Cu privire la apelul civil de faţă reţine următoarele:
Prin sent. civ. a Jud. SIBIU a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta L. F. în contradictoriu cu pârâţii P. Mi. şi P. Ma., B. C. şi B. G., D. C. şi D. D., H. N., F. N. şi F. A., T. C. şi T. M., C. P. M. şi C. D. şi E. M. M. şi au fost obligaţi pârâţii să-şi dea consimţământul, în formă autentică, necesar efectuării lucrărilor cuprinse în Certificatul de urbanism nr. 2/2011, respectiv „extindere apartament cu o baie”, la imobilul proprietatea reclamantei înscris în CF 10 C., nr. top 5/I, 6/II, 7/II, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre ţine loc de consimţământ. Au fost obligaţi pârâţii P. Mi. şi P. Ma. în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 8,03 lei reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a se pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Imobilul din litigiu este împărţit în mai multe apartamente, părţile fiind proprietari asupra apartamentelor şi coproprietari având părţi comune indivize asupra intrării în curte, branşamente, acces pod şi pivniţă şi cote indivize asupra terenului, reclamanta având cota de 489/4658 părţi şi pârâţii P. Mi. şi P. Ma. având 554/4658 părţi, restul pârâţilor având cote între 297, 3/4658 şi 1952, 7/4658 părţi. Pentru lucrările necesare extinderii imobilului cu o baie, proprietatea reclamantei, aceasta a obţinut certificatul de urbanism nr. 2/2011, în cadrul căruia se stipulează necesitatea acordului notarial al vecinilor pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. Pe baza unui înscris sub semnătură privată cu acordul vecinilor, reclamanta a obţinut şi autorizaţie de construcţie care a fost anulată în dosarul 13/85/2011 al Tribunalului Sibiu, tocmai pentru că autorizaţia a fost eliberată fără acordul notarial al celorlalţi proprietari.
Examinând excepţiile invocate de către pârâţi P. Mi. şi P. Ma., instanţa constată că faţă de prezenta acţiune şi faţă de obiectul cauzei ce a constituit dosarul mai sus amintit, nu sunt incidente dispoziţiile art. 163 şi 166 C. pr. Civ. raportat la art. 1201 C. civ, motiv pentru care respinge atât excepţia de litispendenţă, cât şi excepţia puterii lucrului judecat ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamanta a obţinut certificatul de urbanism în vederea extinderii apartamentului său cu o baie, întocmind şi documentaţia tehnică.
Conform art. 7 din Legea 50/1991:
„ (1) Autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de baza si a celor aferente organizării executării lucrărilor, in cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, in copie, următoarele documente:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada, in copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren si/sau construcţii si, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi si extrasul de carte funciara de informare actualizat la zi, in cazul in care legea nu dispune altfel;
c) documentaţia tehnica – D.T.;
d) avizele si acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului si, după caz, actul administrativ al acesteia;”
Prin urmare, în cadrul certificatului de urbanism emis s-a instituit obligaţia reclamantei de a obţine acordul notarial al vecinilor pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
În ceea ce priveşte poziţia pârâţilor, instanţa constată că doar pârâţii P. Mi. şi P. Ma. au refuzat nejustificat exprimarea acordului, singurul argument fiind că li se încalcă dreptul de proprietate, deşi părţile au cote comune indivize asupra terenului, iar pârâţii n-au făcut nicio dovadă că acea extindere îi tulbură în exercitarea dreptului de proprietate, construcţia ca şi suprafaţă încadrându-se în cota indiviză a reclamantei asupra terenului şi fiind de altfel o dependinţă absolut necesară pentru o locuinţă decentă. La momentul soluţionării dosarului Tribunalului Sibiu în ceea ce priveşte nulitatea autorizaţiei de construire pentru lipsa acordului notarial al vecinilor, construcţia era deja ridicată, pe baza documentaţiei tehnice întocmită, astfel reclamanta a fost somată de Primărie să intre în legalitate.
Având în vedere poziţia pârâţilor faţă de acţiune, făcând şi aplicaţiunea dispoziţiilor art. 225 C. pr. Civ. privind pârâţii P. Mi. şi P. Ma., faţă de probele administrate şi pentru considerentele arătate, instanţa constată că acţiunea este întemeiată şi în consecinţă o admite, obligând pârâţii să-şi dea acordul în formă autentică la efectuarea lucrărilor cuprinse în certificatul de urbanism nr. 2/2011 la imobilul proprietatea reclamanţilor, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre ţine loc de consimţământ. Faţă de oraşul C., instanţa constată că acesta nu are interese în propria cauză, prin urmare nu are calitate procesual pasivă şi în consecinţă, respinge acţiunea faţă de acest pârât.
