Deliberând , constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. 3898/866/16.09.2010 reclamanta Z.V. a chemat în judecată pe pârâtul A.I., solicitând ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei, cu reţinerea în sarcina lor a unor cote egale de contribuţie.
Cererea a fost legal taxată.
În motivarea cererii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul şi urmare a promovării acţiunii de divorţ, prin sentinţa civilă nr. 333/8 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Paşcani a fost declarată desfăcută căsătoria lor, fiindu-i încredinţată spre creştere şi educare minora A.A., iar pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere. Având în vedere faptul că sunt separaţi în fapt şi în drept de mai mult timp, nu au găsit o soluţie acceptabilă pentru a dispune de bunurile dobândite în timpul căsătoriei, se impune lichidarea comunităţii de bunuri.
În timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri imobile:
-o casă de locuit, construită pe fundaţie din beton, cu pereţii din BCA, acoperită cu internită, cu parter şi etaj, situată în Paşcani, str. V.L. nr. 44;
-923 mp teren intravilan, curţi, construcţii situat în T 17, cat. 1 (1394) cu vecinii Nord – P.D; Est – D.A., Sud – A.P. si la vest – DS1749, având nr. topo cadastral ….
Casa de locuii a fost edificată pe terenul în suprafaţă de 923 mp dobândit prin cumpărare de la părinţii pârâtului urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5279 din 14 decembrie 2000. Construcţia casei de locuit au început-o în anul 2001, apoi o perioadă de timp au achiziţionat materiale de construcţie, continuând lucrările de construcţie în anul 2003 când au obţinut certificat de urbanism. În perioada edificării casei de locuit a realizat venituri care au fost afectate acestui scop. Imobilul nu este în totalitate finalizat, mai sunt camere nefinisate în interior, nelocuibile, iar altele au căpătat altă destinaţie deoarece pârâtul nu şi-a dat acceptul să formeze două unităţi locative.
Concluzionând, reclamanta a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit bunuri imobile menţionate, să se dispună partajarea lor având în vedere că u o contribuţie egală la dobândirea lor, să-i fie atribuită partea ce i se cuvine în natură, prin formarea a două unităţii locative.
Reclamanta nu şi-a întemeiat în drept cererea.
La cerere au fost ataşate în copie: sentinţa civilă nr. 333/08 februarie 2008, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5278/01 decembrie 2000 la BNP Z.C.M., documentaţie cadastrală, certificat de urbanism, autorizaţie de construire.
Pârâtul A.I. a formulat întâmpinare prin care arată că într-adevăr, a fost căsătorit cu reclamanta, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 333 din 08 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Paşcani, definitivă şi irevocabilă. După căsătorie au locuit la părinţii lui, care i-au ajutat permanent cu bani, materiale şi la un moment dat, în înţelegere cu aceştia, am hotărât să îşi construiască o casă de locuit situată în vecinătatea proprietăţii părinţilor lui, imobil construit pe teren proprietatea lui în suprafaţă de 250 mp şi parte pe teren pe care părinţii săi A.P. şi A.G. i l-au înstrăinat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5279/14 decembrie 2000, însă nu au plătit niciun preţ, deşi se face menţiune despre aceasta în act. În anul 1991, cu contractul autentificat sub nr. 2642/25 noiembrie 1991, au cumpărat de la A.L., suprafaţa de 25 mp teren construcţie şi o casă de locuit situate în Paşcani, str. V.L., nr. 44, A.L. dobândind imobilul prin actul de partaj autentificat la Notariatul de Stat Paşcani sub nr. 2126/09 decembrie 1985. La care a cumpărat imobilele arătate, pe terenul de 250 mp exista şi o magazie, cu suprafaţa de 59,32 mp, în afara casei de locuit, dar, totodată, şi un beci sub imobile, beci care este proprietatea lui exclusivă şi există şi în prezent. In ce priveşte terenul de 923 mp dobândit prin actul autentic de vânzare-cumpărare de la părinţii lui, că 250 mp reprezintă teren proprietatea lui exclusivă. Deşi reclamanta cunoştea acest lucru când a procedat la intabulare, a inclus şi suprafaţa aceasta de teren, deşi nu era bun comun. Eronat precizează reclamanta că în timpul edificării construcţiei casei de locuit au realizat venituri şi că aceste venituri au fost afectate construirii casei. In realitate, în majoritatea lor, materialele de construcţii au fost achiziţionate de părinţii lui, doar BCA-ul a fost cumpărat de ei şi două tone de ciment. Mama lui lucra la SC A.L. SA Paşcani, permanent a adunat bani din vânzări de animale, bani pe care i i-a dat pentru construirea imobilului casă de locuit. Astfel, materialele: beton, prundiş, nisip, var, lemn, grinzi, scândură, piatră, manopera de 2.600 lei pentru ridicat acoperişul, finisajele, dar şi racordul la instalaţia electrică au fost achitate de părinţii lui. Tâmplăria a fost executată de meşteri plătiţi de mama lui, cu materiale cumpărate de ea şi pentru acestea există facturi. Tencuielile interioare şi exterioare au fost plătite tot de către părinţii lui cu suma de 4.000 lei. Părinţii lui l-au ajutat cu materiale, cu bani, cu hrană pentru meseriaşi, în total 34.000 lei. Reclamanta şi-a folosit veniturile pentru achiziţionare de obiecte de îmbrăcăminte, pentru alte interese personale, încât în mod clar contribuţia lor la dobândirea bunurilor este diferenţiată.
