R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECTIA PENALĂ
SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 1613/2014
Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE G.C.V.
Grefier M.R.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti fiind reprezentat
prin procuror B.C.
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpata R.C.C. şi pe partea civilă Spitalul Judeţean de Urgentă Piteşti, având ca obiect infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 C.p..
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părţilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 20.03.2014, când susţinerile părţilor şi concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.
INSTANŢA
Asupra cauzei penale de faţă:
Constată că prin rechizitoriul nr. 5414/P/2011 din data de 11.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei R.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. 1 C.p. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1969.
În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpata R.C.C., în calitate gestionar în cadrul Spitalului de Urgenţă Piteşti – Serviciul de Medicină Legală, în perioada 12.11.2009- 31.12.2010, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit în mod repetat din gestiune suma de 68.180 lei.
S-a mai învederat prin actul de inculpare că inculpata avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, recunoscând comiterea faptei.
Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: raport de expertiză contabilă din data de 27.12.2012 (f. 28-38), declaraţie martori c.m. (f. 47), E.G. (f.48), declaraţie învinuită R.C.C. ( f. 56).
În cursul judecăţii inculpata R.C.C. a recunoscut săvârşirea faptelor, în forma reţinută în rechizitoriu, solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze conform procedurii reglementate de art. 320¹ Cpp în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Ca urmare a faptului că instanţa a constatat îndeplinite condiţiile pentru aplicarea procedurii speciale de judecată, a admis solicitarea inculpatei la termenul din data de 17.10.2013 (f. 27), astfel încât în faza de judecată nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însuşite de către inculpată.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere, respectiv: caracterizare, chitanţe ce dovedesc achitarea parţială a prejudiciului, înscrisuri medicale (f. 12-24, 31-34, 35-37).
Pe latură civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 54380.,98 lei, ulterior precizând periodic suma, proporţional cu valoarea prejudiciului achitat de inculpată. De asemenea a solicitat partea civilă şi obligarea inculpatei la plata dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data producerii şi până la data achitării integrale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpata R.C.C., începând cu data de 11.05.200 a fost încadrată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti – Serviciul de medicină legală Argeş în funcţia de statistician debutant, aspect ce reiese din contractul individual de muncă nr. 85/2001 (f. 10 dup).
Începând cu data de 28.01.2006, prin Decizia privind atribuirea calităţii de gestionar unor persoane din aparatul de lucru al Serviciului de medicină legală Argeş nr. 30/24.01.2006, inculpatei i s-a atribuit calitatea de gestionar (f. 31 dup).
Potrivit Raportului de expertiză contabilă din data de 27.12.2012 (f. 35 dup), în perioada 12.11.2009 – 31.12.2010 inculpata a efectuat încasări concomitent pe mai multe chitanţiere. Sumele mai mari, provenite în principal din încasarea contravalorii expertizelor medico-legale, a alcoolemiilor, certificatelor de deces etc, erau consemnate într-un chitanţier ce nu a mai fost depus la casieria spitalului. În alt chitanţier erau consemnate încasările mai mici efectuate pentru expertize IML, CML etc. care au fost depuse pe bază de borderou la casierie.
Totodată inculpata nu a mai depus la casierie sumele încasate pe ultimele chitanţe din carnetele de chitanţiere utilizate, restul sumelor încasate fiind depus.
Folosindu-se de acest mod de operare, inculpata şi-a însuşit din gestiunea Spitalului de Urgenţă – Serviciul de Medicină Legală Argeş suma de 68.180,90 lei, aspect ce rezultă din concluziile Raportului de expertiză contabilă din data de 27.12.2012 (f. 35 dup).
Fiind audiată inculpata a recunoscut comiterea faptei (f. 57 dup), precizând că începând cu luna noiembrie 2009, pe fondul unor probleme familiale, a unor probleme de sănătate, a faptului că i-a fost diminuat salariul de la suma de 1800 de lei la aproximativ 900 de lei, în condiţiile în care avea rate de plătit de aproximativ 1000 lei pe lună, aceasta a luat hotărârea de a sustrage din gestiune sume de bani cu intenţia de a le restitui la terminarea problemelor.
