturilor apărării deopotrivă cu cele ale acuzării, aceasta fiind de esenţa unui proces echitabil şi care implică respectarea principiului egalităţii de arme;

c) – un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil constă în faptul că urmărirea penală trebuie să aibă un caracter contradictoriu, cu realizarea echilibrului între acuzare şi apărare, astfel încât fiecare parte să dispună de posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care nu o plasează într-o situaţie dezavantajoasă faţă de adversarul său;

d) – garanţiile referitoare la un proces echitabil implică şi dreptul participanţilor la procesul penal de a lua cunoştinţă de orice înscris sau observaţie prezentată de partea adversă, aspect esenţial pentru încrederea justiţiabililor în funcţionarea justiţiei.

Infracţiunea prevăzută de art.336 alin.(1) C.pen. (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe),imputată inculpatului – intimat a făcut subiectul examinării unor critici de neconstituţionalitate, iar prin Decizia nr.732/16.12.2014, publicată, s-a statuat că sintagma „ la momentul prelevării probelor biologice” din cuprinsul acelui articol – este neconstituţională.

S-a arătat că infracţiunea prev.de art.336 alin.(1) C.pen. este una de pericol deoarece acţiunea săvârşită pune în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Ca atare, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită. Orice infracţiune de pericol se consumă la momentul săvârşirii ei, iar odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile legii penale.

Prin urmare, trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.336 alin.(1) C.pen., cu raportare la două valori (diferite) ale alcoolemiei, determinate ulterior opririi în trafic (la o oră şi la două ore), nu răspunde cerinţelor de claritate, precizie şi previzibilitate ale normei de referinţă şi, mai apoi, nu reliefează nivelul alcoolemiei la momentul opririi în trafic (aproximativ ora 0,30), când s-a consumat infracţiunea.

Încheierea din 15.09.2014, dată de judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor este afectată de criticile de neconstituţionalitate dezvoltate în Decizia Curţii Constituţionale nr.641/2014, publicată în Monitorul Oficial nr.887/05.12.2014, pentru considerentele deja expuse.

Dispoziţiile alin.(2) ale art.346 C.proc.pen., nu pot fi interpretate separat, faţă de normele cu caracter general reglementate la alin.(1) al aceluiaşi articol şi de art.347 C.pr.pen.

Prin urmare, pentru realizarea cerinţelor statuate în cele două decizii ale Curţii Constituţionale, incidente în cauză prin raportarea la normele legale aplicabile (art.342-346 C.pr.pen. şi art.347 alin.1 C.pr.pen.) şi pentru realizarea cerinţelor rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru aplicarea art.6 din Convenţie, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C., va desfiinţa Sentinţa penală nr.139/28.10.2014 a Tribunalului Militar Bucureşti şi va dispune rejudecarea cauzei de prima instanţă, cu reluarea procedurii de cameră preliminară.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

D E C I D E:

Admite apelul declarat de inculpatul plutonier adjutant principal F.O.C. împotriva sentinţei penale nr.139 din data de 28.10.2014, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti în cauza cu nr.62/753/2014, desfiinţează hotărârea atacată şi dispune rejudecarea cauzei de prima instanţă.

Rejudecarea va începe cu reluarea procedurii de cameră preliminară conform art.342 şi următoarele din Codul de procedură penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân la stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 februarie 2015.

Dosar nr.29/753/2015

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MILITAR BUCUREŞTI

SENTINŢA PENALĂ nr. 45

Şedinţa publică din data de 08.09.2015

T R I B U N A L U L :

Prin Decizia Penală nr. 22/05.02.2015 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de inculpatul plt.adj.pr. F.O.C. împotriva Sentinţei penale nr. 159/2014 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Militară de Apel a dispus ca rejudecarea să înceapă cu reluarea procedurii de cameră preliminară cf art. 342 şi urm. C.pr.pen.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea Militară de Apel a apreciat că întreaga procedură a camerei preliminare a fost afectată de aplicarea dispoziţiilor neconstituţionale ale art. 344 alin. 4 , art. 345 alin. 1 , art. 346 alin. 1 şi art. 347 alin. 3 aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 641/11.11.2014 general obligatorie şi aplicabilă la momentul soluţionării apelului declarat de inculpat.

