C. pen., art. 13, art. 181, art. 91 lit. c
I.C.C.J., Secţiile unite, dec. nr. XXXV/6 noiembrie 2006
Legea nr. 26/1996, art. 97, 98
Legea nr. 46/2008, art. 120.
În ipoteza unor legi succesive care incriminează aceeaşi faptă, cu prilejul comparării lor pentru a stabili care este mai favorabilă, instanţa trebuie să ia în considerare toate dispoziţiile legale aplicabile infracţiunii concrete.
În cazul infracţiunilor silvice, dacă instanţa se va orienta spre o soluţie de condamnare, în raport de diversele ipoteze de comitere a faptei, durata şi cuantumul pedepsei sunt principalele elemente în funcţie de care se stabileşte dacă Legea nr. 26/1996 sau Legea nr. 46/2008 este cea mai favorabilă.
În schimb, dacă, în raport de modul şi mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făptuitorului, fapta aduce o atingere minimă unei din valorile sociale apărate de lege şi este în mod vădit lipsită de importanţă, atunci Legea nr. 26/1996 este mai favorabilă, chiar dacă pentru fapta respectivă prevede pedepse în limite mai grele decât legea nouă. Aceasta, deoarece economia legii vechi permite aplicarea art. 10 lit. b1 C. pr. pen. cu referire la art. 181 C. pen., pe când art. 120 din Legea nr. 46/2008 o exclude, din raţiuni ţinând de prezervarea pădurii ca bun de interes public.
În situaţia săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ.
Prin sentinţa penală nr.141/18 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art.11 pct.2 lit.a cu aplicarea art.10 lit.b ind.1 C. pr. pen. coroborat cu art.18 ind.1 C. pen., a fost achitat inculpatul L.O. de sub acuza comiterii infracţiunii silvice prev.de art. 97 alin. 1, Cod silvic.
În baza art. 91 lit. c C. pen., a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă de 200 lei.
În baza art. 91 lit. c C. pen., a fost aplicată inculpatului o amendă administrativă de 200 lei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art.10 lit. b1 C. pr. pen. coroborat cu art.18 ind.1 C. pen. a fost achitat acelaşi inculpat L.O. de sub acuza comiterii infracţiunii silvice prev. art. 98 alin.1, Silvic.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 18 decembrie 2007, inculpatul s-a deplasat în pădurea aparţinând Composesoratului comunei Sândominic, unde cu ajutorul unui topor a tăiat de pe picior un număr de trei brazi de crăciun pe care i-a încărcat în căruţă transportându-i la domiciliul său.
S-a reţinut că prejudiciul părţii vătămate a fost de 1357,75 lei şi a fost recuperat.
În aprecierea gradului de pericolul social al faptelor instanţa a ţinut cont de modul şi mijloacele de comitere a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce şi de persoana inculpatului.
Sub aspectul circumstanţelor personale, s-a subliniat că inculpatul este cunoscut în societate cu un comportament corespunzător, iar riscul de a pune în pericol siguranţa comunităţii este scăzut. S-a mai reţinut că faptele au fost comise cu intenţia ca familia inculpatului să aibă un pom de iarnă, că inculpatul nu a fost preocupat ca, în acest mod, să realizeze venituri. Totodată, mijloacele prin care s-au comis faptele nu depăşesc sfera mijloacelor comune iar urmările faptelor sunt reduse, având în vedere valoarea arborilor tăiaţi.
Pentru aceste considerente precum şi ţinând cont de dispoziţiile ordonanţei Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, din 5 iunie 2008 prin care faţă de A.A., persoană cu care inculpatul a comis infracţiunea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleaşi infracţiuni silvice, instanţa a apreciat că faptele inculpatului nu constituie infracţiune întrucât prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de lege şi prin conţinutul lor concret, faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Ca urmare, instanţa a aplicat prevederile art.181 C. pen. şi a stabilit în sarcina inculpatului două sancţiuni de câte 200 lei amendă administrativă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr. 83/9 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî în acest sens, s-a considerat că prima instanţă a făcut o justă apreciere asupra probelor existente la dosarul cauzei, reţinând în mod corect starea de fapt, după cum corect a constatat că faptelor săvârşite de inculpat le lipseşte gradul de pericol social al infracţiunii.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care a criticat greşita aplicare dispoziţiilor art.181 C. pen. şi greşita aplicare a două sancţiuni administrative pentru fapte concurente.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform art.38514 C. pr. pen. precum şi prin raportare la art.3859 alin.3 C. pr. pen. , Curtea a reţinut că aprecierea instanţei de fond, menţinută de către instanţa de apel, în sensul că prin tăierea celor trei pomi de crăciun inculpatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege este aplicabilă în cauză.
Ţinând cont de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei, că a avut un comportament corespunzător în societate, se apreciază că este oportună aplicarea art.181 C. pen. .
Din momentul săvârşirii faptelor, Codul silvic a suferit modificări. Astfel, prin în art. 120 din Legea nr.46/2008 se arată că faptele prevăzute la art.106-113 din lege prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni indiferent de modul şi de mijloacele de săvârşire a faptelor, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. În raport de aceste prevederi, pentru faptele de tăiere ilegală de arbori şi furt de arbori nu mai este posibil a se aplica prev. art.181 C. pen. .
Cum însă faptele inculpatului au fost comise sub legea veche, care nu conţine dispoziţii identice celor din legea nouă, inculpatului trebuie să i se aplice legea penală mai favorabilă, respectiv Legea nr. 26/1996 în vigoare la data faptelor, astfel că este posibilă în cauză aplicarea art.181 C. pr. pen. .
Critica adusă de parchet în recursul promovat în sensul că în mod greşit s-au aplicat două sancţiuni administrative pentru fapte concurente este însă fondată.
Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. XXXV/6 noiembrie 2006, pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat că, în cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente, care atrag aplicarea prevederilor art.181 C. pen. , nu se va putea aplica, pentru aceste fapte, decât o singură sancţiune cu caracter administrativ.
Ca urmare, în baza art.38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., Curtea a admis recursul parchetului, a casat în parte decizia penală nr. 83/9 iunie 2009 a Tribunalului Harghita şi a desfiinţat parţial sentinţa penală nr.141/18 februarie 2009 a Judecătoria Miercurea Ciuc şi, în urma rejudecării cauzei, în baza art.181 alin.3 şi art.91 lit.c C. pen. a aplicat inculpatului L.O. o singură sancţiune administrativă, a amenzii în cuantum de 200 lei.