În acest sens a arătat inculpata că folosea în paralel două chitanţiere. Pe unul dintre chitanţiere înregistra sumele mai mari şi nu îl depunea la casierie. Pe al doilea chitanţier înregistra sumele mai mici şi îl depunea la casieria unităţii.
A mai precizat inculpata că şi-a însuşit unele sume de bani din gestiune prin nedepunerea la casierie a ultimelor chitanţe de la sfârşitul unor chitanţiere.
Referitor la solicitarea schimbării încadrării juridice, instanţa reţine că dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Noul Cod penal, prevăd infracţiunea de delapidare, astfel: însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Totodată, conform art. 308 N.C.p. dispoziţiile art. 289 – 292, 295, 297 – 301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice; în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Conform art. 215 ind. 1 alin. 1 din Codul penal 1968, constituie infracţiune: însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 15 ani.
În ceea ce priveşte calitatea de funcţionar sau funcţionar public a inculpatei, instanţa constată că prezintă importanţă numai în privinţa încadrării potrivit Noului Cod penal, deoarece vechea lege penală sancţiona infracţiunea de delapidare în acelaşi mod, indiferent dacă subiectul activ avea calitatea de funcţionar sau de funcţionar public.
Sub acest aspect, înainte de a determina legea penală mai favorabilă instanţa va analiza calitatea inculpatei potrivit noului Cod penal.
În acest sens, potrivit art. 175 alin. 1 N.C.p., funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Instanţa reţine faptul că Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti reprezintă o instituţie cu capital de stat, inculpata desfăşurând atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acestuia, respectiv încasarea sumelor pentru prestarea diferitelor servicii, precum efectuarea de expertize, constatări medico legale, etc.
Faţă de aceste precizări, instanţa concluzionează că inculpata are calitatea de funcţionar public potrivit legii penale, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 175 alin. 1 lit. c N.C.p.
În consecinţă, la stabilirea legii penale mai favorabile instanţa va avea în vedere art. 295 alin. 1 din Noul Cod penal, fără a fi luate în calcul dispoziţiile art. 308 alin. 1 N.C.p.
Referitor la legea penală mai favorabilă instanţa reţine că noua reglementare prevede faţă de vechea lege minimul pedepsei închisorii mai mare cu un an, iar maximul pedepsei închisorii este cu 8 ani mai mare.
Referitor la reţinerea caracterului continuat al infracţiunii, instanţa constată că dispoziţiile noii legi penale sunt mai favorabile, stabilindu-se prin art. 36 alin. 1 N.C.p. faptul că în cazul infracţiunii continuate se poate aplica un spor de 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv de o treime în cazul pedepsei amenzii.
În aceste condiţii, noua lege penală este favorabilă, pedeapsa prevăzută de lege şi tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate fiind mai blânde, sens în care în temeiul art. 386 C.p.p. combinat cu art. 5 N.C.p. va admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti şi va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata R.C.C. a fost trimisă în judecată din infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 ind. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1968 în infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.C.p. şi art. 5 N.C.p.
În drept fapta inculpatei R.C.C., care, în calitate gestionar în cadrul Spitalului de Urgenţă Piteşti – Serviciul de Medicină Legală, în perioada 12.11.2009- 31.12.2010, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi-a însuşit în mod repetat din gestiune suma de 68.180 lei., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii delapidare prevăzute şi pedepsite de art. 295 alin. 1 N.C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 N.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, există o acţiune de însuşire de bani pe care inculpata îi gestiona, producându-se o micşorare a patrimoniului părţii vătămate, între acţiune şi urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor.
În consecinţă, fiind administrate probe concludente şi pertinente din care a reieşit vinovăţia inculpatei în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. 1 N.C.p., se va dispune condamnarea sa.
La individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de dispoziţiile art.74 N.C.p., respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În aceste condiţii, instanţa reţine faptul că inculpata a săvârşit mai multe acte materiale pe o perioadă destul de îndelungată, folosindu-se de încrederea acordată de către angajator prin atribuirea calităţii de gestionar. Rezultatul faptei comise a constat în micşorarea patrimoniului părţii civile cu o sumă de bani considerabilă. De asemenea au fost afectate şi valorile sociale ocrotite de legea penală, care se formează şi dezvoltă în legătură cu relaţiile de serviciu, ce trebuie să fie bazate pe încredere şi respect reciproc între angajat şi angajator, sens în care gradul de pericol social este crescut.
Instanţa va avea în vedere şi motivul săvârşirii infracţiunii, constând în situaţia financiară dificilă a inculpatei şi problemelor familiale ale acesteia.
Totodată, din caracterizările şi înscrisurile depuse rezultă că inculpata a absolvit facultatea de drept, obţinând diploma de licenţă, este o persoană silitoare la locul de muncă şi a dat dovadă de un comportament social bun în relaţiile cu pacienţii.
Mai mult, din fişa de cazier a acesteia rezultă că nu are antecedente penale.
Instanţa va reţine în favoarea inculpatei şi circumstanţa atenuantă judiciară, prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. 2 lit. a N.C.p, constând în eforturile depuse de inculpată în vederea diminuării consecinţelor infracţiunii.
Sub acest aspect, trebuie observat că inculpata a achitat din prejudiciul total, în cuantum de 68.180,98 lei, rezultat din săvârşirea infracţiunii, suma de 28.100 lei.
La stabilirea pedepsei instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 N.C.p.p., privitoare la micşorarea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
În acest context instanţa urmează a aplica inculpatei pedeapsa de 1 an închisoare, situată peste minimul prevăzut de lege, aceasta fiind concordantă cu precizările anterior efectuate.
Ca modalitate de individualizare a executării, se apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins şi fără executare în condiţii de privare de libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 86 ind. 1 C.p. 1968, urmând a se fixa termen de încercare de 3 ani, conform art. 86 ind. 2 C.p. 1968.
Instanţa constată că această modalitate de executare a pedepsei poate fi aplicată în condiţiile art. 5 N.C.p., fiind favorabilă inculpatei, prin raportare la corespondentul acestei modalităţi de executare din Noul Cod penal, având în vedere efectele sale, respectiv beneficiul reabilitării de drept la sfârşitul termenului de încercare în cazul în care în acest interval inculpatul nu mai săvârşeşte alte infracţiuni.
Totodată instanţa constată că toate condiţiile impuse de art. 86 ind. 1 C.p. 1968 pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt îndeplinite în cauză.
Instanţa nu poate da efect solicitării inculpatei de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C.p. 1968, având în vedere pericolul social destul de ridicat al infracţiunii săvârşite, fiind necesară supravegherea inculpatei pentru a se asigura atingerea scopului preventiv – educativ al pedepsei.
La stabilirea duratei termenului de încercare aproape de minimul posibil instanţa are în vedere persoana inculpatei, care este tânără, are studii superioare şi a învederat în mod repetat că regretă săvârşirea faptei.
Pe durata termenului de încercare instanţa va obliga pe inculpată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a – d C.p. 1968, respectiv:
Instanţa va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 Cod penal 1968, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune, nu va executa obligaţiile civile stabilite prin hotărârea instanţei sau nu va respecta obligaţiile stabilite de instanţă.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 65 N.C.p. va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.p. a cărei executare o va suspenda conform dispoziţiilor art. 71 alin. 5 c.p. 1968.
Instanţa apreciază că dispoziţiile art. 71 alin. 5 C.p. 1968, deşi sunt cuprinse în secţiunea privind pedepsele accesorii, vizează în concret modalitatea de individualizare a executării constând în suspendarea pedepsei sub supraveghere sau suspendarea condiţionată a pedepsei.
