Căile de atac ordinare. Sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale nu pot fi atacate cu apel, acestea pot fi atacate direct cu recurs. Consecinţele nerespectării dispoziţiilor legale privind căile ordinare de atac.
-art.361 alin. 1 lit.”f” Cod procedură penală;
-art.3851 alin. 1 lit.”f” Cod procedură penală;
-art.197 alin. 2 Cod procedură penală;
-art.447 Cod procedură penală;
-art.85 Cod penal.
X
X X
Revocarea suspendării executării pedepsei, în cazul neexecutării obligaţiilor civile, este o cauză ce se situează în materia executării hotărârilor (art. 447 Cod procedură penală -Titlul III – Executarea hotărârilor penale) şi în consecinţă hotărârea primei instanţe se atacă direct cu recurs. Judecarea acestei cauze în apel, în complet de doi judecători, atrage nulitatea deciziei penale, casarea şi trimiterea spre rejudecare la acelaşi tribunal, pentru a fi rejudecată ca instanţă de recurs, în complet legal constituit, de trei judecători.
Deliberând, prin sentinţa penală nr. 157/18.05.2007, Judecătoria Urziceni a respins cererea formulată de petentul C. T., de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului G. F., prin sentinţa penală nr. 298/30.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 353A12004 a Tribunalului Ialomiţa.
În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de prim grad a reţinut cele ce urmează:
Prin sentinţa penală nr. 298/30.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 353/A/2004 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul G. F. a fost condamnat la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. A fost obligat către partea civilă C. T. la 10.000 RON daune morale, la o prestaţie periodică de 200 RON lunar, începând cu data de 11.04.2003 şi până la încetarea stării de nevoie şi la 2.000 RON cheltuieli judiciare.
Condamnatul nu şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin sentinţa penală de condamnare.
Nu este angajat în muncă şi nu figurează în evidenţele fiscale cu venituri impozabile. Este întreţinut de părinţi şi locuieşte împreună cu aceştia. Înainte de a i se fi anulat permisul de conducere făcea transporturi de lemne, contracost, la cetăţenii din localitatea Malu Roşu. După introducerea cererii de revocare, condamnatul, ajutat de părinţi şi sora sa, a început să plătească prestaţia periodică. A încercat să se angajeze la SC ACSINIA COM SRL Urziceni, însă cererea i-a fost respinsă cu motivarea că “nu beneficiaţi de studii corespunzătoare (diplomă de bacalaureat sau alte cursuri de specialitate)”. Pentru completarea studiilor s-a înscris la Grupul Şcolar Agricol şi este elev în clasa a XII-a la frecvenţă redusă.
Ajutat cu bani de sora sa şi de părinţi a obţinut permisul de conducere.
Din ancheta socială efectuată la familia condamnatului a rezultat că veniturile acesteia sunt mici şi provin din pensiile părinţilor şi din exploatarea unui teren de 1,28 ha.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel petentul C. T.. În motivare a arătat că inculpatul nu a achitat despăgubirile din rea credinţă întrucât realizează venituri zilnic din efectuarea de transporturi de rumeguş .
Prin decizia penală nr. 162/19.10.2007, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa s-a respins ca nefondat apelul declarat de petentul C. T., reţinându-se că nu s-a dovedit rea credinţă în ceea ce îl priveşte pe intimatul-inculpat G. F., deoarece acesta nu are posibilităţi materiale să plătească obligaţiile stabilite prin sentinţa penală nr.298/30.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, definitivă prin decizia penală nr. 353/A/2004 a Tribunalului Ialomiţa.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs partea civilă C. T., care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că există o vădită rea credinţă în sarcina inculpatului în neachitarea obligaţiilor ce-i revin potrivit unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Mai susţine recurentul parte-civilă că instanţele de fond şi apel nu au analizat motivele pentru care timp de 3 ani de zile intimatul nu a plătit nicio sumă de bani şi, practic, nu s-a pronunţat pe acest aspect.
De asemenea, se susţine de către recurent că instanţa de apel nu a motivat soluţia de respingere a apelului, ci doar s-a mulţumit să copieze hotărârea instanţei de fond.
Examinându-se cauza, prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. ultim Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat, dar pentru un alt motiv decât cel invocat.
Rezultă din actele dosarului că prin sentinţa penală nr.298/30.06.2004 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr.353/A/2004 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul G. F. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, dispunându-se ca în baza art. 33, 34 Cod penal să se execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Prezenta cauză are ca obiect revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei ce s-a aplicat printr-o hotărâre rămasă definitivă, iar potrivit art. 361 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale.
Într-o atare situaţie, cererea de revocate a executării pedepsei se soluţionează de judecătorie ca primă instanţă şi de tribunal ca instanţă de recurs.
Se constată, deci, că în mod greşit a calificat tribunalul calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti ca fiind apel şi l-a soluţionat în complet de doi judecători, când, de fapt, calificarea corectă era ca fiind recurs şi trebuia soluţionat în complet de trei judecători, tribunalul pronunţând o hotărâre lovită de nulitate absolută, deoarece nu a respins dispoziţiile privind competenţa după materie şi pe cele privind compunerea instanţei.
Având în vedere cele ce preced, se va admite recursul declarat de partea civilă C. T., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. d rap. la art. 3859 pct. 1 şi 3 Cod procedură penală, se va casa decizia tribunalului şi se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere criticile formulate de recurent.
Dosar penal nr. 2254/330/2006 – decizia penală nr.120/30.01.2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală.
3
