Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE HOTĂRÂRE CONSILIU JUDEŢEAN.
-art. 104 alin.2 lit.b din Legea 215/2001;
-art.1 Legea 554/2004;
-art.312 Cod procedură civilă.
Atributul de a hotărî înfiinţarea sau reorganizarea instituţiilor, serviciilor şi societăţilor comerciale de interes judeţean conferit de legiuitor autorităţii administrative judeţene include şi dreptul acesteia de a decide desfiinţarea lor printr-o hotărâre a consiliului judeţean; salariaţii unităţilor desfiinţate nu au un drept prevăzut de lege de a se opune dreptului de apreciere al autorităţii privitor la reorganizarea unui serviciu public.
Prin sentinţa nr.478/CA din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Bihor a respins acţiunile conexate formulate de reclamanţii A.I., M.G., H.G., H.N., B.M.I. şi G.I. împotriva pârâtului Consiliul Judeţean B. şi în consecinţă au fost menţinute Hotărârile nr.89/18.07.2006, nr. 88/18.07.2006 şi 103/30.08.2006 ale Consiliului Judeţean B.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Publică de Pază B. şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor faţă de pârâta Direcţia Publică de Pază B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin Hotărârea nr.89/18.07.2006, Consiliul Judeţean B. a aprobat desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază, serviciu public specializat în subordinea Consiliului Judeţean, având ca obiect de activitate asigurarea pazei obiectivelor şi bunurilor aparţinând domeniului public şi privat din judeţul Bihor şi alte obiective.
Prin Hotărârea nr.88/18.07.2006, Consiliul Judeţean a aprobat înfiinţarea unei cu răspundere limitată, având ca asociat unic Consiliul Judeţean, iar ca obiect de activitate paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor, care va prelua patrimoniul fostei Direcţii Publice de Pază, drepturile şi obligaţiile acesteia şi va angaja personalul fostei Direcţii Publice de Pază.
Prin Hotărârea nr.103/30.08.2006 Consiliul Judeţean a aprobat Actul constitutiv al S.C. „Pază şi Protecţie B.” S.R.L. înfiinţată conform hotărârilor precedente.
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale, invocată de pârâta Direcţia Publică de Pază B. în dosarul nr.6299/111/2006, instanţa a reţinut că excepţia este întemeiată întrucât hotărârea atacată a fost emisă de Consiliul Judeţean B., deci serviciul public din subordinea Consiliului Judeţean nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea de anulare a Hotărârii nr.89/18.07.2006.
Pe fond, instanţa a reţinut că existenţa vătămării unui drept sau interes legitim constituie temeiul unei acţiuni în contencios administrativ.
Potrivit art.1, al.1 din Legea 554/2004, vătămarea trebuie să privească un drept subiectiv sau interes legitim al reclamantului.
Aşa cum rezultă din cererile introductive şi din concluziile de fond, reclamanţii au invocat vătămarea dreptului lor derivând din contractele de muncă încheiate cu Direcţia Publică de Pază, susţinând că aceste contracte ar urma să fie desfăcute ca o consecinţă a hotărârilor adoptate, invocând însă şi aspecte ce vizează interesul public.
Prin hotărârile atacate, Consiliul Judeţean a decis în fapt o reorganizare a serviciului specializat din subordinea sa, prin desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază şi înfiinţarea unei societăţi comerciale având ca unic asociat Consiliul Judeţean B., cu preluarea patrimoniului şi a personalului Direcţiei Publice de Pază de către societatea comercială.
Reorganizarea a fost dispusă în baza atribuţiilor conferite prin lege, consiliului judeţean: art.104, al.2, lit.b din Legea 215/2001 privind administraţia publică locală care prevede atribuţia consiliului judeţean de a hotărî înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi societăţi comerciale de interes judeţean.
Din interpretarea logică a textului, instanţa a reţinut că atributul de a hotărî înfiinţarea sau reorganizarea instituţiilor, serviciilor publice şi societăţilor comerciale de interes judeţean include şi dreptul de a decide desfiinţarea acestora prin hotărâre a consiliului judeţean.
