Drept penal.
Încheiere penală
Arest preventiv.
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaţilor subzistă şi impune o intervenţie promptă din partea autorităţilor judiciare în contextul în care infracţiunile de criminalitate organizată, având o rezonanţă sporită în rândul opiniei publice, determină o reacţie negativă şi un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzaţia săvârşirii unor fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 93/CC/2008, nepublicată)
Prin cererea înregistrată D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud a solicitat în baza art. 155 şi urm. Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive cu 30 de zile faţă de inculpaţii M. E. pentru comiterea infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.; M.M. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate, fapte prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. şi M.D.I. pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni şi complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C.pen, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:
Prin Ordonanţele din 03.07.2008 emise a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii M.E. şi M.M., fiind cercetaţi sub aspectul comiterii în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.pen, a infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., precum şi faţă de inculpata M.D.I., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.pen., a infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la înşelăciune, fapte prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 248 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 26 C.pen, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Ulterior, prin Ordonanţa din 04.07.2008, în privinţa inculpatei M.D.I. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute iniţial în sarcina acesteia, în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C.pen. raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Pentru fapte de acelaşi gen, prin Ordonanţele din 03.07.2008 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi faţă de inculpaţii M.M.L., M.V. şi M.S.
În esenţă, în sarcina inculpaţilor M.E., M.M., M.D.I., M.V., M. M. L., M.S. şi M.A., se reţine că în cursul anilor 2007-2008 s-au constituit în grup infracţional organizat sau au aderat la un astfel de grup, în scopul comiterii infracţiunii de înşelăciune prin obţinerea de credite bancare, pe numele altor persoane, folosindu-se de documente falsificate, credite care apoi nu au mai fost rambursate, prejudiciul cauzat prin activitatea infracţională fiind de 700000 lei.
Prin încheierea penală nr. 38/CC/4 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată în privinţa inculpaţilor M.E. şi M.M., care au fost arestaţi preventiv pe durata a 29 de zile pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a C.pen. a infracţiunilor de constituire în grup infracţional organizat (respectiv, aderare la un astfel de grup) în scopul comiterii de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 290 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă propunerea de arestare preventivă faţă de inculpata M.D.I., faţă de care s-a luat în baza art. 1491 raportat la art. 146 alin. 111, art. 1451 Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi ţara, însoţită de obligaţiile prevăzute de art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 11 Cod procedură penală şi art. 1451 alin. 2 raportat la art. 145 alin. 12 Cod procedură penală.
La luarea măsurii arestării preventive, în baza materialului probator administrat, instanţa a constat că există probe şi indicii temeinice în sensul dispoziţiilor art. 143 C.proc.pen., că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi şi că acestea au fost comise în modalitatea descrisă în referatul procurorului. În acest sens au fost considerate relevante îndeosebi declaraţiile martorilor H.S., F.M. M.I., S.N.L., C.F:R., F.A., B.V. (aflate în volumul VI), L.V., C.H., M.I., G: F., L.P.A., R.B., C.A.M., M.S., G.R. (aflate în volumul IV), adresele emise de I.T.M. Bistriţa-Năsăud, procesele verbale de transcriere a interceptărilor telefonice purtate de inculpaţi (volumul II).
La luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat că în privinţa inculpaţilor M.E. şi M.M. sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 148 lit. f C.proc.pen., întrucât în sarcina acestora se reţin infracţiuni pentru care pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acest din urmă aspect fiind dedus din împrejurarea că cercetaţi în stare de libertate, cei doi inculpaţi ar continua să racoleze persoane cărora să le întocmească dosare de creditare pe baza cărora să obţină credite. De asemenea, s-a apreciat că privarea de libertate a inculpaţilor se justifică şi în raport de necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal, pe parcursul căruia urmează a fi administrate probe complexe, fiind necesar a se evita posibilitatea influenţării administrării lor de către persoanele cercetate.
Prin încheierea penală nr. 52 din 15.07.2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M. E. şi M.M. împotriva încheierii penale nr. 38/CC/04.07.2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud (prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive).
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa de recurs a admis recursul înaintat de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, a casat în parte încheierea atacată, iar în baza art. 1491 alin. 9 C.proc.pen. a fost admisă propunerea de arestare preventivă şi în privinţa inculpatei M.D.I., dispunându-se arestarea preventivă a acesteia pe durata a 29 de zile, pentru comiterea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni şi complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prin obţinerea de credite bancare pe bază de documente falsificate, prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 26 C.pen, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Instanţa de recurs a apreciat că în privinţa inculpatei M.D.I., sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 C.pr.pen. dar şi cele prevăzute de art. 5 alin. 1 lit. c din CEDO, în sensul existenţei acelor motive verosimile de a bănui că aceasta a comis infracţiunile pentru care este cercetată. În acest context s-a făcut referire la jurisprudenţa CEDO, care a definit ca fiind motive verosimile acele fapte şi informaţii care ar indica unui observator obiectiv, că persoana cercetată ar fi putut săvârşi faptele, analiza respectivă trebuind făcută în raport de toate circumstanţele cauzei.
