Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 11.03.2014 sub 871/260/2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P D, pentru comiterea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 NCP și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, prevăzută de art. 338 alin. 1 din NCP, totul cu aplicarea art. 33 lit. b CP.
În aplicarea prevederilor privind legea penală mai favorabilă, s-a reținut că faptele au fost săvârșite pe vechiul cod penal, la data de 09.10.2013, iar judecata are loc sub imperiul noului cod penal. Astfel, prin încheierea din data de 10.06.2014 s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 336 alin. 1, art. 338 alin. 1 NCP în art. 87 alin. 1, art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002.
În cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 09.10.2013, organele de poliţie au fost sesizate despre faptul că pe GJ 156A a avut loc un acident de circulație ce s-a soldat cu rănirea unei persoane. La faţa locului s-a constatat că inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare NT 10 ADP pe DJ 256 A, pe raza comunei B. În dreptul imobilului cu nr. 314 din cauza unei explozii la roata din dreapta față l-a acroșat pe numitul R N care se deplasa cu o bicicletă. Fiind testat cu aparatul etilotest a rezultat o alcoolemie de 1,32 mg/l alcool pur în aerul expirat iar testul de sânge a confirmat că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice la data săvârșirii faptelor, rezultatul fiind de de 2,30 gr ‰.
Situaţia de fapt descrisă a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile învinuitului (filele 31,35,40 dos. de urm. pen.), declaraţii martori (fila 22-25 dos. de urm. pen.), procesul-verbal de constatare a infracțiunii (fila 7 dos. de urm. pen.), planșe fotografice (fila 9 dos. de urm. pen) buletin de examinare clinică (fila 15 dos. de urm. pen.), buletin de analiză toxicologică (fila 20, dos. de urm. pen.), printerul alcooltest (fila 17, dos. de urm. pen.), proces verbal de prelevare (filele 16 dos. de urm. pen.), certificat medico-legal (fila 23, dos. de urm. pen.).
În timpul cercetării judecătoreşti nu au fost administrate probe noi, cu excepția probei cu înscrisuri în circumstanțiere, judecata făcându-se în baza probelor din faza de urmărire penală şi a declaraţiei inculpatului din faza de judecată în conformitate cu prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
La data de 09.10.2013, organele de poliţie au fost sesizate telefonic despre faptul că pe DJ 156 A, com. Balcani a avut loc un accident de circulație în urma căruia o persoană a fost rănită și conducătorul auto vinovat a părăsit locul accidentului. La fața locului s-a constatat că inculpatul, la volanul auto marca Opel cu număr de înmatriculare, se deplasa pe direcția Pîrjol-Tazlău. În dreptul imobilului nr. din sat Ludași a avut o explozie la cauciucul din partea dreapta față și ca urmare a acestui fapt a acroșat pe numitul R N care se deplasa regulamentar, pe bicicletă, în fața autoturismului.
Victima a căzut în șanț suferind răni ușoare care nu au necesitat spitalizarea, fiind eliberat certificatul medico-legal nr. 403/E/15.10.2013 ce recomandă pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale. După producerea accidentului inculpatul și-a continuat deplasarea deși avea pană la roata din dreapta. Fiind urmărit de martorul C I care i-a făcut semne să oprească inculpatul nu a oprit decât în fața Primăriei Balcani. Inculpatul părea sub influența alcoolului și la testarea cu aparatul etilotest rezultatul a fost de 1,32 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la spitalul Moinești unde rezultatul la singura probă biologică recoltată a fost de 2,30 gr la mie alcool pur în sânge.
Cu ocazia audierii atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost ea reţinută. Cu ocazia audierilor din faza de judecată acesta solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte în baza art. 3201 Cod procedură penală.
Din întreg materialul probator rezultă că inculpatul a circulat în data de 09.10.2013 DJ 156A, com. Balcani având o alcoolemie în sânge de 2,30 gr ‰ și a părăsit locului accidentului ce a avut ca urmare vătămarea unei persoane fără acordul organelor de poliție.