Referirea reclamanţilor la modalităţile de realizare a pazei, prevăzute de Legea 333/2003, nu a demonstrat nelegalitatea hotărârilor contestate de vreme ce dispoziţiile acestei legi, permit organizarea pazei atât sub forma serviciului public specializat cât şi sub forma societăţii specializate de pază şi protecţie.
Nici dispoziţiile Legii 371/2004 privind Poliţia Comunitară, de asemenea invocate de reclamanţi, nu prevăd obligaţia consiliului judeţean de a organiza activitatea de pază numai prin serviciu public specializat.
Aspectul că, societatea specializată de protecţie şi pază nu ar putea prelua atribuţiile de a ordinii şi liniştii publice, s-a apreciat că, nu poate fi reţinut ca o cauză de nelegalitate a hotărârilor atacate deoarece, potrivit dispoziţiilor Legii 215/2001 şi Legii 371/2004, activităţile pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice se organizează de către autorităţile de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor şi nu de către consiliul judeţean.
Prin urmare, instanţa a reţinut că hotărârile atacate au fost adoptate în baza dreptului de apreciere al consiliului local cu privire la reorganizarea serviciului public din subordinea sa, dispoziţiile legale incidente neimpunând obligaţia menţinerii sub forma actualei Direcţii Publice de Pază.
Nu au fost reţinute nici celelalte motive invocate de reclamanţi cu privire la nelegalitatea constituirii societăţii cu răspundere limitată, întrucât prin acestea nu se argumentează încălcarea unor dispoziţii legale.
Totodată, instanţa a constatat că nu poate fi reţinută vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamanţilor, câtă vreme aceştia nu au un drept prevăzut de lege, în calitatea lor de salariaţi, de a se opune dreptului de apreciere al consiliului judeţean cu privire la reorganizarea serviciului public.
De altfel, vătămarea drepturilor întemeiate pe contractele de muncă nu putea fi reţinută şi în considerarea modului în care a fost hotărâtă reorganizarea, cu preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor şi a angajaţilor Direcţiei Publice de Pază de către societatea comercială.
Nu s-a dovedit încălcarea dispoziţiilor legale de fond şi de formă în adoptarea hotărârilor care să justifice invocarea interesului legitim public.
Pentru considerentele arătate, instanţa a reţinut că acţiunile conexate sunt nefondate, astfel că au fost respinse şi a menţinut în consecinţă, ca legale şi temeinice Hotărârile nr.88 şi 89 din 18.07.2006 şi nr.103/30.08.2006 emise de pârâtul Consiliul Judeţean.
Faţă de pârâtul Direcţia Publică de Pază, acţiunea a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs A.I., M.G., H.G., B.M.I. şi G.I., solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunilor conexate şi pe cale de consecinţă, anularea Hotărârii nr.89/18.07.2006 a Consiliului Judeţean B., privind desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază B., anularea Hotărârii nr.88/18.07.2006 a Consiliului Judeţean B. privind înfiinţarea unei societăţi comerciale sub forma de societate cu răspundere limitată şi anulării Hotărârii nr.103/30.08.2006 a Consiliului Judeţean B. privind aprobarea actului constitutiv al societăţii cu răspundere limitată Pază şi Protecţie B. De asemenea, au solicitat şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Publică de Pază B.
În motivarea recursului recurenţii au arătat că, soluţia instanţei de fond este greşită, ca urmare a excepţiei invocată de către Direcţia Publică de Pază B., solicitând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Astfel, au arătat recurenţii, că au chemat în judecată direcţia – în cadrul dosarului înregistrat la Tribunalul Bihor sub nr.6299/111/2006, având ca obiect anularea hotărârii de consiliu judeţean prin care s-a dispus desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază B. – pentru a asigura opozabilitatea hotărârii, nu în calitate de pârâtă, că în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
În conformitate cu art.57 Cod procedură civilă, oricare dintre părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, iar o astfel de cerere poate fi făcută de reclamant cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe, deci inclusiv prin cererea de chemare în judecată.
Consecinţa formulării unei astfel de cereri este precizată în art.58 Cod procedură civilă şi constă în aceea că hotărârea ce se va pronunţa în cauză îi va fi opozabilă şi ei, acesta fiind motivul pentru care a solicitat citarea Direcţiei Publice de Pază Bihor în prezenta cauză.
