Propunere de prelungire a arestarii preventive a inculpatului.
Retinerea de 24 ore. Invocarea nulitatii absolute a arestarii preventive cu ocazia solutionarii propunerii de prelungire a arestarii preventive.
-Codul de procedura penala : art. 144 Cod procedura penala;
-Art. 1491 Cod procedura penala, art. 159 Cod procedura penala, art. 197 Cod procedura penala.
Omisiunea deducerii unei retineri de 24 ore dispusa în anul 2007, privind aceleasi fapte pentru care s-a luat masura arestarii preventive a inculpatului, nu poate atrage nulitatea mandatului de arestare preventiva în raport de dispozitiile art. 197 Cod procdura penala, întrucât nu se poate retine o vatamare ce nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea actelor.
Tribunalul Ialomita- sectia penala- încheierea din 10 februarie 2010, pronuntata în camera de consiliu, definitiva prin încheierea nr. 59/12.02.2010 a Curtii de Apel Bucuresti- sectia a II-a penala.
Prin încheierea din 10 februarie 2010, pronuntata în camera de consiliu de Tribunalul Ialomita s-a respins exceptia nulitatii masurii arestarii preventive dispusa prin încheierea nr. 1 din 17.01.2010 a Tribunalului Ialomita, privind pe inculpatul Bahaian Sergiu.
S-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie Ialomita – D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Ialomita.
În baza art. 155 si urmatoarele Cod procedura penala, s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor:
-B.S.,
-M.E.M, pentru o perioada de 30 de zile, de la data de 15.02.2010
pâna la data de 16.03.2010.
– T.G., pentru o perioada de 30 de zile, de la data de 15.02.2010 pâna la
data de 16.03.2010.
– D.M., pentru o perioada de 30 de zile, de la data de 15.02.2010 pâna la data de 16.03.2010.
– N.D. pentru o perioada de 30 de zile, de la data de 18.02.2010 pâna la data de 19.03.2010.
– C.M., pentru o perioada de 30 de zile, de la data de 20.02.2010 pâna la data de 21.03.2010.
Onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatii D.M., N.D. si C.M., în suma de câte 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta astfel, instanta a avut în vedere urmatoarele:
Prin Ordonanta nr. 22/D/P/2007 din 15.01.2010 emisa de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – D. I. I. C. O. T – B.T.I., s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatilor B.S., M.E.M., D.M., T.G., pentru savârsirea a câte doua infractiuni de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 si complicitate la înselaciunea prin conventii prin emitere de cecuri sau alte instrumente de plata fara acoperire, ce a produs consecinte deosebit de grave, prevazute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 215, alin. 1-5 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal.
Prin Ordonanta nr. 22 D/P/2007 din 18 ianuarie 2010 emisa de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – D. I. I. C. O. T – B.T.I., s-a dispus extinderea actiunii penale fata de inculpatul N.D., pentru savârsirea infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 si o infractiune de înselaciunea prin conventii prin emiterea de cecuri sau alte instrumente de plata fara acoperire, ce a produs consecinte deosebit de grave, în forma continuata prevazuta de art. 215, alin. 1-5 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal.
Prin Ordonanta nr. 22/D/P/2007 din data de 21.01.2010, emisa de Parchetul de pe lânga ÎCCJ – DIICOT – B.T.I, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului C.M. , pentru savârsirea infractiunii de constituire a unui grup infractional organizat prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003 si o infractiune de înselaciune prev. de art. 215 alin.1-5 cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal.
Propunerile de arestare preventiva au fost admise de Tribunalul Ialomita, astfel:
Prin încheierea nr.1 din 17.01.2010, temeiul arestarii pentru inculpatul B.S. fiind dat de dispozitiile art.148 lit. a, a1, b, c, d, f Cod procedura penala, pentru inculpatul M.E.M. retinându-se dispozitiile art. 148 lit. b, c, d, f Cod procedura penala, pentru inculpatii D.M. si T.G. dispozitiile art. 148 lit. c, d, f Cod procedura penala, judecatorul a dispus arestarea preventiva a inculpatilor pe o perioada de 29 zile, începând cu data de 17.01.2010, pâna la 14.02.2010, fiind emise mandatele de arestare preventiva nr.13/UP, 1/UP, 2/UP, 3/UP si, respectiv 4/UP din data de 17.01.2010.