Arată pârâtul că la dobândirea bunurilor reclamanta are o contribuţie de 20%, maxim 30%, iar el de 70-80%. Nu în ultimul rând, a contractat un împrumut la BRD în sumă de 15.000 lei, din care mai are de achitat 3 ani. Am luat cu arendă 2 ha teren pe care l-a lucrat, iar banii rezultaţi i-a investit, de asemenea, în casă. După separaţia în fapt a mai făcut o serie de lucrări la imobilul casă, cu contribuţia lui exclusivă, şi anume a construit gardul dinspre proprietatea M.P., din plasă zincată, cu fundaţie de beton, cu o valoare de 3.000 lei; a înlocuit un geam la salonul de la etaj, termopan, în valoare de 1.500 lei; a racordat imobilul la apă, apa fiind doar în curte, cu montare de contor, cu suma de 500 lei. In curte există o fântână, cu gard în jur, cu contribuţie exclusivă a părinţilor lui.
În drept au fost invocate disp. art. 115 c.proc.civ.
Pârâtul a formulat şi cerere reconvenţională, solicitând în contradictoriu cui reclamanta-pârâtă ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reţinerea unei cote de contribuţie de 70-80% în favoarea lui, să se dispună completarea masei de împărţit cu bunurile omise a fi trecute în acţiune şi partajarea datoriilor comune, respectiv împrumutul la BRD. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul-pârât arată că aşa cum a arătat în conţinutul întâmpinării, este proprietarul a 250 mp din suprafaţa de 923 mp, bun dobândit cu contractul autentic de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2162/25.11.1991, dar şi a unui beci situat sub imobilul casă de locuit, construit cu autorizaţie de construire în timpul căsătoriei cu reclamanta-pârâtă. A precizat că la dobândirea bunurilor are o contribuţie majorată, motivat de împrejurarea că ei, soţii au contribuit la edificarea imobilului doar cu două tone de ciment şi contravaloarea BCA-ului înglobat în construcţie, restul lucrărilor fiind plătite de părinţii lui cu materiale şi manoperă, acesta reprezentând un ajutor pentru el, în acest fel, părinţii înţelegând să îl gratifice şi are contribuţia majorată menţionată.
Mai arată pârâtul-reclamant că în timpul convieţuirii a contractat un împrumut de 15.000 lei, ce reprezintă datorie comună, credit ce trebuie rambursat până în anul 2012, ratele fiind reţinute pe salariu la SC K. SA Paşcani, reclamanta neparticipând cu nicio sumă de bani pentru achitarea acestui credit. Am mai dobândit în timpul căsătoriei şi bunurile mobile, respectiv: un aragaz cu 5 ochiuri; un frigider; un recamier; un televizor color, bun ce a fost cumpărat cu banii daţi de mama lui din vânzarea a 9 porci, pentru preţul de 2.400 lei, diferenţa de la preţul televizorului până la valoarea menţionată fiind folosită de reclamanta-pârâtă; o canapea cu două fotolii, cumpărată de mama lui cu împrumut de la Banca Agricolă; o bibliotecă cu şifonier; o maşină de spălat cu storcător. După separaţia în fapt a făcut lucrările menţionate în întâmpinare, ce reprezintă contribuţia lui exclusivă la masa de împărţit şi că, după momentul separaţiei în fapt, el a locuit la părinţii lui, pentru că reclamanta-pârâtă nu i-a permis accesul în camerele finisate, el locuind până la acel moment într-o încăpere fără finisaje, cu destinaţie de baie. La toate lucrările de construcţii a participat efectiv, împreună cu tatăl lui şi cu cumnatul său, iar mâncarea pentru meşteri s-a pregătit numai de către mama lui, în gospodăria ei. Părinţii săi aveau anual înjur de 10-12 porci pe care îi valorificau, 200-300 păsări, bunuri pe care le-au înstrăinat, iar banii i-a folosit el pentru casă.