A arătat că şi pe fondul cauzei hotărârea primei instanţe este greşită.
Din considerentele sentinţei a rezultat faptul că, nu au fost afectate în nici un fel drepturile şi interesele lor legitime, aspect, care în mod evident, nu corespunde realităţii, acţiunile formulate îndeplinind condiţiile cerute de art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Din coroborarea prevederilor art.2 alin.1 lit.m, o, p, r din Legea nr.554/2004 cu art.41 şi 52 din României, raportat la starea de fapt expusă în motivarea cererilor de chemare în judecată, a rezultat vătămarea produsă prin Hotărârile nr.88/2006, nr.89/2006, şi nr.103/2006, adoptate de Consiliul Judeţean B.
A considerat că, Tribunalul Bihor a reţinut în mod eronat faptul că „vătămarea drepturilor întemeiate pe contractele de muncă nu poate fi reţinută şi în considerarea modului în care a fost hotărâtă reorganizarea, cu preluarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor şi a angajaţilor Direcţiei Publice de Pază de către societatea comercială”, raportat la răspunsul intimatului la interogatoriu şi la faptul că societatea comercială a cărei înfiinţare a fost decisă prin Hotărârea nr.88/2006 a Consiliului Judeţean B. nu poate desfăşura (datorită specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice) activităţi de ordine publică. Drept urmare, cel puţin salariaţii din acest sector de activitate desfăşurat de Direcţia Publică de Pază B. vor rămâne fără loc de muncă.
Direcţia Publică de Pază B. are ca obiect de activitate asigurarea pazei obiectivelor şi bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al judeţului Bihor şi alte obiective.
Prin art.2 al Regulamentului de organizare şi funcţionare al Direcţiei Publice de Pază B., au fost detaliate acele obiective, ca fiind : „însoţirea şi protecţia transporturilor de bunuri şi valori, iar cu împuternicirea primarilor va participa la apărarea ordinii şi liniştii publice şi va acţiona pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor şi altor fapte ilicite, în condiţiile legii”. În acest sens, precizează că, în domeniul apărării şi ordinii publice activează în prezent un număr de aproximativ 200 de salariaţi din cadrul instituţiei lor, acest domeniu fiind o parte importantă a obiectului lor de activitate. În probaţiune, arată că, au depus o parte din contractele de prestări servicii încheiate de Direcţia Publică de Pază B. cu diverşi beneficiari, având ca obiect asigurarea ordinii publice.
În condiţiile în care prin desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază B., atât recurenţilor, cât şi celorlalţi salariaţi urmează să le fie desfăcute contractele de muncă, arată că este evident că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ şi că este pe deplin justificat demersul lor prin care au atacat actele administrative emise de intimatul Consiliul Judeţean B., acte prin care le-au fost vătămate drepturile şi interesele.
SC „PAZĂ ŞI PROTECŢIE B.” SRL, a arătat că are specificat în mod expres la obiectul său de activitate: „Obiectul de activitate principal cuprinde : 7460 activităţi de investigaţie şi protecţie a bunurilor şi persoanelor”, nefiind cuprinsă desfăşurarea vreunei activităţi de ordine publică.
Astfel, apare iluzorie prevederea cuprinsă în art.6 din Hotărârea nr.88/2006 şi, respectiv, art.4 din Hotărârea nr.89/2006 ale Consiliului Judeţean B., prin care s-a stabilit: „personalul fostei Direcţii Publice de Pază va fi angajat de către noua societate comercială înfiinţată, cu respectarea legislaţiei incidente în materie”.
Conform prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Direcţiei Publice de Pază B., aceasta are în prezent o anumită structură organizatorică impusă şi de dispoziţiile legale speciale aplicabile în domeniul organizării pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor, protecţiei persoanei şi a ordinii publice. Această structură nu va putea fi preluată de către o societate comercială, iar normele aplicabile referitoare la angajarea salariaţilor vor fi, în acest caz, cele din Codul muncii.
Referirile instanţei de fond la prevederile Legii nr.371/2004, prin care se susţine faptul că: „activităţile pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice se organizează de către autorităţile de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor şi nu de către consiliul judeţean”, arată că sunt inexacte.
