Arestare preventivă. Lipsa probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Prin încheierea nr. 5 pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de 20.01.2010, a fost respinsă propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, privind pe inculpatul D. G.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut ca fiind neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul D. G., pentru următoarele considerente:
Prin luarea unor de măsuri preventive, inclusiv a celor restrictive de libertate, aşa cum este arestarea preventivă, se urmăreşte asigurarea atingerii scopului procesului penal, respectiv constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate iar excepţia este privarea de libertate.
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituţia României).
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se ţină seama este acela potrivit căruia “orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă” (art. 52 C.proc.pen.).
Astfel, potrivit art. 1491 C.proc.pen. pentru a se putea dispune arestarea inculpatului trebuie ca în cauză să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat şi să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen, cele două condiţii trebuind să fie îndeplinite cumulativ.
În lipsa oricăreia dintre cele două condiţii, măsura arestării preventive nu poate fi dispusă faţă de inculpat.
Cu privire la existenţa probelor că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, tribunalul reţine că noţiunea de « probă » în cadrul procesului, reprezintă potrivit art. 63 Cod de procedură penală “orice element de fapt care serveşte la constatarea
existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.”
Pe de altă parte, este necesar ca pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, la momentul soluţionării propunerii formulată de procuror, probele să fi fost administrate şi să fie de natură a demonstra că cel în cauză a comis o infracţiune.
Cu privire la existenţa indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, tribunalul reţine de asemenea că în accepţiunea art. 681 Cod de procedură penală, indiciile temeinice există atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau urmărirea penală a săvârşit fapta.
Indiciile temeinice nu se confundă cu datele sau informaţiile ce ar justifica începerea urmării penale (fază procesuală care se poate desfăşura şi in rem, spre deosebire de arestarea preventivă care nu poate fi dispusă decât împotriva unei persoane determinate).
În cazul inexistenţei sau insuficienţei probelor sau indiciilor temeinice care justifică luarea măsurii arestării preventive, a contrarietăţii acestora sau în cazul lipsei lor de temeinicie, măsura arestării preventive nu poate fi dispusă.
În cauza dedusă judecăţii, din analiza întregului material de urmărire penală tribunalul reţine că prin rezoluţia din data de 06.07.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul D.G, pentru faptul că în noaptea de 15/16.10.1993 prin violenţă a întreţinut raport sexual cu victima D.E, a sustras bunuri mobile din locuinţa acesteia şi pentru a ascunde săvârşirea acestor fapte, respectiv infracţiunea de viol şi tâlhărie, a exercitat acte de violenţă care au dus la decesul părţii vătămate, faptele constituind infracţiunile de viol, tâlhărie şi omor deosebit de grav, prev. de art. 197 alin 1 şi 2 lit. c C.p., art. 211 alin. 1 şi 21 lit. c C.p. şi art. 174 rap. la 176 lit. d C.p. cu aplic. art. 13 C.p. şi art. 33-34 C.p.
Prin ordonanţa nr. 25/P/2010 din data de 19.01.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuitul D.G., iar prin ordonanţa nr. 25/P/2010 din data de 19.01.2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a luat faţă de inculpat măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19.01.2010, orele 16:30 până la data de 20.01.2010, orele 16:30.
Tribunalul constată că măsurile susmenţionate au fost dispuse la o perioadă de peste 16 ani de la data săvârşirii faptelor, după ce anterior, faţă de acelaşi inculpat s-a dispus prin ordonanţele nr. 329/P/1994 din 16 februarie 1998 şi nr. 329/P/1994 din 24 iunie 2002, scoaterea de sub urmărire penală, constatându-se incidenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. c Cod de procedură penală, respectiv că faptele nu au fost săvârşite de inculpat.
Reţine tribunalul de asemenea că prin ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale nr. 4871/II/2/ 2006 din data de 06 decembrie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, dată ca urmare a adresei nr. 3404/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus infirmarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din data de 24 iunie 2002 dată în dosarul nr. 329/P/1994 şi redeschiderea urmăririi penale faţă de învinuiţii D. G., D. I., C. S., C. M. şi Z. I. şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. De art. 174 rap. la art. 176 lit.d Cod penal şi art. 211 Cod penal, stabilindu-se ca în cauză să fie efectuate mai multe activităţi.