Aşa fiind, Curtea Militară de Apel a apreciat că încheierea din 15.09.2014 dată de judecătorul de cameră preliminară din camera de consiliu şi fără citarea părţilor este afectată de criticile de neconstituţionalitate dezvoltate prin decizia Curţii constituţionale susmenţionată.

Tot în motivarea deciziei se arată că infracţiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe a făcut la rândul său obiectul unor critici de neconstituţionalitate iar prin Decizia nr. 732/16.12.2014 s-a statuat că sintagma „la momentul prelevării probelor biologice” din cuprinsul acestui articol este neconstituţional.

În consecinţă, pentru realizarea cerinţelor statuate prin cele două decizii ale Curţii Constituţionale s-a admis apelul inculpatului şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă cu reluarea procedurii de cameră preliminară.

Procedând la rejudecarea cauzei prin perspectiva criticilor şi considerentelor statuate prin Decizia nr. 22/05.02.2014 a Curţii Militare de Apel, tribunalul reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 826/P/2014 din 29.07.2014, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că la data de 29.08.2013, în jurul orelor 01:40, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare …, pe raza municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, inc. F.O.C. a fost oprit de către un echipaj de poliţie pentru un control.

Recoltarea probelor biologice de la inculpatul F.O.C. s-a efectuat cu trusa de prelevare cu sigiliul numărul 002235 (fila 14).

Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.62/753/2014 din 01.08.2014.

Prin încheierea din camera de consiliu din 01.09.2014, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti, în baza art. 346 alin.1 şi 2 C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.826/P/2014 din 29.07.2014 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, privind pe inculpatul plt.adj.pr. F.O.C., trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. În consecinţă, a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul plt.adj.pr. F.O.C..

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C.pr.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin.10 C.pr.pen., respectiv posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege cu o treime în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul pedepsei amenzii cu o pătrime.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, reţine situaţia de fapt descrisă anterior, astfel:

În aceasta noua formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe s-au schimbat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesara existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG 195/2002.

Conform reglementarii anterioare se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzuta de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede ca îmbibaţia alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie sa existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezulta şi din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de aceasta recalculare.

Publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 69/27.01.2015 a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/16.12.2014 a impus clarificări în ceea ce priveşte modalităţile de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Curtea Constituţională prin decizia susmenţionată a constatat că sintagma”la momentul prelevării mostrelor biologice” este neconstituţională.

În aceste circumstanţe este necesar a fi aplicată soluţia legislativă prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 care impune calculul retroactiv al alcoolemiei prin recoltarea a două probe biologice.

Obiectul juridic al infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe constă în relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, relaţii care sunt incompatibile cu conducerea sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În drept, fapta inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., care la data de 29.08.2013 a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare … – autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere – pe drumurile publice – str. I.C.Brătianu din municipiul Câmpulung, judeţul Argeş – având o îmbibaţie alcoolică de 1,90 gr/1000 ml alcool pur în sânge la momentul prelevării primei mostre biologice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că este necesară stabilirea unei pedepse în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C. pentru infracţiunea săvârşită, faţă de recunoaşterea învinuirii, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art.336 alin.1 C.pen. fiind reduse conform art. 396 alin.10 C.pr.pen.,

Pentru aceste motive, dintre pedepsele alternative prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, va alege pedeapsa închisorii, urmând ca, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C.pr.pen., să stabilească o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen. privind legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 (zece) luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii – militar de carieră, cu rezultate foarte bune şi apreciere pozitivă din partea superiorilor, fără antecedente penale, căsătorit având doi copii – precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, în baza art. 85 alin. (2) lit.g) C.pen. va impune acestuia să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul, în sensul prevăzut la art.6 pct.6 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. rap.la art.88 C.pen. va atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă masurile de supraveghere sau obligaţia impusă, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea si executarea pedepsei.

Potrivit actului de sesizare a instanţei s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei. În faza de cercetare judecătorească se stabilesc cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei.

