Drept procesual civil.
Art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă
În situaţia soluţionării cauzei de instanţa constituită ca instanţă de apel, deşi hotărârea primei instanţe era supusă numai recursului, cauza a fost soluţionată de o instanţă ce nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiile legale.
Curtea de apel Bacău, Secţia civilă, minori şi familie,
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Decizia nr. 772 din 27 octombrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 3780 din 11 octombrie 2007 a Judecătoriei Piatra Neamţ pronunţată în dosarul nr. 990/279/2007 s-a respins ca nefondată acţiunea civilă în rezoluţiune contract formulată de reclamantele B.M. şi B.S. în contradictoriu cu pârâţii I.C. şi LE.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin cererea introductivă reclamantele au chemat în judecată pârâţii pentru a se anula contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4887/22 septembrie 2006 şi obligarea pârâtelor la complinirea preţului cu suma de 16.000 E„ reprezentând diferenţa de preţ neachitată.
Ulterior, reclamantele şi-au precizat obiectul acţiunii în sensul că au solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru neplata integrală a preţului de vânzare de 33.500 E, preţ stabilit de comun acord.
S-a reţinut că la data de 15 septembrie 2006 reclamanta B.M. a încheiat cu pârâţii un de vânzare-cumpărare având ca obiect un apartament cu 2 camere situat în B-dul Decebal, bl. l4, et.4, stabilindu-se ca preţ suma de 33.500 E., iar cu ocazia încheierii antecontractului s-a plătit suma de 3.500 E cu titlu de avans.
Mai apoi, la data de 22 septembrie 2006 părţile s-au prezentat la şi au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în care se prevede că preţul vânzării a fost de 50.000 lei preţ care a fost primit de vânzător la data autentificării actului, iar după vânzare imobilul nu a fost predat de reclamante, pârâţilor.
S-a apreciat de instanţa de fond că, în raport de probele administrate în cauză pârâţii au dovedit îndeplinirea obligaţiei contractuale, respectiv de achitare integrală a preţului real convenit de 33.500 Euro.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele iar Tribunalul N. prin decizia civilă nr.138 din 20 mai 2008 a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4887/22 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că în perioada anterioară încheierii contractului de vânzare – cumpărare apelantele-reclamante au efectuat multiple internări la secţia psihiatrie a Spitalului Judeţean N., iar la data de 22 septembrie 2006 când au fost convocate la Notariat pentru plata diferenţei de preţ acestea au recunoscut că au mai primit 50.000 lei şi au semnat contractul, tară a înţelege exact ce semnează.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii care printre alte motive au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la obiectul cauzei, valoarea acestuia fiind în raport de contractul de vânzare-cumpărare contestat în cauză 50.000 lei, astfel încât este inadmisibil a se pronunţa două căi de atac după judecarea fondului.
Examinând cauza sub aspectul acestui motiv de recurs Curtea de Apel a reţinut următoarele:
Conform art.282 ind. l Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială)…).
S-a constatat, ca în cauză obiectul litigiului este rezilierea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4887 din 22 septembrie 2006, obiect evaluabil în bani, valoarea acestuia conform contractului fiind de 50.000 lei.
Faţă de valoarea menţionată, s-a constatat că litigiul are ca obiect o valoare sub 1 miliard lei situaţie în care, hotărârea judecătorească pronunţată în prima instanţă nu era supusă apelului, calea de atac ce se putea promova era doar recursul.
Conform art. 304 pct.l Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
În cauză s-a constatat că tribunalul a judecat cauza în complet de 2 judecători, completul nefiind alcătuit potrivit dispoziţiilor legale, respectiv în compunerea de 3 judecători, compunere prevăzută pentru judecarea recursurilor.
Faţă de cele menţionate, s-a considerat ca se impune admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, situaţie în care celelalte motive de recurs nu au mai fost analizate în cauză, acestea urmând a fi analizate de instanţa de recurs în rejudecare.
Având în vedere situaţia reţinută de Curtea de Apel în baza art. 304 pct. l Cod procedură civilă a admis recursul a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamţ ca instanţă de recurs.