În drept cererea reconvenţională a fost întemeiată pe disp. art. 119 Cod procedură civilă, art. 36 Codul familiei, art. 274 Cod procedură civilă.
Cererea reconvenţională a fost legal taxată.
Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susţinerile pârâtului-reclamant din cuprinsul întâmpinării sunt contradictorii, nereale şi nu corespund situaţiei de fapt şi de drept pe care o menţionează. Terenul în suprafaţă de 250 mp la care se referă pârâtul nu face parte din cei 923 mp cumpăraţi de la părinţii acestuia, preţul a fost plătit după cum se menţionează în cuprinsul actului autentic şi în raport de actul respectiv de proprietate, este clară natura juridică a acestuia de bun comun. Nu este adevărată susţinerea pârâtului că ea s-a ocupat de intabulare, el fiind cel care a formulat cerere în acest sens. Pârâtul este nesincer când afirmă că respectiva casă de locuit a fost edificată cu contribuţia semnificativă a părinţilor lui, în realitate aceştia edificând şi ei în aceiaşi perioadă un alt imobil, astfel explicându-se că au facturi pentru materiale de construcţie. La o parte din lucrările de edificare a construcţiei au fost ajutaţi de un frate al ei, iar ea fiind salariată la SC R. SA a primit aprobarea de a achiziţiona diverse materiale, unele deşeuri, ce au fost înglobate în construcţia casei. Cu banii obţinuţi la nuntă au cumpărat un autoturism marca Dacia pe care l-au înstrăinat iar banii obţinuţi i-au folosit, de asemenea, pentru construcţia casei. Lucrările făcute de pârât după desfacerea căsătoriei pot face obiectul unui drept de creanţă şi nu a partajului, după separaţia în fapt şi efectuând o serie de îmbunătăţiri. Pârâtul nu a avut un loc de muncă stabil şi nu a realizat venituri cu caracter de continuitate, contribuţia lor la dobândirea masei bunurilor comune fiind egală.
În dovedirea cererii reclamanta pârâtă a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză în specialitatea construcţii civile, expertiză în specialitatea topografie şi proba testimonială cu martorii E.D. şi A.V.
Pârâtul-reclamant, la rândul său, a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiză în specialitatea evaluare bunuri mobile economice şi proba testimonială cu martorii B.C. şi B.I..
Probele solicitate de părţi au fost încuviinţate şi administrate în proces.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:
Părţile din cauza de faţă au fost căsătorite începând cu data de 25 februarie 1995, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 333/08 februarie 2008 dată de Judecătoria Paşcani, irevocabilă.
În timpul căsătoriei părţile au dobândit în proprietate, prin cumpărare, conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5278/01 decembrie 2000 la BNP Z.C.M., suprafaţa de 923,40 mp teren situat în mun. Paşcani, str. V.L., nr. 44, jud. Iaşi, intravilan, T. 17, parcela nr. 1394, în valoare de 24026 lei, pe care au edificat o casă de locuit situată P+E, în valoare totală de 209787 lei şi un gard împrejmuitor, în valoare de 3266 lei.
Părţile au dobândit în timpul căsătoriei şi o serie de bunuri mobile, respectiv:
– un aragaz cu 5 ochiuri Sanus, în valoare de 518 lei,
-o combină frigorifică Arctic în valoare de 581 lei,
-o canapea extensibilă în valoare de 392 lei,
-un TV color Samsung în valoare de 252 lei,
-o canapea extensibilă în valoare de 468 lei,
-un fotoliu pentru o persoană în valoare de 342 lei,
-o comodă servantă TV 224 lei,
-un şifonier cu două uşi în valoare de 294 lei,
-o maşină de spălat rufe Albalux în valoare 312 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de 240462 lei.
Nu rezultă în cauză ca părţile să fi dobândit în timpul căsătoriei alte bunuri comune.