I. În baza art. 375 alin. 2 C.pr.pen. admite cererea formulată de inculpatul plt.adj.pr. F.O.C. (…) din cadrul U.M. 01044 Câmpulung privind recunoaşterea învinuirii.

II. În baza art. 396 alin. 1), 4) şi 10) C.pr.pen. stabileşte pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare. în sarcina inculpatului plt.adj.pr. F.O.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Piteşti, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform 86 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune Piteşti.

În baza art. 85 alin. (2) lit.g) C.pen. impune inculpatului să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul, în sensul prevăzut la art. 6 pct. 6 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe o perioadă de 2 (doi) ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform 86 alin. (2) C.pen. verificarea modului de îndeplinire a acestei obligaţii se va face de către Serviciul Poliţiei Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.

În baza art. 404 alin. (3) C.pr.pen. rap. la art. 88 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă masurile de supraveghere sau obligaţia impusă, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea si executarea pedepsei.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală.

II. Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.09.2015.

CURTEA MILITARĂ DE APEL BUCUREŞTI

Dosar nr. 29/753/2015

DECIZIE nr. 12

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2016

Pe rol judecarea cauzei privind apelul declarat de inculpatul plt.adj.pr. F.O.C., împotriva Sentinţei penale nr.45 din 08.09.2015 a Tribunalului Militar Bucureşti .

Ministerul Public – Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti a fost reprezentat de procuror militar…

Grefier de şedinţă a fost …

La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat plt.adj.pr. F.O.C., asistat de apărătorul ales, av. M.V., precum şi de apărătorul desemnat din oficiu, av. D.M.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Grefierul a făcut referatul cauzei, învederând faptul că la termenul anterior cauza a fost amânată, deoarece apelantul inculpat era internat în spital; instanţa a dispus depunerea actelor justificative privitoare la starea medicală, iar la acest moment acestea nu au fost depuse.

Apărătorul ales a precizat că a făcut cunoscut inculpatului acest aspect, dar acesta a uitat acasă acest document, solicitând amânarea pronunţării în vederea depunerii documentului medical respectiv.

La întrebarea instanţei, apelantul inculpat a arătat că lucrează la U.M. 01044 Câmpulung Muşcel, jud. Argeş.

Nefiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile de invocat, preşedintele de complet a constatat apelul în stare de judecată şi a dispus trecerea la dezbateri.

Apărătorul ales a arătat că a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 45 din 08.09.2015 a Tribunalului Militar Bucureşti, considerând că această hotărâre este nelegală şi netemeinică .

O primă critică este acea că prima instanţă în mod greşit l-a condamnat pe inculpat la 10 luni închisoare, în condiţiile art.83 N.C.pen.; solicitarea apărării a fost cea privind aplicarea art.80 N.C. pen., în sensul renunţării la aplicarea pedepsei, motivat de faptul că sunt îndeplinite cerinţele legii.

A arătat că respingerea acestei apărări a fost motivată de prima instanţă că infracţiunea săvârşită prezenta un grad de pericol social ridicat, învederând că textul de lege nu precizezază care ar fi infracţiunile care ar prezenta un grad mai redus de pericol social, iar apărarea consideră că fapta săvârşită de apelantul inculpat s-ar putea încadra în dispoziţiile acestui text, fiind îndeplinite condiţiile cerute de lege, respectiv că fapta nu ar fi una gravă, că raportat la persoana acestuia, atât înainte , cât şi după săvarşirea infracţiunii, acesta a fost de bună credinţă, a avut o conduită bună pe tot parcursul procesului penal.

A mai cerut înstanţei să aibă în vedere faptul că fapta săvârşită nu a produs nicio pagubă care ar fi necesitat reparaţii; inculpatul nu are antecedente penale, nu a zădărnicit aflarea adevărului, nu s-a sustras de la urmărirea penală, iar pedeapsa prevăzută de lege, nu este mai mare de 5 ani şi fără a exista niciun concurs de infracţiuni.

A mai arătat că, de asemenea, trebuie avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, în sensul că are o situaţie familială bună, un statut social bun, a benficiat de o caracterizare favorabilă, iar evoluţia carierei sale militare a fost ireproşabilă, iar acestea coroborate cu celelalte aspecte puteau conduce la aplicarea dispoziţiilor prev. de art.80 N.C.pen.