Verificând materialul de urmărire penală strâns după adoptarea acestei ordonanţe, tribunalul reţine că în cauză nu au apărut elemente noi faţă de elementele avute în vedere la adoptarea celor două ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, elemente cărora să li se poată atribui calitatea de probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul D. G. ar fi săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat.
Astfel deşi s-a procedat la noi audieri ale inculpatului D. G. şi ale coinculpaţilor D. I, C. S., C. M., aceştia din urmă fiind audiaţi şi în calitate de martori cu privire la faptele pentru care este cercetat D. G. după ce în prealabil faţă de ei s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru infracţiunile de furt calificat faţă de aceeaşi victimă ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, nu au apărut date noi care să schimbe starea de fapt reţinută de organele de urmărire penale anterior.
Astfel de date nu au apărut nici ca urmare a audierii altor martori, iar faptul că inculpatul D. G. a mai fost anterior condamnat pentru infracţiuni de viol nu poate conduce automat la concluzia că el ar fi autorul faptelor din noaptea de 14/15 octombrie 1993.
Se observă pe de altă parte că deşi prin adresa nr. 3404/2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că la data emiterii adresei respective urmărirea penală în cauză este incompletă, cauza nefiind lămurită pe bază de probe, încât nu se poate dispune nici o soluţie de netrimitere în judecată a celor cinci învinuiţi printre care şi D. G., dar nici una de sesizare a instanţei, stabilindu-se şi activităţile procesuale ce urmează a fi efectuate, procurorul a procedat doar la efectuarea câtorva dintre aceste activităţi şi nu tocmai a celor mai relevante, activităţi care aşa cum am mai arătat nu au adus elemente de noutate în cauză.
Motivarea procurorului din propunerea de arestare preventivă în sensul că săvârşirea infracţiunilor de viol, tâlhărie şi omor deosebit de grav rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului ( filele 2-4 , 6-32 ) , procese verbale de fixare a urmelor ( fila 33 ) , raport de constatare medico legală şi avizarea constatării medico legale ( filele 35 – 37 ) , declaraţiile martorilor D. V. ( filele 256 -259 ), D. I. ( fila 271 ) , R. R. , D. V. ( filele 114-116 ), procese verbale de confruntare ( fila 241,246 ; fila 108-111 vol. II ), declaraţiile inculpaţilor D. G. , C. S., C.M , D. I. şi Z. I.( filele 38-173 ), procese verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi convorbirilor telefonice ( vol. III), nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât toate aceste probe, mai puţin înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, au existat la data când faţă de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pe motivul că nu a săvârşit faptele, fiind analizate temeinic de organele de urmărire penală la dat respectivă.
În ceea ce priveşte înregistrarea convorbirilor în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, tribunalul constată că nici acestea nu oferă date care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care este cercetat.
Referitor la convorbirea telefonică purtată între inculpat şi fratele acestuia R. R., transcrierea acesteia nu a fost depusă la dosarul cauzei, astfel încât nu a putut fi analizată cu ocazia soluţionării prezentei propuneri.
Aşa fiind, tribunalul reţine că propunerea de luare a măsurii preventive supusă analizei se întemeiază pe aceleaşi probe care au fost avute în vedere la adoptarea soluţiilor de scoatere de sub urmărire anterioare, fără a fi aduse elemente de noutate, deşi acest lucru ar fi fost posibil în măsura în care ar fi fost efectuate toate activităţile procesuale dispuse prin ordonanţa de redeschidere a urmăririi penale nr. 4871/II/2/ 2006 din data de 06 decembrie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, având în vedere că în toată perioada de timp scursă de la data la care au fost săvârşite faptele cercetate şi până în prezent, inculpatul nu a încercat să zădărnicească efectuarea cercetărilor sau să se sustragă de la urmărirea penală ascunzându-se sau plecând din ţară.
Drept urmare, tribunalul constată că în cauză nu există suficiente indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile de care este acuzat şi cu atât mai mult nu există probe care să ateste că ar fi săvârşit faptele respective.
Constatând că în cauză nu este îndeplinită una din condiţiile cumulative prevăzute de art. 1491 Cod de procedură, respectiv cea reglementată de art. 143 Cod de procedură penală constând în lipsa probelor sau indiciilor temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea existenţei şi a celeilalte condiţii.
Pentru considerentele ce preced, tribunalul urmează să respingă propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, privind pe inculpatul D.G.
Judecător Surdoiu Daniel
