1. Contestaţie la executare. Excepţia de necompetenţă materială. Declinare. Art.373 alin.2 şi art.400 alin.1 Cod procedură civilă şi art. 172 alin.3, pct. 4 Codul de procedură fiscală.
Reclamanta C.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata CASMB, anularea titlului executoriu emis de aceasta ca fiind nelegal întocmit, anularea debitului şi a accesoriilor calculate pentru acest debit pentru anul 2007, recalcularea debitelor restante pe anii 2008, 2009, anularea debitelor accesorii pe 2008, 2009 şi eşalonarea plăţii tuturor debitelor.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a, prin sentinţa civilă nr.9302/10.12.2010 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, invocând prevederile art. 373 alin.2 şi art. 400 alin.1 Cod procedură civilă şi art. 172 alin.3 pct.4 Codul de procedură fiscală.
Tribunalul a considerat că, potrivit dispoziţiilor art. 172 alin.4 Cod procedură fiscală, contestaţia la executare silită se introduce la instanţa judecătorească competentă iar aceste dispoziţii se completează cu prevederile dreptului comun menţionate în Codul de procedură civilă.
Conform art. 400 alin.2 Cod procedură civilă, competenţa de a judeca contestaţia la executare aparţine instanţei de executare, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea conform art. 373 alin.2 Cod procedură civilă, Judecătoria Sectorului 5 fiind instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul reclamantei.
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, SENTINŢA CIVILĂ NR.9302 din 10.12.2010
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, sub nr.48720/3/2010 contestatoarea C.M.C. a solicitat în contradictoriu cu intimata CPMB pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea titlului executoriu emis de C.A.S.M.B. în dosarul de executare, ca nelegal întocmit; anularea debitului şi a accesoriilor calculate pentru acest debit; recalcularea debitelor restante, anularea debitelor accesorii; eşalonarea plăţii tuturor debitelor.
În motivarea acţiunii contestatoarea a arătat că a fost notar asociat conform contractului de asociere civilă profesională.
Mai arată că potrivit contractului de asociere beneficia de 10% din venitul net realizat pe societatea civilă, astfel asocierea achitând cu titlu de contribuţie la CNAS, în anul 2007 suma totală de 49.725,46 lei. Până la data de 20.03.2008 a funcţionat în aceeaşi asociere, plata către C.A.S.M.B., efectuându-se tot pe venitul cumulat conform contractului de asociere, la data de 16.04.2008 prin ordin de plată, respectiv suma de 240,09 lei. În perioada 20.03.2008 – 24.04.2008 nu a desfăşurat nici o activitate producătoare de venituri impozabile, întrucât aştepta actele pentru încetarea asocierii şi numirea la noul sediu. La data de 24.04.2008 a început activitatea ca notar public individual. În perioada 22.04.2008 – 31.12.2008 a avut un venit net, conform declaraţiei privind veniturile realizate, pentru care solicită recalcularea contribuţiei la CNAS, anularea deciziei emise de intimată şi emiterea unei decizii, fără accesorii pentru care nu a fost înştiinţată la închiderea anului financiar. În anul 2009, a realizat venituri în sumă de 142.929 lei, conform declaraţiei privind veniturile realizate înregistrată în 14.05.2010, pentru care solicită recalcularea contribuţiei Casei de Asigurări de Sănătate şi emiterea unei decizii potrivit veniturilor realizate şi nu potrivit veniturilor estimative, cum u fost calculate acestea.
La data de 21.10.2010, intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi nelegală, pentru următoarele considerente :
Contestatoarea a primit din partea instituţiei pârâte somaţia de plată si titlul executoriu nr.748/2010 prin care i s-a adus la cunoştinţă că figurează în evidenţele fiscale ale Casei de Sănătate a Municipiului Bucureşti cu suma de plată de 26688,71 lei, reprezentând diferenţe între obligaţiile sale de plată, calculate la veniturile declarate la ANAF.
Împotriva acestei somaţii contestatoarea a formulat contestaţie la executare, solicitând instanţei anularea formelor de executare silită.
În privinţa demarării procedurii de executare silită a avut loc ca urmare a prevederilor art. 35 alin.1 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, aşa cum a fost modificat prin Ordinul CNAS nr. 509/2008, potrivit căruia obligaţiile de plată ia FNUASS pot fi stabilite si pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. Somaţia a avut la bază informaţiile primite de la ANAF cu privire la veniturile declarate la această instituţie de către contestatoare. Intimata mai arată că timp de 5 ani, cât este termenul de prescripţie pentru plata obligaţiilor fiscale, contestatoarea nu a făcut declaraţii cu privire la obligaţiile la sănătate şi nu şi-a achitat contribuţia la fond, deşi avea această obligaţie. Contestatoarea era aceea care avea obligaţia să depună declaraţii la casa de sănătate şi să-şi achite obligaţiile către fond, potrivit dispoziţiilor art. 215 alin.3 dinb Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care desfăşoară activităţi independente au obligaţia depunerii declaraţiilor privind obligaţiile ce le revin faţă de fondul de sănătate şi dovada plăţii contribuţiilor. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin.1 din Legea nr. 95/2006, „angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei legi şi care nu o respectă în drept, datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condiţiile Codului de procedură fiscală”.
La acest termen de judecata, instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului, in raport de prev. art. 373 alin. 2 si art. 400 alin. 1 Cproc.civ.
Analizand cu prioritate exceptia invocata, in conformitate cu prev. art. 137 Cproc.civ., tribunalul o apreciaza ca intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Conform art.141 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu este un titlu de creanţă, a cărui creanţă a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Conform art. 145 din OG 92/2003, executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.
In raport de prev. art.172 alin.3 din Cod procedură fiscală,
(1) persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
Avand in vedere prevederile legale de mai sus tribunalul retine ca somatia este actul prin care se demareaza procedura de executare silita, aceasta impreuna cu titlul executoriu reprezentand asadar un acte de executare si, prin urmare aceasta pot fi contestata pe cale contestatiei la executare si nu pe calea contestatiei prevazute de art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala.
Tribunalul retine ca potrivit dispozitiilor art.172 al. 4 Cod pr.fiscala, contestatia la executarea silita se introduce la instanta judecatoreasca competenta, textul neprevazand in mod expres care este aceasta, prin urmare acesta se completeaza cu prevederile dreptului comun mentionate in Codul de procedura civila.
În conformitate cu dispozitiile art.400 al.2 Cod procedură civilă, competenta de a judeca contestatia la executare apartine instantei de executare, respectiv judecatoria în circumscriptia careia se va face executare, potrivit dispozitiilor art.373 al.2 Cod procedură civilă.
Fata de prevederile de mai sus si constatând ca Judecatoria Sectorului 5 este instanta de executare (avand in vedere ca aceasta este instanta in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantei), conform art.373 al.2 Cod procedura civilă si, deci instanta competenta a solutiona contestatia la executare formulata in prezenta cauza, in temeiul art. 158 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite exceptia necompetentei materiale de solutionare a cauzei avand ca obiect anularea titlului executoriu nr.748 emis de CASMB si va dispune declinarea competentei de solutionare in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