A motivat că cea de a doua critică constă în aceea că prima instanţă ar fi avut o altă modalitate de aplicare a pedepsei, respectiv cea alternativă, şi anume cea a amenzii, având în vedere disp. art.5 C.pen. care fac referire la aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că exista şi această posiblitate, ca pedeapsa aplicată să fie cea a amenzii şi nu cea aplicată de prima instanţă .

Cea de a treia critică constă în aceea că prima instanţă nu a apreciat la justa valoare circumstanţele apelantului inculpat, susţinând că acesta are o pregătire de specialitate, a ajuns la apogeul carierei, este la o vârstă la care dacă şi-ar pierde serviciul, nu ar mai putea să desfăşoare o altfel muncă, pentru că nu mai are nici vârsta potrivită şi nici pregătirea pentru o altă profesie .

Apelantul inculpat este căsătorit, că are doi copii în întreţinere, este singurul din familie care aduce venituri, are contractat un credit cu care a achiziţionat o locuinţă în localitatea unde îşi are serviciul iar acest credit este garantat printr-o ipotecă asupra imobilului în care locuieşte.

A facut referire şi la faptul că statul român a făcut eforturi pentru pregătirea profesională a apelantului inculpat, iar în condiţiile în care stagiul militar nu mai este obligatoriu, pierderea unui cadru militar pregătit ar aduce prejudicii statului, fiind nevoit să facă acest efort pentru pregătirea unui alt cadru militar .

În concluzie, a cerut instanţei să aplice o măsură care are un caracter educativ, prin admiterea apelului, iar în principal să fie desfiinţată sentinţa atacată şi, pe fond, să se dea eficienţă disp. art.80 C.pen. , în sensul de a se renunţa la aplicarea unei pedepse.

De asemenea, a cerut admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri cu schimbarea pedepsei din art. 83 C.pen. în aceea alternativă a amenzii.

A cerut amânarea pronunţării pentru a putea depune concluzii scrise şi documentele medicale justificative pentru lipsa inculpatului de la termeul anterior .

La întrebarea instanţei, a arătat că a fost angajat în cauză pe data de 02.12.2015.

Apărătorul desemnat din oficiu, av. D.M., a arătat că şi-a pregătit apărarea, având în vedere decizia nr. 732 din 16.12.2014 a Curţii Constituţionale, care se referă la excepţia de neconstituţionalitate a art. 336 alin.1 din Codul penal, astfel că în acest sens pune concluzii de achitare a apelantului inculpat în temeiul art.396 alin.5 cu ref. la art.16 alin.1 lit.b teza I C.pr.pen., motivat de faptul că prin declararea ca neconstituţională a sintagmei “la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art.336 alin.1 C.pen. , fapta a fost dezincriminată.

A mai arătat că nu se poate calcula în mod concret gradul de alcoolemie la momentul conducerii autovehicolului pe drumurile publice, impunând-se achitarea în temeiul menţionat.

A invocat ca practică judiciară deciziile nr.85 şi 86 din 2015 ale Curţii Militare de Apel.

Procurorul militar a pus concluzii de respingere ca nefondat a apelului formulat, în baza art. 421 alin.1 pct.1 lit.b C.pr.pen. , cu menţinerea hotărârii atacate şi cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

Cu privire la efectele deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 2014, a lăsat la aprecierea instanţei, prin prisma art.147 din Constituţie.

Apelantul inculpat a arătat că regret fapta comisă şi că nu se va mai întâmpla.

Constată că este legal sesizată şi competentă, potrivit art.39 alin.2 C.pr.pen., să soluţioneze prezenta cauză.

Prin Sentinţa penală nr. 45 din 08.09.2015 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, prin aplicarea art.396 alin.1, 4 şi 10 C.pr.pen., s-a dispus stabilirea pedepsei de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului plt. adj.pr. F.O.C. pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe” prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal .

În temeiul art. 83 alin. 1 C.pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, urmând ca pe această durată să se supună măsurilor de supraveghere stabilite şi comunicate Serviciului de Probaţiune Piteşti, jud. Argeş.