Sub aspectul îndeplinirii cerinţelor art. 143 C.pr.pen. instanţa de recurs a apreciat relevante îndeosebi declaraţiile martorilor H.S, F.F., L.PA., dar şi transcrierea convorbirilor telefonice, din care rezultă că inculpata M.D.I. a reprezentat o verigă a grupului infracţional bine structurat, în cadrul căruia inculpaţii M.E. şi M.M. aveau rolul de coordonatori, iar ea se ocupa de avizarea preliminară a dosarelor de creditare şi îi anunţa pe ceilalţi inculpaţi despre datele la care să se prezinte cu persoanele fizice pe numele cărora erau acordate fictiv creditele, pentru a ridica banii.
În ce priveşte îndeplinirea cerinţelor art. 148 lit. f C.pr.pen., referitor la inculpata M.D.I., Curtea a evidenţiat că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile pentru care este cercetată sunt mai mari de 4 ani, iar condiţia pericolului social concret pentru ordinea publică este de asemenea îndeplinită, rezultând cu prisosinţă din probele existente la dosar. Astfel, s-a relevat că inculpata M.D.I., în calitatea sa de ofiţer de credite pe care a avut-o, de persoană obligată să vegheze la respectarea şi aplicarea legii bancare, s-a folosit de funcţia sa pentru a obţine injust foloase materiale în mod repetat şi pe o perioadă lungă de timp.
În fine, s-a remarcat că aprecierea referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică, are în vedere şi modalitatea concretă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, caracterul organizat al acesteia, precum şi reacţia ce ar putea fi generată în rândul societăţii civile, de faptul că împotriva unor asemenea infracţiuni organele statului nu acţionează prompt şi eficient. Nu în ultimul rând, instanţa de recurs a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatei M.D. I. trebuie privit şi prin prisma prejudiciului cauzat, de 700.000 lei, dar şi raportat la modul în care a acţionat, subliniind că există riscul, ca prin lăsarea ei în libertate să continue săvârşirea de infracţiuni de acelaşi gen.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T- Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, instanţa constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului penal, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de cei trei inculpaţi subzistă şi în prezent, iar privarea lor de libertate se justifică a fi menţinută în continuare pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, fiind îndeplinite cerinţele art. 136 al. 1 C.pr.pen.
Este de menţionat că în perioada care urmează organele de urmărire penală vor continua audierea în calitate de învinuiţi a unora dintre persoanele care au contractat credite bancare, situaţie care impune evitarea posibilităţi influenţării acestora de către inculpaţi. De asemenea, o serie de alte acte de urmărire penală care urmează a fi administrate (audierea în calitate de martori a unor persoane care au cunoştinţă despre creditele în care au fost săvârşite faptele, definitivarea întocmirii proceselor de desecretizare a convorbirilor telefonice, efectuarea unor expertize grafologice) fac inoportună punerea în libertate a inculpaţilor înainte de finalizarea cercetărilor penale şi prezentarea materialului de urmărire penală.
Pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaţilor, amplu argumentat în cuprinsul încheierii penale nr. 52/15.07.2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, subzistă şi impune o intervenţie promptă din partea autorităţilor judiciare în contextul în care infracţiunile de criminalitate organizată, având o rezonanţă sporită în rândul opiniei publice, determină o reacţie negativă şi un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzaţia săvârşirii unor fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
Cererea inculpaţilor de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă este nejustificată câtă vreme temeiurile care au determinat luarea ei nu s-au schimbat.
Pentru aceleiaşi considerente nu poate fi însuşită nici cererea de revocare a măsurii arestării preventive, din moment ce legalitatea şi temeinicia acesteia au fost verificate în calea de atac, prin încheierea penală nr. 52/R/2008 a Curţii de apel Cluj, iar ulterior pronunţării acestei hotărâri (15.07.2008) nu au intervenit elemente noi de natură să atragă punerea în libertate a inculpaţilor.
Dimpotrivă, în perioada ulterioară luării măsurii arestării preventive, au fost aduse noi probe care susţin acuzaţiile aduse inculpatei M.D.I. referitoare la însuşirea unor sume de bani din creditele acordate (declaraţiile inculpaţilor M.V. şi M.M.L.)
Aspectele referitoare la starea de sănătate a inculpaţilor ori cele privitoare la situaţia copiilor minori aflaţi în întreţinerea acestora, nu constituie elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpaţilor, aceste împrejurări fiind evaluate deja cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi a recursului declarat împotriva încheierii penale nr. 38/04.07.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud (judecător Lazar Mariana Violeta).