Pârâtul-reclamant a solicitat ca suprafaţa de 250 mp din suprafaţa de 923,40 mp teren să fie scoasă din masa bunurilor comune întrucât aceasta a fost dobândită de el anterior căsătoriei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2642/25.11.1991, însă instanţa nu poate reţine acest lucru întrucât din raportul de expertiză topografică (răspuns la obiecţiuni fila 254 vol. I dosar) rezultă clar faptul că această suprafaţă de teren este situată în vecinătatea suprafeţei de 923,40 mp, şi chiar din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5278/01 decembrie 2000 la BNP Z.C.M. şi documentaţia cadastrală rezultă că acest teren este clar identificat şi delimitat cadastral.
Nu au fost incluse în masa bunurilor comune beciul şi gardul despărţitor din partea de sud a proprietăţii întrucât aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi la cererea pârâtului-reclamant acestea sunt proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant, beciul fiind dobândit anterior căsătoriei de acesta, iar gardul fiind edificat ulterior desfacerii acesteia. De altfel reclamanta-pârâtă nici nu a susţinut că aceste bunuri sunt comune şi nu a solicitat includerea lor în masa de împărţit. Nu a fost inclusă nici fântâna situată pe terenul proprietatea părţilor, în condiţiile în care niciuna din părţi nu a solicitat includerea ei în masa de împărţit iar pârâtul-reclamant a susţinut că aceasta aparţine părinţilor săi, fapt necontestat de reclamanta-pârâtă.
Valoarea bunurilor comune a fost stabilită pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză în specialitatea construcţii civile şi evaluare proprietăţi imobiliare (răspuns la obiecţiuni în cadrul cărora au fost eliminate o serie de erori) de expertul L.L. în cazul bunurilor imobile teren şi construcţii, iar în cazul bunurilor mobile pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză în specialitatea evaluare bunuri mobile economice. Instanţa va înlătura raportul de expertiză întocmit de expertul S.I. dat fiind că acesta din urmă nu precizează modalitatea concretă de evaluare, nu indică factorii şi elementele pe baza cărora s-a făcut evaluarea şi nu face referire la nici un act normativ de specialitate, raportul de expertiză fiind eliptic din acest punct de vedere comparativ cu raportul de expertiză întocmit de expertul L.L..
În ceea ce priveşte cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunului comun-construcţie ce formează masa bunurilor comune a părţilor, instanţa, reţine că acestea au avut o contribuţie inegală, pârâtul-reclamant având o cota de contribuţie de 70% iar reclamanta-pârâtă o cota de contribuţie de 30%.
Această cotă de contribuţie diferenţiată este reţinută de instanţă având în vedere faptul că, aşa cum rezultă din declaraţia martorilor B.I. şi B.C., ce au fost audiaţi la cererea pârâtului-reclamant, acesta din urmă a fost ajutat sub substanţial de părinţii săi şi rudele sale, declaraţii coroborate cu chitanţele, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii depuse la acesta la dosar (filele 107-131 vol. I dosar). Astfel rezultă în cauză că pârâtul-reclamant a fost ajutat substanţial de părinţii lui atât cu materiale de construcţii, achiziţionând materialele de construcţii într-o proporţie semnificativă şi plătind lucrările efectuate. Instanţe reţine că părinţii pârâtului creşteau animale pe care le înstrăinau iar banii rezultaţi în foloseau la construcţia părţilor sau le dădeau banii părţilor în acelaşi scop. De asemenea părinţii pârâtului au asigurat hrana lucrătorilor, au suportat contravaloarea racordului la energie electrică, iar până la finalizarea casei de locuit părţile au locuit la părinţii pârâtului-reclamant, fiind astfel scutiţi de plata unor cheltuieli decât dacă ar fi locuit separat. Şi o soră şi cumnatul pârâtului-reclamant l-au ajutat pe acesta la edificarea construcţiei cu bani, înţelegerea între aceştia fiind ca după desfacerea căsătoriei sora şi cumnatul să rămână în casa bătrânească. Se reţine de asemenea că pârâtul-reclamant a fost salariat pe perioada căsătoriei şi a contractat un credit bancar în sumă de 15000 lei, banii fiind folosiţi de asemenea la realizarea construcţiei.
Instanţa reţine o cotă de contribuţie şi in favoarea reclamantei-pârâte, de 30% având în vedere că şi aceasta a fost salariată şi a realizat venituri, părţile achiziţionând şi ele o parte din materialele de construcţii folosite la edificarea casei de locuit. Rezultă într-adevăr că reclamanta-pârâtă a cumpărat de la locul său de muncă o serie de deşeuri ce au fost utilizate la edificarea construcţiei, cum rezultă din facturile fiscale şi chitanţele depuse de aceasta la dosar (filele 205-221 vol. I dosar) însă apreciază instanţa că aceste bunuri au fost dobândite cu contribuţia ambilor soţi în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că reclamanta-pârâtă le-a plătit exclusiv cu veniturile sale. Pârâta-reclamantă a fost şi ajutată de un frate şi tatăl ei la realizarea unui planşeu, participând la lucrări.