I s-a impus inculpatului, în temeiul art.85 alin.2 lit.g C.pen. – să nu conducă pe drumurile publice niciun autovehicul – pe o perioadă de doi ani de la data rămânerii definitive.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a hotărâ astfel prima instanţă a reţinut că inculpatul a condus autoturismul cu nr. … pe strada I.C. Brătianu din mun. Câmpulung, jud. Argeş, în ziua de 29.08.2015, având o îmbibaţie alcoolică de 1.90 gr.‰ la momentul prelevării primei mostre biologice.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat să fie judecat după procedura simplificată pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după distincţiile arătate în partea introductivă a prezentei decizii.

Apelul este întemeiat şi va fi admis şi prin aplic. art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen., va fi desfiinţată hotărârea atacată şi va fi pronunţată o nouă hotărâre.

Fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, în varianta simplă, a fost incriminată prin art.87 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial nr. 670/03.06.2006, care, la alin.1, prevede următoarele: „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

La 01.02.2014, prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (Monitorul Oficial nr. 757/12.11.2012) – a fost abrogat art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002, republicat.

Fapta a fost incriminată, în varianta simplă, în noul Cod penal (art. 336 al.1), potrivit căruia: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă”.

Examinarea comparativă a celor două texte evidenţiază cu uşurinţă că

art. 336 al. 1 din Codul penal nu a preluat identic textul art. 87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002, ci a modificat condiţia de incriminare referitoare la momentul existenţei îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii.

În timp ce din reglementarea anterioară se desprindea cerinţa ca îmbibaţia alcoolică în sânge, peste limita legală, să existe la momentul conducerii autovehiculului, dispoziţiile art. 336 al. 1 Cod penal prevăd condiţia ca autorul faptei să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice, respectiv în cel mai scurt timp de la oprirea în trafic (art. 190 alin. 8 C.pr.pen.).

În vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 336 al. 1 C.pen. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice. Ca urmare, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit prin Decizia nr. 3/12.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 392/12.05.2014, că în aplicarea art. 336 al. 1 Cod penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.

Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial (art.477 al.3 C.pr.pen.), respectiv de la 12.05.2014.

Prin încheierea din 01.04.2014 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.336 al.1 şi 3 C.pen. cu titlul marginal „Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”. Ca urmare, prin Decizia nr.732/16.12.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27.01.2015,Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu şi a constatat că sintagma „la momentul prelevării probelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art.336 al.1 din Codul penal – este neconstituţională.

Considerentele deciziei Curţii Constituţionale, pe care se sprijină dispozitivul şi care au aceeaşi valenţă general – obligatorie şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, reţin că dispoziţiile constatate neconstituţionale aduc „atingere prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5) referitor la principiul respectării legilor şi ale art.20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 par.1 referitor la legalitatea incriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sintagma menţionată lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, în condiţiile în care principiul respectării legilor şi cel al legalităţii incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale.

Destinatarii normei penale de incriminare trebuie să aibă o reprezentare clară a elementelor constitutive, de natură obiectivă şi subiectivă, ale infracţiunii, astfel încât să poată să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita potrivit acesteia. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin.(1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Îmbibaţia alcoolică este procesul de pătrundere a alcoolului în sânge, consecinţa fiind provocarea unei stări de intoxicaţie (alcoolică). Sub aspectul urmării imediate, este vorba de o infracţiune de pericol, acţiunea săvârşită punând în primejdie siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective şi urmarea imediată rezultă din însăşi materialitatea faptei şi nu trebuie dovedită.

Îmbibaţia alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat de momentul săvârşirii infracţiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Odată cu oprirea în trafic, încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispoziţiile art. 336 din Codul penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale şi convenţionale mai sus menţionate.

Latura subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului presupune vinovăţia sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Există intenţie directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale şi, implicit, urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Există intenţie indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu-l urmăreşte, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia.

Prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea a reţinut că una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative şi că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).