Prin încheierea nr. 2 din 19.01.2010, judecatorul a dispus arestarea preventiva a inculpatului N.D., pentru 30 de zile, de la 18.02.2010 la 19.03.2010, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 5/UP/19.01.2010, temeiul arestarii fiind dat de dispozitiile art. 148 lit. a, c, d, f Cod procedura penala.
Prin încheierea nr. 3 din 22.01.2010, judecatorul a dispus arestarea preventiva a inculpatului C.M., pentru 29 de zile, de la 20.02.2010 la 21.03.2010, fiind emis mandatul de arestare preventiva nr. 6/UP/22.01.2010, temeiul arestarii fiind dat de dispozitiile art. 148 lit. a si f Cod procedura penala.
S-a retinut ca în perioada iulie – septembrie 2006, alaturi de N.D.si C.L. – reprezentantii de drept ai S.C. „G” S.R.L. D, inculpatul B.S. a constituit un grup infractional cu scopul savârsirii unei infractiuni patrimoniale cu consecinte deosebit de grave, în sensul emiterii de cecuri sau alte instrumente de plata fara acoperire.
Au fost prejudiciate un numar de 34 societati comerciale iar prejudiciul nerecuperat se ridica la suma de 3.300.000 lei.
Activitatea inculpatului B.S., ca reprezentant de facto al S.C. „G” S.R.L. D (de regula sub pseudonimul – P., T.) a constat în emiterea de oferte, cereri de oferta, a negociat telefonic contracte, a închiriat mijloace de transport, a revândut marfa obtinuta ilicit.
De asemenea, s-a mai retinut ca acelasi inculpat, alaturi de reprezentantii de drept si de fapt ai S.C. „A.U.” S.R.L. B. în perioada februarie – mai 2007 a organizat un alt grup infractional în acelasi scop cu consecinta înselarii a unui numar de 33 persoane juridice cu un prejudiciu estimat la 2.198.692 lei.
Din acest grup au facut parte, ca reprezentant de drept C.M. si reprezentanti de fapt inculpatul B.S., inculpatul T.G., inculpatul M.E.M. si R.A..
Sarcina inculpatului B.S. în cadrul acestui grup infractional consta în contactarea potentialilor furnizori prin intermediul telefonului si a unor cereri de oferta concepute de el si tehnoredactate de inculpatul M.E.M.
În privinta inculpatului M.E.M. se sustine ca s-a raliat grupului infractional constituit, în legatura cu SC „G” S.R.L. urmarind acelasi scop si, asa cum s-a aratat mai sus, ca a constituit, alaturi de alte persoane, grupului infractional din jurul SC „A.U. SRL”.
Rolul acestui inculpat în cadrul celor doua grupuri era acela de a-l sprijini pe inculpatul B.S. în stabilirea primelor contacte cu potentialii furnizori si de a tehnoredacta, dupa dictarea lui B., faxuri cu cereri de oferta. S-a mai retinut ca acest inculpat a facut si încasat plati si a dirijat transporturile de marfa.
În privinta inculpatului D.M., s-a retinut ca a aderat la cele doua grupuri infractionale, rolul sau fiind acela de a intermedia revânzarea la un pret inferior a bunurilor obtinute ilicit.
Despre inculpatul T.G. s-a retinut ca a savârsit cele doua infractiuni, prima în modalitatea aderarii la grupul infractional creat în jurul S.C. „G” S.R.L. si a doua, în modalitatea constituirii grupului infractional creat în jurul S.C. „A.U.” S.R.L.
T.G. este acela care l-a introdus în grup pe R.A. (directorul S.C. „A.U.” S.R.L.) si care, alaturi de inculpatul D.M., a preluat si revândut o parte din bunurile obtinute în mod ilicit.