Prevederea legală privind înfiinţarea Poliţiei Comunitare este una dispozitivă (se poate înfiinţa), iar din cuprinsul textului legal nu rezultă faptul că asigurarea ordinii şi a liniştii publice ar fi prerogativa exclusivă a autorităţilor administraţiei publice locale, aşa cum s-a reţinut în sentinţa atacată.
Conform prevederilor legale, la nivelul municipiilor şi oraşelor se poate înfiinţa poliţia comunitară ca serviciu public de interes local specializat, iar în judeţele unde acestea nu se înfiinţează, consiliile judeţene pot înfiinţa servicii publice destinate asigurării pazei obiectivelor de interes judeţean.
Art.21 din O.G. nr.23/2005 prevede că, drepturile şi obligaţiile născute din contractele încheiate de Corpul Gardienilor Publici se preiau în condiţiile art.20 de către poliţia comunitară sau, după caz, de către serviciile publice prevăzute la pct.2, cu acordul beneficiarilor activităţilor prestate de personalul acestor corpuri.
Hotărârile atacate, susţin recurenţii că, sunt rezultatul unei induceri în eroare vădită a Consiliului Judeţean B., menită să servească unor interese particulare şi nicidecum unor interese publice sau generale, motiv pentru care se impune anularea lor.
O critică vehementă pe care recurenţii au înţeles să o aducă sentinţei atacate, se referă la faptul că instanţa a reţinut în mod greşit , în pofida tuturor precizărilor lor, faptul că intimatul a decis „în fapt o reorganizare a serviciului specializat din subordinea sa” şi că „reorganizarea a fost dispusă în baza atribuţiilor conferite prin lege consiliului judeţean”.
A considerat că, trebuie făcută diferenţierea între noţiunile de „transformare” sau „reorganizare” şi „desfiinţare” a unei instituţii publice.
Astfel, există diferenţe majore între desfiinţare urmată de înfiinţare şi reorganizare/transformare, deoarece prin reorganizare/transformare se păstrează întreg personalul salariat, se păstrează organizarea instituţiei, organigrama, se păstrează contractele cu beneficiarii serviciilor etc., câtă vreme prin desfiinţarea serviciului public şi înfiinţarea separată a unei societăţi comerciale toate aceste garanţii dispar.
Aşa fiind, a considerat că nu există temei legal pentru adoptarea Hotărârii nr.89/2006, privind desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază B., miza desfiinţării acesteia constituind-o încercarea de a transmite patrimoniul acestui serviciu public către persoane private.
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Publică de Pază B. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, cu motivarea că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei, admisă de instanţa de fond, este întemeiată, întrucât hotărârile atacate au fost emise de Consiliul Judeţean B., deci serviciul public din subordinea acestuia nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea în anulare a hotărârilor contestate.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Judeţean B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, în mod corect instanţa a reţinut că, existenţa vătămării unui drept sau interes legitim constituie temeiul unei acţiuni în contencios administrativ.
Potrivit art.1 alin.4 din Legea nr.554/2001, vătămarea trebuie să privească un drept subiectiv sau interes legitim al reclamantului.
Reorganizarea a fost dispusă în baza atribuţiilor conferite prin lege consiliului judeţean: art.104 alin.2, lit.b din Legea nr.215/2001, privind administraţia publică locală, care prevede atribuţia consiliului judeţean de a hotărî înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii sau servicii publice şi societăţi comerciale de interes judeţean.
Referirea recurenţilor la modalităţile de realizare a pazei, prevăzute de Legea nr.333/2003, nu demonstrează nelegalitatea hotărârilor contestate de vreme ce dispoziţiile acestei legi permit organizarea pazei atât sub forma serviciului specializat, cât şi sub forma serviciului de protecţie şi pază.
Nici dispoziţiile Legii nr.371/2004, privind poliţia comunitară, invocate de recurenţi, nu prevăd obligaţia consiliului judeţean activitatea de pază numai prin serviciul public specializat.
Hotărârile atacate au fost adoptate în baza dreptului de apreciere al consiliului judeţean cu privire la reorganizarea serviciului public din subordinea sa, dispoziţiile legale incidente neimpunând obligaţia menţinerii sub forma actualei direcţii publice de pază.