În drept, fapta inculpatului P D care, la data de 09.10.2013 a condus autoturismul marca Opel, având în sânge o o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 și fapta de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție în condițiile în care o persoană a suferit vătămări corporale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 89 alin 1 din O.U.G. 195/2002.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002, instanţa reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în sensul în care din probele administrate în cauză se evidenţiază realizarea elementului material specific constând într-o acţiune de conducere a unui autoturism pe drumul public având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. În înţelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 prin drum public se înţelege “orice cale de comunicaţie terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice”. Nu există nicio urmă de dubiu că DJ 156 A, com. Balcani întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi calificat drept drum public, cu atât mai mult cu cât era deschis circulației. Cu privire la îmbibaţia alcoolică peste limita legală aceasta a fost stabilită prin buletin de analiză toxicologică nr. 2773/14.10.2013 de la fila 20 dosar urmărire penală, care nu a fost contestat de inculpat iar proba în sine a fost însuşită de acesta.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 instanța constată că în urma accidentului provocat de inculpat partea vătămată R N a suferit vătămări corporale care necesită pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. 403/E/15.10.2013. Deși a văzut partea vătămată căzând, inculpatul și-a continuat deplasarea fără a anunța în prealabil organele de poliție și fără acordul acestora, lucru confirmat de martorii audiați în cauză numiții C I, R N.
Urmarea imediată ca şi element al laturii obiective se realizează prin simpla săvârşire a faptei având în vedere că atât infracţiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 cât și infracţiunea prevăzută de art. 89 alin 1 din O.U.G. 195/2002 sunt infracţiuni de pericol care nu necesită producerea unui anumit rezultat.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei, acesta având reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material. Vinovăţia inculpatului rezultă din declaraţiile sale, care sunt coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză.
Constatând că infracţiunile există, că au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod proc. pen., instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor care fac obiectul judecăţii.
La stabilirea limitelor speciale de pedeapsă instanţa va avea în vedere prevederile art. 3201 Cod procedură penală, în sensul în care inculpatul prezent la primul termen de judecată şi înaintea începerii cercetării judecătoreşti a precizat că doreşte ca judecata să aibă loc în baza acestor prevederi legale cu reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Instanţa a admis această cerere întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală se pot stabili clar faptele inculpatului si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Prin urmare limita minimă de pedeapsă prin aplicarea reducerii legale şi care va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei va fi de 8 luni, limita maximă de 3 ani şi 4 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 limita minimă avută în vedere de instanța de judecată la stabilirea pedepsei va fi de 1 an și 4 luni și limita maximă 4 ani și 8 luni.
La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 şi art. 52 Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptelor instanţa reţine că infracţiunea de conducere sub influența alcoolului are un grad ridicat de pericol social prin urmările pe care le poate produce pentru siguranţa traficului rutier şi pietonal. În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, aceasta poate avea urmări foarte grave ce pot pune în pericol viața persoanei vătămate.
La stabilirea gradului concret de pericol social se are în vedere nivelul crescut al alcoolemiei, respectiv de 2,30 gr ‰ alcool în sânge , raportat la limita minimă prevăzută de textul incriminator, respectiv 0,80 g/l. De asemenea faptul că inculpatul a continuat să circule cu autoturismul deși știa că are pană la roata din dreapta. Menționăm că inculpatul a fost perfect conștient că se urcă la volan sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea deși i s-a făcut semn să oprească de căte martorul C inculpatul nu a oprit autoturismul decât în momentul în care nu a avut de ales, mașina martorului poziționându-se în fața sa. Acest fapt denotă că în lipsa intervenției martorului inculpatul ar fi continuat deplasarea.
La caracterizarea persoanei inculpatului se are în vedere faptul că nu a mai avut abateri de la legea penală, a manifestat o atitudine de recunoaştere şi regret faţă de fapta reţinută în sarcina sa.
În consecinţă inculpatului i se va aplica pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 și 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că sunt îndeplinite prevederile art. 33 lit. a Cod penal, în baza acestora va contopi pedepsele ce vor fi aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.
În ceea ce priveşte pedepsele acesorii, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanţa apreciază că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a şi lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.
Având în vedere faptul că infracţiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d şi e. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I .
Instanţa apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate, executarea pedepsei in regim de detenţie putând avea consecinţe nefaste asupra inculpatului şi în consecinţă, în temeiul art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni în condiţiile art. 82 alin. 1 C. pen.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.
De asemenea, în temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanţa urmează a obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariului cuvenit apărătorului din oficiu T M, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