Cu privire la principiul legalităţii incriminării şi pedepsei, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate de art.17 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o componentă esenţială a supremaţiei legii şi ocupă un loc primordial în cadrul sistemului de protecţie a drepturilor omului, după cum atestă faptul că art. 15 din Convenţie nu permite nicio derogare de la aceste garanţii în caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii. Aşa cum rezultă din obiectul şi scopul său, art. 7 par. 1 trebuie interpretat şi aplicat în aşa fel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririlor şi a condamnărilor penale arbitrare. Noţiunea de „drept” utilizată în art. 7 par. 1, ce corespunde celei de „lege” din cuprinsul altor articole din Convenţie, înglobează atât prevederile legale, cât şi practica judiciară şi presupune cerinţe calitative, îndeosebi cele cu privire la accesibilitate şi previzibilitate. Aceste cerinţe calitative trebuie întrunite atât în ceea ce priveşte definiţia unei infracţiuni, cât şi cu privire la pedeapsa aplicabilă. Curtea de la Strasbourg consideră că este îndeplinită cerinţa ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării date acesteia de către instanţe şi, dacă este cazul, în urma obţinerii unei asistenţe juridice adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa aplicabilă. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza Mihai Toma împotriva României, paragraful 26, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 şi 91.

De asemenea, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a recunoscut în mod implicit, necesitatea respectării aşteptărilor legitime ale cetăţenilor cărora li se adresează o reglementare legală, spre exemplu, în Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-550/09 – Proces penal împotriva lui E. şi F., paragraful 59.”

De la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor (art. 147 al. 4 din Constituţie).

Dispoziţiile din lege constatate ca neconstituţionale sunt suspendate de drept pe durata a 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, iar dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, sintagma constatată neconstituţională îşi încetează efectele juridice (art. 147 al. 1 din Constituţie).

Totodată, Decizia nr. 3 din 12.05.2014 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 28.05.2014, prin care s-a stabilit că în cazul dublei prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare – şi-a încetat efectele odată cu publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16.12.2014, respectiv la 27.01.2015, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. 4 din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 din C.pr.pen.

În consecinţă, de la data de 27.01.2015, când a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 69 decizia 732/2014 a Curţii Constituţionale, sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 al. 1 C.pen., într-o primă etapă (45 de zile) a fost suspendată de drept, iar ulterior şi-a încetat efectele juridice deoarece Parlamentul nu a pus de acord aceste prevederi cu dispoziţiile Constituţiei.

Potrivit art. 1 alin. 4 din Legea fundamentală „Statul se organizează pe principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat – legislativă , executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”, iar potrivit art.61 alin.1 „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

Raportat la aceste prevederi constituţionale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că prevederile legale care guvernează activitatea instanţelor judecătoreşti şi fixează poziţia lor faţă de lege, acceptă în mod unanim că „atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitatea de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între litera şi spiritul legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în domeniu” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/27.05.2009; Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014).

Condiţia de incriminare a faptei prevăzută în art. 336 al. 1 C.pen. priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii şi, eventual, cuantificarea pedepsei.

După 27.01.2015, data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336 al. 1 C.pen. şi în absenţa intervenţiei legislative, conform art. 147 al. 1 din Constituţie, dispoziţiile art. 336 al. 1 C. pen., nu mai prevăd condiţia de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sânge pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiuni.

În absenţa acestei condiţii esenţiale din corpul legii (art. 336 al. 1 C.pen.), nu numai că destinatarii legii penale nu au o reprezentare clară a elementelor constitutive de natură obiectivă şi subiectivă ale infracţiunii, încât să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să-şi adapteze conduita potrivit acesteia, ci fapta prevăzută de art.336 al.1 C.pen. – iese din sfera ilicitului penal deoarece textul devine inaplicabil în absenţa acelei condiţii – cerinţe esenţiale. Redactarea textului legii este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.

Considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/2014, – evocă exigenţele de ordin constituţional pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu Legea fundamentală de către autoritatea legiuitoare deoarece nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii (art.23 al.12 din Constituţie).

Acele considerente nu pot adăuga la lege deoarece Curtea Constituţională nu este legislativ pozitiv, iar nici instanţele de judecată nu au competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în domeniu (Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2009).

Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea dispoziţiilor art. 73 alin. 3 lit.b) din Constituţie , legiuitorul este liber să aprecieze pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Principiul activităţii legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracţiunilor săvârşite în timpul cât aceasta se află în vigoare (art. 3 C. pen.). Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalităţii (art. 2 C.pen.), care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat că „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” (art. 1 al. 5 din Constituţie). În materie penală prin Constituţie s-a consacrat regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii” (art.23 al. 12 din Legea fundamentală).

În situaţiile de tranziţie determinate de succesiunea legilor penale, regula activităţii legii penale cunoaşte excepţii, atunci când o infracţiune este săvârşită sub imperiul legii penale anterioare (ex.: fapta prevăzută de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002), însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale (ex.: fapta prevăzută de art. 336 al. 1 C.pen.).

Într-o atare situaţie legislaţia a impus soluţia legislativă cunoscută sub sintagma principiul mitior lex, consacrat la nivel constituţional prin art. 15 alin. 2, principiu potrivit căruia în situaţii determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă, dispoziţie preluată şi în art. 5 C.pen.

Judecătorul nu poate face o comparaţie regulă cu regulă după metoda comparaţiei diferenţiale, între dispoziţiile art. 87 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 şi cele ale art. 336 al. 1 C.pen., pentru a alege o combinaţie a acestora cu scopul conservării incriminării faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică determinată care să întrunească elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Fiecare regim represiv al acestei fapte, reprezentat fie din conţinutul art.87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fie de cel al art. 336 al.1 C.pen. (în vigoare de la 01.02.2014) – are propria sa logică, iar judecătorul nu poate distruge această logică amestecând reguli din cele două dispoziţii penale diferite.

La această finalitate se ajunge dacă s-ar îmbrăţişa punctul de vedere al Ministerului Public, exprimat în şedinţa publică conform căruia dispoziţiile art. 336 al.1 C.pen. pot fi aplicate fără nici o restricţie, prin ignorarea sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice”, declarate neconstituţionale.

Suspendarea de drept şi, ulterior, încetarea efectelor juridice ale sintagmei declarate neconstituţională (art. 147 alin. (1) din Constituţie) nu constituie o abrogare a acelei norme; acea sintagmă continuă să facă parte din corpul legii (art. 336 alin. (1) C.p.) până la intervenţia puterii legislative, care are atributul exclusiv de a dispune, eventual, abrogarea unui text de lege, în cadrul operaţiunii de legiferare.

Pe de altă parte o atare interpretare conduce la aplicarea normei penale în alte condiţii decât cele voite de legiuitor, ceea ce echivalează cu însuşirea atributului de legislator pozitiv de către instanţa de judecată.

Nu numai că această sintagmă reprezintă o condiţie-cerinţă esenţială care defineşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii, ci ea stabileşte graniţa dintre contravenţie şi infracţiune atunci când a prevăzut îmbibaţia alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge – ca limită pentru atribuirea valenţei penale acestei fapte, îmbibaţie determinată la momentul fixat de lege.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii este o parte componentă a conţinutului juridic şi constă în acele condiţii necesare pentru existenţa infracţiunii pe care le realizează făptuitorul. Pe baza acestui conţinut constitutiv are loc tragerea la răspundere penală, căci fapta este incriminată numai în configuraţia ei tipică.

Concepţia legiuitorului, reliefată în norma juridică edictată în integralitatea ei – prin încorporarea sintagmei declarate neconstituţionale, nu poate fi sfărâmată, convertită sau modificată, direct sau indirect, pe cale de interpretare – de organul judiciar (procuror, judecător) chemat să aplice norma penală deoarece fie acea regulă juridică este aplicată integral, în litera şi spiritul ei, fie nu mai poate fi aplicată când o cerinţă – condiţie esenţială devine inoperabilă, în condiţiile prevăzute în Constituţie (art. 147 al. 1). Judecătorul nu poate distruge tipicitatea conţinutului constitutiv a faptei, căci orice interpretare a normei penale este ataşată integrităţii acelei norme.