În fine, a apreciat că, nu putea fi reţinută vătămarea unui drept sau interes legitim al recurenţilor reclamanţi, câtă vreme aceştia nu au un drept prevăzut de lege în calitatea lor de salariaţi, de a se opune dreptului de apreciere al consiliului judeţean cu privire la reorganizarea serviciului public.
Intimatul H.N., deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa apreciază recursul declarat de recurenţi ca fiind nefondat .
În cea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Publice de Pază B., instanţa de recurs a considerat că aceasta a fost justificat admisă de prima instanţă, deoarece obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie hotărârile emise de Consiliul Judeţean B., iar serviciul public din subordinea autorităţii administrative judeţene nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea în anulare a hotărârilor contestate.
Nu putea fi primită susţinerea recurenţilor cum că Direcţia Publică de Pază din cadrul Consiliului Judeţean B. a fost chemată în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, în temeiul prevederilor art.57 Cod procedură civilă, pentru a-i fi opozabilă hotărârea, întrucât textul articolului menţionat mai sus cere ca terţul introdus în cauză să poată formula aceleaşi pretenţii ca şi reclamantul, ceea ce în speţă, nu este cazul, având în vedere raportul de subordonare dintre direcţie şi intimatul Consiliul Judeţean B.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de fond a statuat legal şi temeinic că nu poate fi reţinută vătămarea unei drept sau interes legitim al reclamanţilor în sensul cerut de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, câtă vreme aceştia nu au un drept prevăzut de lege, în calitatea lor de salariaţi, de a se opune dreptului de apreciere al consiliului judeţean cu privire la reorganizarea serviciului public de pază.
Prin hotărârile atacate, intimatul Consiliul Judeţean B. a decis în baza prevederilor art.104 alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală , reorganizarea serviciului public specializat din subordinea sa prin desfiinţarea Direcţiei Publice de Pază şi înfiinţarea unei societăţi comerciale având ca unic asociat Consiliul Judeţean B., cu preluarea patrimoniului şi a personalului Direcţiei Publice de Pază de către societatea comercială.
Atributul de a hotărî înfiinţarea sau reorganizarea instituţiilor, serviciilor publice şi societăţilor comerciale de interes judeţean, conferit prin textul de lege menţionat, include şi dreptul autorităţii administrative judeţene de a decide desfiinţarea acestora prin hotărâre a consiliului judeţean , dispoziţiile legale incidente neimpunând obligaţia menţinerii sub forma actualei Direcţii Publice de Pază.
De asemenea, după cum corect a reţinut şi prima instanţă că, criticile recurenţilor referitoare la modalităţile de realizare a pazei, prevăzute de Legea nr.333/2003, nu demonstrează nelegalitatea hotărârii contestate, din moment ce dispoziţiile acestei legi permit organizarea pazei atât sub forma serviciului public specializat cât şi sub forma unei societăţi specializate de pază şi protecţie.
Mai mult, nici dispoziţiile Legii nr.371/2004 privind Poliţia Comunitară, nu prevăd obligaţia consiliului judeţean de a organiza activitatea de pază numai printr-un serviciu public specializat, iar susţinerea că societatea specializată de pază nu ar putea prelua atribuţiile de asigurare a ordinii şi linişti publice, nu poate fi reţinută ca şi cauză de nelegalitate a hotărârilor atacate, deoarece, potrivit dispoziţiilor Legii nr.215/2001 şi Legii nr.371/2004, activităţile pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice se organizează de către autorităţile de la nivelul municipiilor, oraşelor şi comunelor, iar nu de către consiliul judeţean.
Faţă de dreptul de apreciere al consiliului judeţean în cea ce priveşte reorganizarea serviciului public de pază din subordinea sa, instanţa a apreciat ca fiind nedovedită afirmaţia recurenţilor cum că, hotărârile atacate ar urma să servească unor interese particulare prin transmiterea patrimoniului serviciului public către persoane private.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.104 alin.2 lit.b din Legea nr.215/2001, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţi.
(Decizia nr.14/CA/15.01.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