S-a retinut în sarcina inculpatului N.D. ca în perioada 02 august 2006 – 04 septembrie 2006, a emis CEC – uri fara acoperire, fara a avea la tras disponibilul necesar, producând o paguba de peste 600.000 Euro, a unui numar de peste 60 societati comerciale, inclusiv SC G. SRL D., jud. Ialomita. De asemenea, inculpatul a constituit si a aderat la un grup infractional organizat alaturi de B.S., D.M., T.G., S.V., R.A., B.P., M.E.M.si C.L. alias S.I.A..
S-a retinut în sarcina inculpatului C.M. ca în perioada anilor 2006-2007, a emis CEC-uri fara acoperire ca reprezentant legal al SC A.U. SRL B., producând o paguba de peste 20 miliarde lei ROL unui numar de 33 societati comerciale si , în acest sens, a constituit un grup infractional organizat, alaturi de inculpatii B.S., R.A. , B.P. si altii.
În conformitate cu dispozitiile art.155 Cod procedura penala, arestarea dispusa de instanta poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate, sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
În cauza de fata, în raport de dispozitiile art.143 al.1 Cod procedura penala si art.148 lit. b, c, d, f Cod procedura penala, se constata ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii preventive nu s-au modificat, având în vedere ca, din materialul probator administrat pâna în prezent, plângerile partilor vatamate si a partilor civile D.A., declaratiile reprezentantilor persoanelor vatamate si ale martorilor, coroborate cu înscrisurile existente, declaratiile învinuitilor si ale inculpatilor si cu procesele-verbale de redare în forma scrisa a unor convorbiri telefonice interceptate si înregistrate, rezulta suficiente indicii care justifica presupunerea, cel putin pâna în acest moment procesual, ca inculpatii au savârsit faptele pentru care sunt cercetati.
Temeiurile avute în vedere la luarea masurii arestarii preventive pentru fiecare dintre inculpati, mai putin lit. „a” si „a1” ale art. 148 Cod procedura penala pentru inculpatul B.S. si lit. „a” a art. 148 Cod procedura penala pentru fiecare dintre inculpatii N.D. si C.M., sunt de actualitate, întrucât rezonanta infractiunilor comise într-o modalitate ingenioasa nu s-a stins, iar amploarea activitatii infractorului desfasurata de-a lungul unei perioade mari de timp, cu consecinta unor pagube deosebite, justifica în continuare temerea ca, lasati în libertate, inculpatii ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica si ar determina o stare de tulburare si de temere.
Cercetarile penale dispuse în cauza, inclusiv dupa arestarea preventiva a inculpatilor, au relevat savârsirea de catre cei în cauza si a altor infractiuni în afara celor pentru care sunt inculpati, ori faptul ca pregateau comiterea unor asemenea fapte, iar încercarea de zadarnicire a aflarii adevarului, prin influentarea unor parti sau unor martori, prin înstrainarea sau distrugerea unor mijloace materiale de proba este de actualitate, în acest sens fiind marturiile persoanelor ascultate ( unele dintre ele edificatoare, precum cele ale inculpatilor N.D. si C.M.) si procesele-verbale de redare în forma scrisa a unor convorbiri telefonice interceptate si înregistrate.
Totodata, dat fiind complexitatea cauzei, perseverenta infractionala deosebita, urmarirea penala nu a putut fi definitivata, în cauza urmând a se proceda la ascultarea si a altor persoane ca martori, persoane ce au reprezentat partile civile în raporturile comerciale cu SC G. SRL sau SC A.U. SRL ori au lucrat la vreuna dintre cele doua societati, ascultarea, în calitate de inculpati a mai multor participanti la savârsirea infractiunilor recent descoperite, ori la reascultarea unora dintre cei deja inculpati si a caror audiere nu a fost posibila din motive obiective ( lipsa aparatorului, prezentarea inculpatului la alt organ de urmarire penala).
În cauza, dat fiind complexitatea deosebita, se impune inclusiv obtinerea de noi înscrisuri de la O.N.R.C., banci, parti civile sau institutii publice.
În sensul celor de mai sus, însasi Curtea Europeana a reamintit ca dispozitiile art. 5 & 3 din Conventie nu pot fi interpretate ca si cum ar autoriza o arestare preventiva în mod neconditionat, cât timp nu depaseste o anumita durata. În conceptia Curtii, orice mentinere sub arest preventiv a unui acuzat chiar si pentru o scurta durata trebuie justificata în mod convingator autoritatea în drept fiind obligata sa furnizeze motive „relevante si suficiente” pentru mentinerea acuzatului sub arest preventiv ( cauza Calmanovici, cauza Tarau contra României).
Ori, în cauza dedusa judecatii probele dovedesc o gravitate deosebita a faptelor si o periculozitate sporita a celor implicati în savârsirea lor, dat fiind natura si numarul infractiunilor, modalitatea concreta în care s-a desfasurat activitatea infractionala, caracterul organizat al acesteia, reactia generala în rândul societatii civile.
Fata de toate aceste argumente, având în vedere si aspectul implicarii si altor persoane în comiterea faptelor sau descoperirea în sarcina acelorasi inculpati si a altor infractiuni grave, în conditiile în care exista nu doar suspiciuni ci chiar date certe privind încercarea zadarnicirii aflarii adevarului, se poate aprecia, în raport si de jurisprudenta C.E.D.O. ca lasarea în libertate de inculpatilor ar reprezenta în continuare un real pericol pentru ordinea publica, dar si pentru buna desfasurare a procesului penal.
Si aceasta cu atât mai mult cu cât, nici nu se poate aprecia, la acest moment, durata actelor de urmarire penala, iar riscul perturbarii activitatii organelor de urmarire penala în conditiile lasarii în libertate este deja o certitudine, având în vedere numarul mare al persoanelor implicate ( inculpati, parti vatamate, martori ).
De asemenea, dispozitiile art. 1491 Cod procedura penala raportat la art. 143 Cod procedura penala, prevad ca o conditie a luarii masurii arestarii preventive si, implicit, a mentinerii ei, existenta unor probe sau indicii temeinice ca inculpatii au savârsit o fapta prevazuta de legea penala.
Ori, prin indicii temeinice, conform art. 681 Cod procedura penala se întelege atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta.
Ori, astfel cum s-a aratat înscrisurile de la dosar si marturiile persoanelor ascultate pâna în prezent, precum si transcrierile interceptarilor telefonice se constituie în indicii privind contributia fiecarui inculpat la activitatea infractionala, conform art. 681 Cod procedura penala.
Prezumtia de nevinovatie nu constituie un impediment al luarii si mentinerii arestarii preventive, însusi art. 5 si jurisprudenta C.E.D.O. prevazând ipotezele în care se poate considera ca exista o necesitate care sa justifice detentia unei persoane printre care si aspecte ce se regasesc în prezenta cauza: riscul de a împiedica desfasurarea normala a procesului, riscul comiterii altor infractiuni de aceeasi natura sau protectia ordinii publice.
Nu se poate retine nici nulitatea arestarii preventive a inculpatului B.S., masura verificata si mentinuta în calea de atac a recursului prin încheierea nr. 35 din 22.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a II-a penala.
Se invoca nededucerea unei retineri de 24 h, masura dispusa în 2007, privind aceleasi fapte, ceea ce nu poate atrage nulitatea mandatului de arestare preventiva, în raport de dispozitiile art. 197 Cod procedura penala, întrucât nu se poate retine o vatamare care nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea actului.
Si aceasta întrucât inculpatul B.S. se afla în durata termenului rezonabil de arestare, fara a se depasi cele 180 zile din cursul urmaririi penale, conform alin. 13 al art. 159 Cod procedura penala, iar retinerea sa din 2007 poate face eventual obiectul unei deduceri, anterior împlinirii acestei perioade sau cu ocazia solutionarii pe fond.
Este de observat totodata, ca desi dispozitiile art. 144 Cod procedura penala prevad ca masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore, iar inculpatul invoca existenta unei a doua retineri în 2007( în total fiind retinut 48 h) nededusa din arestarea de 29 de zile dispusa prin încheierea nr. 1 din 17.01.2010 a Tribunalului Ialomita, nu exista o dovada a contestarii retinerii din 16 ianuarie 2010.
Fata de complexitatea cauzei si necesitatea administrarii în continuare de noi probe si în raport de dispozitiile art. 155 Cod procedura penala, s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor.
