Curtea de Apel Oradea
Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Aplicarea nelegală a dispoziţiilor art.81 din Codul penal.
Hotărârea este nelegală în cazul pedepsei de 3 ani închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal privind suspendarea condiţionată, întrucât aceste dispoziţii se aplică în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, or suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă este de 3 ani închisoare, condiţii în care pot fi eficiente dispoziţiile art.86/1 alin.2 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ce au fost aplicate în speţă de instanţa de recurs.
DECIZIA PENALĂ NR. 964/R/27 noiembrie 2012
Dosar nr. 1342/218/2012
Prin sentinţa penală nr. 266 din 4 octombrie 2012, Judecătoria Carei, în baza art. 306 alin. 1 Cod penal a condamnat-o pe inculpata T.M.F., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 305 alin. 1 lit. a Cod penal a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 180 alin. 2 ind. 1 Cod penal a fost condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei)ani închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a arătat că, în baza art. 82 Cod penal termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În baza art. 191 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu G.G., conform delegaţiei nr. 154/2012.
A reţinut judecătoria că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din data de 04.05.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T.M.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de rele tratamente aplicate minorului, faptă prev. şi ped. de art. 306 alin. 1 din Codul penal; abandon de familie, faptă prev. şi ped. de art. 305 alin. 1 lit. a Cod penal; lovire şi alte violenţe, prev. şi ped. de art. 180 alin. 2/1 Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că în data de 11 mai 2011 organele de poliţie din comuna S. au fost sesizate de către Primăria comunei S. despre faptul că inculpata, în mod repetat îşi abandonează cei 4 copii minori încuindu-i într-o formată dintr-o cameră, neasigurându-le necesităţile minime pentru trai, astfel cum a făcut şi în data de 10.05.2011.
În urma sesizării s-au întreprins cercetări şi verificări împreună cu asistentul social din cadrul Primăriei S. precum şi cu reprezentanţi ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S.
S-a constatat faptul că în data de 10.05.2011 inculpata şi- ia încuiat cei patru copii minori în locuinţă şi după o perioadă de timp, minorul M.Z., cel mai în vârstă dintre fraţi, a spart geamul locuinţei şi s-a deplasat la domiciliul mătuşii sale, numita B.E., căreia i-a cerut mâncare. Aceasta văzând că pe faţa şi corpul minorului există urme de violenţă, a sesizat asistentul social din cadrul primăriei şi poliţia.
Cercetările ulterioare au demonstrat că leziunile suferite de minor necesită 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi că acestea au fost produse de către mama sa, respectiv inculpata T.M.F.. Inculpata recunoaşte că i-a aplicat minorului mai multe lovituri cu o nuia, motivându-şi gestul prin aceea că ar fi neascultător.
La nivelul comunei S. s-au efectuat două anchete sociale iar Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S. s-a întocmit un raport de evaluare psihosocială asupra cazului constatându-se că învinuita are 6 copii, respectiv J.T., care de la vârsta de 3 luni este în întreţinerea străbunicii, T.S., care se află în întreţinerea bunicii materne, M.Z., T.E., T.A.A., şi T.K.D., ultimii patru fiind în întreţinerea şi îngrijirea inculpatei, toţi copiii fiind concepuţi dintr-o relaţie de concubinaj cu numitul M.Z., care la data efectuării cercetărilor şi constatărilor se afla în executarea unei pedepse privative de libertate.
Din cercetările efectuate în cauză s-a constatat că învinuita în mod frecvent îşi părăsea copiii, lăsându-i fără supraveghere şi hrană, pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, pentru ca în data de 10.05.2011 să îi părăsească definitiv, plecând în loc necunoscut şi abia în data de 12.12.2011 a fost identificată de organele de poliţie, ocazie cu care i-a fost prezentat materialul de urmărire penală.
Inculpata nu a recunoscut în mod expres că intenţionat şi-a părăsit familia, acest lucru este combătut prin faptul că aceasta, mai cu seamă, consuma băuturi alcoolice decât să asigure hrana copiilor minori.
Din raportul de evaluare psihosocială rezultă faptul că inculpata, cu bună ştiinţă a lăsat ca viaţa minorilor să fie pusă în primejdie, ceea ce a determinat întârzieri în dezvoltarea fizică, intelectuală precum şi morală a minorilor.
Pentru a înlătura această stare de fapt, prin dispoziţia directorului general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului S. nr. 1621/10.06.2011, minora T.E. s-a dat în plasament în regim de urgenţă la numita P.E., iar minorul M.Z. prin dispoziţia nr. 1622/10.06.2011 numitei B.E., ambele fiind în măsură să asigure protecţie specială minorilor. Tot în acest sens minorul T.A.A., conform dispoziţiei directoriale nr. 1528 din 13.05.2011, a fost dat în plasament în regim de urgenţă asistentului maternal profesionist T.G.A., iar minorul T.K.D., conform dispoziţiei nr. 1529/13.05.2011 a fost plasat în regim de urgenţă la asistentul maternal profesionist R.M.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte, a fost audiată inculpata şi martora din acte.
Prin serviciul registratură, la data de 04.10.2012, martorele B.E. şi T.S. au depus o declaraţie prin care arată că îşi menţin declaraţiile date în cadrul urmăririi penale.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat că în data de 11.05.2011 organul de poliţie din comuna S. a fost sesizat de către Primăria comunei S. despre faptul că inculpata, în mod repetat, îşi abandonează cei patru copii minori, încuindu-i într-o locuinţă formată dintr-o cameră, neasigurându-le necesităţile minime pentru trai, aşa cum s-a întâmplat şi în data de 10.05.2011.
Situaţia de fapt relatată în actul de sesizare a fost recunoscută în totalitate de către inculpată. Aceasta a arătat că a fost nevoită să-i lase singuri pentru a pleca să aducă de mâncare, menţionând că băiatul cel mare urma să aibă grijă de cei trei copii .
Din ancheta socială efectuată în caută de către Autoritatea din cadrul Primăriei comunei S. rezultă că inculpata şi-a abandonat copii, fapt pentru care s-a propus numirea unui curator în persoana bunicii materne a minorului T.S.
Din raportul de evaluare psihosocială asupra copiilor M.Z., T.E., T.A.A., T.K.D., efectuat de D.G.A.S:P.C. S. – serviciul abuzuri, rezultă cu certitudine că viaţa şi integritatea acestor copii a fost pusă în pericol de către mama lor T.M.F. Aceasta şi-a abandonat copii lăsându-i singuri închişi în casă, punând în pericol viaţa şi integritatea lor, mama fiind o persoană iresponsabilă care nu poate să se ocupe de creşterea şi de educarea copiilor, îi neglija, punându-le în pericol dezolarea fizică şi psihică.
Tot în acest raport s-a propus înlocuirea măsurii de plasament în regim de urgenţă cu instituirea măsurii de plasament la doamna B.E., faţă de copilul M.Z. la d-na P.E., faţă de copilul T.E., la asistentul maternal profesionist d-na R.M., faţă de copilul T.K.D., şi respectiv d-na T.G.A., faţă de copilul T.A.A., propunându-se instanţei judecătoreşti ca T.M.F. să fie decăzută din drepturile părinteşti.
Din ancheta socială efectuată de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei comunei S., rezultă că minorul M.Z. prezenta vânătăi la nivelul braţului stâng şi a spatelui, hematom cranian, recunoscând că mama sa l-a bătut cu picioarele. Autoritatea tutelară a constatat la domiciliul inculpatei că aceasta şi-a lăsat copii închişi în casă, fără mâncare şi fără supravegherea unui adult, acest lucru întâmplându-se în repetate rânduri, propunându-se darea în plasament a copiilor, în regim de urgenţă.
Din raportul constatator medico legal întocmit de Serviciul medico legal S. rezultă că minorul M.Z. prezenta echimoze pe braţul stând în regiunea lombară, paravertebrală stângă, leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Din declaraţia martorilor audiaţi în cauză rezultă cu certitudine că mama, în nenumărate rânduri îşi lăsa copii închişi în casă fără supravegherea unui adult, copii având vârste fragede, cel mai mare având vârsta de 8 ani.
Deşi nu recunoaşte săvârşirea faptelor din întreg ansamblul probator administrat în cauză instanţa a constatat că prin faptele sale inculpata a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.
Inculpata a încălcat grav şi principiul interesului superior al copilului, abandonându-şi copii, lăsându-i fără supraveghere, şi chiar mai mult, lovind şi provocând leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, minorului M.Z. în vârstă de doar 8 ani.
Organele competente au intervenit prompt instituindu-se luare unei măsuri de plasament de urgenţă, pentru ca minorii să fie protejaţi de comportamentul total neadecvat al inculpatei, care este mama acestora, şi avea obligaţia, atât morală cât şi legală, de a-i proteja şi creşte.
Astfel fiind, instanţa de fond a condamnat-o pe inculpată la pedepsele mai sus arătate şi a dispus ca aceasta să execute pedeapsa ce mai grea, de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 52 şi 72 Cod penal instanţa de fond a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, gradul de pericol social creat în concret, persoana inculpatei, care nici până în prezent nu a realizat gravitatea faptelor comise, precum şi faptul că acesta nu are antecedente penale.
S-a apreciat că scopul preventiv educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, dar cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, solicitând casarea acesteia în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 81 Cod penal şi a aplicării prevederilor art. 86/1 Cod penal. S-a arătat că prima instanţă a făcut în mod nelegal aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 81 Cod penal, în raport de împrejurarea că pedeapsa rezultantă cu privire la care s-a dispus această modalitate de este de 3 ani.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 385/6 şi art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică şi legală, sub aspectul reţinerii stării de fapt, a vinovăţiei inculpatei intimate, precum şi al cuantumului pedepselor ce i-au fost aplicate acesteia, dar nelegală sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepsei rezultante.
Se va constata mai întâi că prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatei intimate pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, care se coroborează parţial cu declaraţiile inculpatei intimate, fac dovada faptul că aceasta, prin modalitatea în care a procedat, încuindu-i de mai multe ori în casă pe cei patru copii minori care erau în îngrijirea sa, fără a le asigura hrană sau cele minim necesare, le-a pus în primejdie dezvoltarea intelectuală şi morală.
Este evident că inculpata intimată nici nu conştientizează gravitatea faptelor sale, câtă vreme susţine că cel mai mare dintre copii, care are 8 ani, trebuia să aibă grijă de ceilalţi minori.
Din raportul de evaluare psiho-socială cu privire la cei patru minori, întocmit în cauză de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului rezultă că inculpata intimată nu este o persoană responsabilă, care să se poată ocupa de creşterea şi educarea copiilor şi că cei patru minori prezintă, într-un grad mai mic sau mai mare, carenţe educaţionale şi socio-familiale, nivelul lor de dezvoltare fiind mai mic decât cel specific vârstei pe care o au.
În ceea ce priveşte infracţiunea de lovire, inculpata intimată a recunoscut că l-a lovit pe minorul M.Z., cu o bâtă, justificându-şi gestul şi considerându-l îndreptăţit, deoarece minorul afirmativ ar fi vrut să dea foc grajdului.
Nu este greşită nici reţinerea în concurs cu infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului a celei de abandon de familie, câtă vreme inculpata intimată i-a părăsit pe cei patru minori, lăsându-i fără ajutor şi expunându-i în acest mod la suferinţe fizice şi morale. Astfel, în data de 10 mai 2011, inculpata intimata a părăsit domiciliul, plecând într-un loc necunoscut şi a fost găsită de organele de poliţie abia în data de 12 decembrie 2011, când i s-a şi prezentat materialul de urmărire penală.
Tot sub acest aspect se va reţine că, în cauză, plângerea prealabilă a fost formulată de Primăria comunei S. ca urmare a sesizărilor unei vecine, respectiv a mamei inculpatei intimate.
Este de relevat că autorităţile locale, respectând interesul superior al copilului, au luat măsuri cu privire la cei patru minori, faţă de aceştia instituindu-se măsura plasamentului şi solicitându-se, de asemenea, decăderea din drepturile părinteşti a inculpatei intimate.
Cât priveşte pedepsele ce i-au fost aplicate inculpatei intimate de către instanţa de fond, curtea a apreciat că acestea au fost corect individualizate ca şi cuantum, ţinând seama, pe de o parte, de gravitatea deosebit de mare a faptelor comise, iar, pe de altă parte, de persoana inculpatei intimate – care nu are antecedente penale, are o minimă educaţie, o situaţie materială precară şi s-a raliat în relaţii de concubinaj cu o persoană ce a fost condamnată penal -, dar şi în raport de măsurile dispuse de autorităţile competente, esenţial fiind că în urma luării acestora inculpata intimată nu mai poate, prin măsurile sau tratamentele de orice fel, să pună în primejdie dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorilor.
Hotărârea primei instanţe este însă nelegală sub aspectul individualizării modalităţii de executare a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17/2 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 81 alin. 2 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se acordă în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani.
Or, în speţă, suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă este de 3 ani închisoare, condiţii în care, aşa cum a arătat şi parchetul prin motivele de recurs, pot fi aplicate dispoziţiile art. 86/1 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.
În raport de cele mai sus arătate, curtea a apreciat că recursul parchetului este fondat, fiind admis potrivit dispoziţiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală.
Hotărârea atacată a fost casată în sensul că s-au înlăturat dispoziţiile art. 81 şi 82 Cod penal şi s-a dispus în baza art. 86/1 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei intimate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal. S-au instituit în sarcina inculpatei intimate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86/3 lit. a-d Cod penal, iar supravegherea respectării acestora a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatei intimate asupra dispoziţiilor art. 86/4 şi art. 86/5 Cod penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus plata onorariului pentru apărătorul din oficiu, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate în recurs au rămas în sarcina statului.