În baza art. 274 C. pr. civ, raportat la permanenta poziţie a pârâţilor P. Mi. şi P. Ma., instanţa îi obligă în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în cuantum de 8, 03 lei, reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar, justificate cu chitanţe la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul P. Mi. solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului arată în esenţă că hotărârea este nelegală şi netemeinică, că reclamanta a obţinut o autorizație de construcţie folosindu-se de acţiuni nelegale, că admiterea acţiunii cu consecinţa posibilităţii reclamantei de a construi pe terenul proprietate comună are semnificaţia unei restrângeri nejustificate a dreptului său de proprietate, că cine îşi exercită dreptul şi nu vatămă pe nimeni nu poate fi considerat abuziv, că construcţia pentru care se cere autorizaţie este deja efectuată şi încalcă prevederile legislaţie de specialitate şi împiedică accesul la pod şi distanţa legală dintre proprietăţi.
Apelul este întemeiat
Este necontestat faptul că în speţă coproprietarii au părţi comune indivize asupra intrării în curte, branşamente, acces pod şi pivniţă şi cote indivize asupra terenului, reclamanta având cota de 489/4658 părţi şi pârâţii P. Mi. şi P. Ma. având 554/4658 părţi, restul pârâţilor având cote între 297, 3/4658 şi 1952, 7/4658 părţi.
Pentru lucrările necesare extinderii imobilului cu o baie, proprietatea reclamantei, aceasta a obţinut certificatul de urbanism nr. 2/2011, în cadrul căruia se stipulează necesitatea acordului notarial al vecinilor pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie. În aceste condiţii se pune problema dacă refuzul apelantului de a consimţi la edificarea de către intimata reclamantă a unei construcţii pe terenul proprietate comună poate fi socotit sau nu ca abuziv. Răspunsul la această chestiune nu poate ignora faptul că edificarea construcţiei reclamantei lipseşte pe ceilalţi coproprietari de posibilitatea exercitării prerogativelor dreptului lor de proprietate. Specific proprietăţii comune pe cote-părţi este faptul că bunul care face obiectul dreptului de proprietate aparţine concomitent mai multor titulari. Fracţionarea este realizată doar la nivel abstract, iar nu material, astfel încât fiecăruia îi revine o cotă-parte din acest drept exprimată matematic în fracţii ori procente. Reclamanta nu îşi poate constitui asupra acestui teren un drept de proprietate exclusiva prin edificarea unei construcţii proprietatea ei, or ocuparea terenului comun cu o construcţie proprietate exclusivă este similară ca rezultat cu exproprierea acestui teren de la ceilalţi coproprietari. In condițiile in care terenul pe care s-a început deja construcţia băii se afla in coproprietatea tuturor proprietarilor de apartamente din imobil, in lipsa ieșirii din indiviziune nu se poate retine un abuz de drept sau un refuz nejustificat al intimatului cu privire la realizarea lucrărilor de construcţie . Acestea ar conduce practic, la ocuparea si folosirea de către intimată, in mod exclusiv, a unei suprafețe din părțile comune indivize, ceea ce nu poate fi primit in lipsa sistării de indiviziune, întrucât prin aceasta s-ar încălca dreptul de proprietate al apelantului asupra cotei lui de proprietate din aceste părţi comune. Dacă s-ar merge pe ideea suplinirii consimţământului într-o astfel de situaţie, şi alţi coproprietari ar putea pretinde ulterior să construiască în acelaşi mod, urmând ca ceilalţi coproprietari, care nu construiesc, să rămână fără teren în mod nejustificat, injust şi cu încălcarea evidentă a regulilor juridice referitoare la proprietatea comună.
În raport de cele de mai sus, se constată că în mod nelegal, cu încălcarea regimului juridic al coproprietăţii, apelantul pârât a fost obligat să consimtă la emiterea autorizaţiei de construcţie, astfel încât se impune schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii. Faptul că apelantul nu înţelege să renunţe la o parte din dreptul său de proprietate nu poate fi considerat ca o exercitare abuzivă a dreptului său. O astfel de soluţie este şi echitabilă câtă vreme, după cum a arătat chiar intimata prin concluziile ei, şi apelantul a dorit să edifice un garaj pe acest teren iar intimata nu a fost de acord.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod proc. civ. şi 636, 641 din Codul civil, urmează a se admite apelul cu consecinţa schimbării hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâtul apelant.
