Acţiune comercială evaluabilă în bani. Procedura concilierii prealabile instituită la art. 720/1 din Codul de procedură civilă. Condiţii de fond şi formă. Excepţia de nulitate
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 212/200/2008 din 16.01.2008, reclamanta O. C. A. a chemat în judecată pe pârâţii SC „O” SA Bucureşti şi SC „O” SA Bucureşti- Sucursala Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate în solidar la plata sumei de 34.553,144 lei reprezentând echivalentul sumei de 9.312,01 Euro, la cursul BNR din 15.01.2008, în valoare de 34.553,144 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin sentinţa nr. 1488 din 14.03.2008, s-a admis excepţia invocată de pârâta SC „O” SA Bucureşti, respingându-se prin consecinţă acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta ca fiind prematur introdusă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile directe instituită prin art. 7201 Cod procedură civilă, din înscrisurile ataşate la dosar lipsind convocarea la conciliere, dovada de primire a convocării şi procesul verbal încheiat cu prilejul convocării. S-a apreciat că somaţia din 20.07.2007 nu poate fi calificată drept dovadă a îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii, în sensul textului de lege invocat anterior.
Prin decizia nr. 588 din 27.06.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis recursul declarat de intimată, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:
Procedura prealabilă instituită prin dispoziţiile art. 7201 Cod procedură civilă se relevă ca un ansamblu de norme şi reguli în baza cărora părţile interesate procedează la soluţionarea litigiilor comerciale cu obiect patrimonial pe calea concilierii directe.
Conform prevederilor legale invocate, în litigiile comerciale evaluabile în bani procedura concilierii directe are un caracter obligatoriu şi prealabil.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Coroborându-se cele două texte legale, se concluzionează că introducerea unei acţiuni judiciare într-un litigiu comercial cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, este prematură, impunându-se a fi respinsă, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă.
În cauza dedusă judecăţii, tribunalul a apreciat că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii directe, în raport de notificarea emisă la 20.07.2007 şi rezoluţionată de primire de către pârâta SC „O” SA – Sucursala Buzău sub nr. 489 din 25.07.2007, depusă la fila 50 dosar fond.
Din cuprinsul notificării menţionate, rezultă că reclamanta şi-a precizat în scris pretenţiile şi a determinat cuantumul lor, temeiul izvorât din contractul de asigurare: art. 17.3., dar şi prevederile art. 109 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura prealabilă, anexând totodată actele doveditoare pe care se sprijină acestea, iar de la data primirii notificării şi până la data înregistrării acţiunii, pârâta nu i-a dat curs acesteia.
De necontestat, dispoziţiile art. 7201 alin. 1 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii. În schimb termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menţionat, începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedeşte o vătămare.