În aceste condiţii, instanţa apreciază ca pârâtul-reclamantul a avut a contribuţie mai mare decât reclamanta-pârâtă, respectiv de 70%, la dobândirea bunului comun.
Se mai reţine că părţile au contracta un credit în sumă de 15000 lei B.R.D. Group Societe Generale, datoria către această instituţie de credit fiind o datorie comună a soţilor în raport de disp. art. 32, lit. a c.fam., creditul obţinut fiind folosit pentru realizarea construcţiei bun comun. Din graficul de rambursare a creditului rezultă că la data pronunţării hotărârii din acesta mai era de achitat suma de 612,20 lei reprezentând ratele pentru lunile aprilie şi mai 2012, condiţii în care partajul nu se poate face partajarea decât pentru această sumă în condiţiile în care reclamantul-pârât nu a făcut dovada cu înscrisuri a achitării ratelor anterioare. La dobândirea acestei datorii instanţa constată că părţile au cote egale de contribuţie, în condiţiile în care nu s-a susţinut de niciuna din părţi contrariul şi nici nu s-au produs dovezi în acest sens.
Potrivit disp. art. 36, al. 1 c. fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soţi, potrivit învoielii acestora. Daca soţii nu se învoiesc asupra împărţirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească.
În raport de cele expuse instanţa constatând întemeiate, în parte, cererile de partajare a masei bunurilor comune promovate de părţi, urmează a le admite, a constata că acestea au dobândit în timpul căsătoriei bunurile specificate mai sus cu valorile respective.
Se va constata că pârâtul-reclamantul are o cota de contribuţie de 70% iar pârâta-reclamantă o cota de contribuţie de 30% la dobândirea bunurilor comune.
Dat fiind că potrivit disp. art. 728 c. pr. Civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere imparţiala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii, instanţa va dispune lichidarea comunităţii de bunuri a părţilor prin atribuirea către părţi de loturi în natură, în conformitate cu prevederile art.736 , 741 C.civ., art.6735 , 6739 C.pr.civ., având în vedere faptul că acestea sunt comod partajabile cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, ambele părţi solicitând acest lucru. Terenul va fi partajat potrivit propunerii de lotizare făcută de expertul R.P în raportul suplimentar de expertiză (fila 99, vol. II dosar) pentru terenul aferent construcţiei, iar casa de locuit potrivit propunerii 3 din raportul de expertiză efectuat în specialitatea construcţii civile de expertul L.L., ce a fost însuşită de părţi, în modalitatea solicitată de acestea, ţinând cont şi de cotele lor de contribuţie. Bunurile mobile vor fi de asemenea atribuite ambelor părţi prin formarea a două loturi, ţinând cont de destinaţia acestora şi de solicitările părţilor.
Inegalitatea valorică a loturilor urmează a fi compensată, conform art. 742 C.civ., art. 6735 C.pr.civ., prin obligarea reclamantei-pârâte la plata către pârâtul-reclamant a sultei corespunzătoare cotei sale de contribuţie.
Se va dispune şi partajarea în cote egale a datoriei comune către B.R.D. Group Societe Generale în sumă de 612,20 lei reprezentând ratele pentru lunile aprilie şi mai 2012.
Se va constata că părţile au cote egale de contribuţie, de 50%, la dobândirea datoriei comune.
Se va dispune partajarea datoriei comune, acesta urmând să fie suportată de părţi în cote egale, fiecare datorând suma de 306,10 lei către B.R.D. Group Societe Generale.
În baza disp. art. 50, ind. 2 din OUG nr. 51/2008 instanţa o va obliga părţile să restituie Statului Român sumele de bani ce le-au fost acordate cu titlu de ajutor public judiciar, constatându-se că aceastea urmează a primi prin hotărârea ce se va da bunuri a căror valoare depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat.
În baza disp. art. 21, al. 2 din OUG nr. 51/2008 prezenta hotărâre se va comunica DGFP Iaşi – Administraţia Financiare a Municipiului Paşcani.
Văzând şi disp.art.274 şi 276 C.proc.civ.
