Aprecierea greşelii materiale la care face referire art. 318 din Codul de procedură civilă se face în raport cu situaţia existentă la data pronunţării hotărârii. La acel moment, la dosarul cauze,i ar fi trebuit să se regăsească înscrisul depus de recurenţi. Împrejurarea că acesta a ajuns la dosarul cauzei după pronunţarea hotărârii este imputabilă angajaţilor instanţei şi nu poate aduce prejudicii părţilor.
Prin contestaţia în anulare formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg-Mureş la data de 25.01.2013 sub nr. 27/43/2008, contestatorii M. A. M. şi M. G. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii P. S. şi P. E., anularea deciziei civile nr. 1905/R din 15.11.2012 a Curţii de Apel Tg.-Mureş, rejudecarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 51 din 03.05.2012 a Tribunalului Harghita, în sensul de a se lua act de renunţarea la judecată a reclamanţilor contestatori la capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între imobilele părţilor.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că dintr-o greşeală materială instanţa de recurs nu a luat act de declaraţia de renunţare la judecată depusă de recurenţi, întrucât din culpa angajaţilor instanţei înscrisul a ajuns la dosarul cauzei după momentul pronunţării asupra recursului.
În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 318 teza I din Codul de procedură civilă.
Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei, arătând că oricum instanţa nu ar fi putut lua act de renunţarea la judecată în lipsa acordului acestora.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 1905/R din 15.11.2012 a Curţii de Apel Tg. – Mureş s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.A.M. şi M. G. împotriva deciziei civile nr. 51 din 03.05.2012, pronunţată în dosarul nr. 3191/268/2010 al Tribunalului Harghita.
La data de 14.11.2012 recurenţii depuseseră, prin fax, note de şedinţă, prin care solicitau ca instanţa de recurs să ia act de renunţarea lor la judecată în privinţa capătului de cerere referitor la grăniţuire. Acest înscris, deşi a fost transmis prin fax cu o zi anterior pronunţării deciziei contestate, nu a ajuns la dosarul cauzei, decât după momentul pronunţării, astfel că instanţa nu a mai putut avea în vedere manifestarea de voinţă exprimată de recurenţi. Această împrejurare nu poate fi imputată recurenţilor, nefiind culpa acestora împrejurarea că înscrisul menţionat nu a ajuns la dosarul cauzei în timp util.
Aprecierea greşelii materiale la care face referire art. 318 din Codul de procedură civilă se face în raport cu situaţia existentă la data pronunţării hotărârii, iar faţă de cele reţinute anterior, la acel moment, la dosarul cauzei ar fi trebuit să se regăsească înscrisul depus de recurenţi. Împrejurarea că acesta a ajuns la dosarul cauzei după pronunţarea hotărârii este imputabilă angajaţilor instanţei şi nu poate aduce prejudicii părţilor.
Faţă de cele reţinute anterior şi în raport de împrejurarea că potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. 4 din Codul de procedură civilă, când părţile au intrat în dezbaterea fondului renunţarea la judecată nu se poate face fără învoirea celeilalte părţi, instanţa, constatând întrunite cerinţele art. 318 din Codul de procedură civilă, a admis contestaţia în anulare formulată, a anulat decizia contestată şi a fixat termen pentru rejudecarea recursului, pentru a da posibilitatea părţilor să-şi exprime punctul de vedere asupra manifestării de voinţă exprimată de reclamanţi prin notele de şedinţă menţionate anterior.