Referitor la aplicarea pedepsei complementare, instanţa constată că potrivit noii legi penale, aplicarea acesteia este obligatorie, vechea lege stabilind numai aplicarea facultativă.
Având în vedere că fapta a fost săvârşită sub imperiul vechii legi penale, instanţa, faţă de principiul legalităţii pedepsei, apreciază că în situaţia inculpatei aplicarea pedepsei complementare este tot facultativă.
În acest context trebuie observat că pentru inculpată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică ar avea efecte dificile, aceasta fiind în continuare angajat al părţii civile. Mai mult, aplicarea acestei pedepse ar fi inoportună şi privitor la posibilitatea părţii civile de a recupera în totalitate prejudiciul creat.
În ceea ce priveşte latura civilă, având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, deoarece fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Instanţa observă că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpate la plata sumei de 40.080,98 lei, reprezentând daune materiale, precum şi dobânda legală aferente prejudiciului total, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale.
Considerând aceste daune dovedite, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, existând o faptă ilicită (însuşirea sumei de bani), săvârşită cu vinovăţie (intenţie directă), care prin legătură directă de cauzalitate a produs un prejudiciu cert în valoare de 40.080,98 lei.
Instanţa constată totodată că prejudiciul creat părţii civile cuprinde şi lipsa de folosinţă a sumei de bani sustrase, concretizată în valoarea dobânzii legale aferente prejudiciului total, în cuantum de 68.180,98 lei, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a acestuia.
În consecinţă, conform art. 19 alin. 5 şi art. 397 N.C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod Civil 1864 va obliga pe inculpata R.C.C. să plătească părţii civile suma de 40.080,98 de lei cu titlu de daune materiale, precum şi dobânda legală aferentă prejudiciului total în cuantum de 68.180,98 lei, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a acestuia.
Ca o consecinţă a condamnării, în temeiul art. 274 alin 1 N.C.p.p. instanţa va obliga pe inculpată să achite către stat suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei (delegaţie 332/20.01.2014), vor rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală N.C.p.p. şi se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei
Cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei (delegaţie 332/20.01.2014), vor rămâne în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală N.C.p.p. şi se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În temeiul art. 386 N.C.p. respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatei.
În temeiul art. 386 N.C.p. admite cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Parchetului şi dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata R.C.C. a fost trimisă în judecată din infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 ind. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. 1968 în infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 295 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.C.p. şi art. 5 N.C.p.
Condamnă pe inculpata R.C.C., cetăţean român, necăsătorită, studii superioare, ocupaţia – asistent medical, fără antecedente penale, la pedeapsa de:
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 295 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 N.C.p., 75 alin. 2 lit. a N.C.p., art. 396 alin. 10 N.C.p.p. şi art. 5 alin. 1 N.C.p.
În temeiul art. 65 N.C.p. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.p.
În temeiul art. 5 alin. 1 N.c.p. combinat cu art. 861 C.p. 1968 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în temeiul art. 861 C.p. 1968 fixează termen de încercare de 3 ani.
Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpată să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a – d C.p. 1968, respectiv:
-să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune Argeş, la termenele stabilite de consilieri;
-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C.p. 1968 privitoare la cazurile de revocare a măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Constată că inculpata a achitat din prejudiciul total de 68.180,98 lei, rezultat din săvârşirea infracţiunii, suma de 28.100 lei.
Conform art. 19 alin. 5 şi art. 397 N.C.p.p. raportat la art. 998-999 Cod Civil 1864 admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi obligă pe inculpata R.C.C să plătească acesteia suma de 40.080,98 de lei cu titlu de daune materiale, precum şi dobânda legală aferentă prejudiciului total în cuantum de 68.180,98 lei, calculată de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a acestuia.
În temeiul art. 274 alin 1 N.C.p.p. obligă pe inculpată să achite către stat suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea minutei.
Pronunţată în şedinţa publică de la 03 aprilie 2014.
Preşedinte,
G.C.V.
Grefier,
M.R.