Este atributul exclusiv al legiuitorului de a edicta normele legale pentru realizarea siguranţei circulaţiei rutiere, inclusiv prin sancţionarea penală a faptelor grave, precum cea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste o anumită limită. Participanţii la traficul rutier au obligaţia de a-şi adapta conduita în raport de normele stabilite, iar orice abatere sau încălcare a acestor reguli creează o stare de pericol, de nesiguranţă pentru toţi participanţii la traficul rutier şi favorizează producerea accidentelor de circulaţie şi a urmărilor – uneori deosebit de grave – pe care acestea le implică.

Este necesară, deci, punerea de acord a prevederilor neconstituţionale din cuprinsul art. 336 al. 1 C. pen. cu dispoziţiile Constituţiei – de către Parlament (unica putere legislativă), conform art. 147 al. 1 din Legea fundamentală .

Considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/16.12.2014 -, publicată în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015, conform cărora infracţiunea prevăzută de art. 336 al. 1 C. pen.- este una de pericol şi se consumă la momentul săvârşirii ei, moment la care să se raporteze îmbibaţia alcoolică care conferă valenţă penală faptei (pct. 26), sunt utile nu numai pentru aplicarea dispozitivului deciziei cu care face corp comun – dar mai ales pentru punerea de acord de către legiuitor a acestor dispoziţii cu exigenţele de constituţionalitate acolo dezvoltate. Însă, cum s-a arătat, Curtea Constituţională nu este legislator pozitiv şi nici judecătorul nu se poate substitui legiuitorului pentru a crea un regim represiv ad-hoc.

În succesiunea normelor penale care incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se disting trei etape distincte, care impun examinarea acestora prin raportare la aplicarea legii penale mai blânde, conform art. 5 C.pen., cu respectarea exigenţelor de constituţionalitate statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, astfel:

A)–aplicarea dispoziţiilor art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicat, până la 01.02.2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal;

B)–aplicarea dispoziţiilor art. 336 al. 1 C.pen., începând cu 01.02.2014;

C)–publicarea în Monitorul Oficial nr. 69 a Deciziei Curţii Constituţionale

nr. 732 din 16.12.2014, respectiv la 27.01.2015.

Pentru faptele care definesc această infracţiune, săvârşită sub imperiul dispoziţiilor art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în curs de judecată, până la 27.01.2015, urmează a se identifica legea penală mai blândă, conform art. 5 C.pen.

Pentru aceleaşi fapte, aflate în curs de judecată şi în care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă, începând cu 27.01.2015, urmează a se observa efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732/16.12.2014, conform art. 147 al. 1 din Constituţie, prin constatarea ca neconstituţională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 al. 1 C.pen., astfel încât norma penală nu mai păstrează configuraţia juridică edictată de legiuitor, în absenţa căreia judecătorul nu o poate aplica, iar efectul juridic imediat este cel prevăzut în art.4 C.pen. respectiv dezincriminarea faptei.

În concluzie, pentru faptele prevăzute de art. 87 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sau de art. 336 al. 1 C.pen., când de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, după data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014 în Monitorul Oficial, respectiv 27.01.2015 – instanţa va constata că sunt incidente dispoziţiile art. 4 C.pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare, astfel încât deşi fapta imputată există, aceasta nu mai este prevăzută de legea penală, ipoteză prevăzută în art. 16 alin. 1 lit. b teza I C.pr.pen., împrejurare care prin aplicarea art. 396 alin. 5 C.pr.pen., atrage achitarea inculpatului.

Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.2 lit.a) rap. la art.396 alin.5 C.pr.pen. cu ref. la art.16 alin.1 lit.b) teza I C.pr.pen., admite apelul declarat de inculpatul plt.adj. pr. F.O.C. (…) împotriva Sentinţei penale nr. 45 din 08.09.2015 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, în dosarul nr. 29/753/2015, desfiinţează hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, dispune achitarea inculpatului plt.adj. pr. F.O.C. pentru infracţiunea de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe” prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art.4 C.pen. .

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei (urmărire penală, fond şi apel) rămân în sarcina statului.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2016.

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Circulaţie rutieră

What we do and what can you expect from us

Infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. de art.336 alin.1 C.pen. Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Neîndeplinirea condiţiilor renunţării la aplicarea pedepsei. Amânarea aplicării pedepsei.

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri