Având în vedere că suprafaţa de teren pentru care a fost aprobat P.U.Z.-ul în litigiu, se află în domeniul public al statului, sub un regim juridic instituit prin H.G. nr.581/1998, se impunea, ca o condiţie prealabilă emiterii actului administrativ în cauză, parcurgerea procedurii legale de schimbare a titularului dreptului de proprietate, în sensul trecerii lui în domeniul public al unităţii administrative locale intimate, doar ulterior obţinerii acestui deziderat, intimatei putându-i-se recunoaşte dreptul de dispoziţie asupra terenului respectiv.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 531/CA28 noiembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 528/CA/04.04.2008 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât respingerea excepţiilor privind prematuritatea şi lipsa de interes a reclamantei invocate de pârâtul Consiliul Local al mun. Piatra Neamţ; admiterea acţiunii formulate de reclamanta C.N.-C.F.-C.F.R. S.A. Bucureşti prin Sucursala Regională C.F. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. Piatra Neamţ; anularea Hotărârii nr. 357/26.10.2006 emisă de pârât; obligarea pârâtului să îi plătească reclamantei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reţinut instanţa de fond că excepţiile privind prematuritatea acţiunii şi lipsa de interes în promovarea acesteia sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Astfel, pentru introducerea acţiunii legea cere parcurgerea procedurii prealabile, procedură care a fost îndeplinită în cauză de către reclamantă.
Împrejurarea că planul aprobat prin Hotărârea nr. 357/2006 nu poate fi pus în aplicare, deoarece reclamanta nu şi-a dat avizul, nu poate fi calificată ca o condiţie premergătoare sesizării instanţei, ci ca o apărare de fond.
De asemenea, instanţa a mai constatat că reclamanta prezintă interes în introducerea acţiunii, având în vedere că adoptarea planului urbanistic zonal implică o procedură de analiză şi de exprimare şi a punctului său de vedere în calitate de organism interesat (reclamanta concesionând o parte din terenul vizat de P.U.Z), iar reglementările cuprinse în P.U.Z., odată aprobate, îi sunt opozabile în justiţie conform art. 49 alin. 3 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.
Pe fond, instanţa a reţinut că prin hotărârea atacată pârâtul a aprobat Planul Urbanistic Zonal aferent Gara Veche – Piaţă de cartier, spaţii pentru servicii şi birouri, locuinţe individuale, locuinţe colective în strada G.V. din municipiul Piatra Neamţ, durata de valabilitate fiind de 5 ani de la data adoptării.
La baza acestei hotărâri au stat avizul nr. 105/20.10.2006 al Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului şi urbanism din cadrul Primăriei mun. Piatra Neamţ în care se specifică şi condiţia obţinerii terenului de la reclamantă, raportul comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Local Piatra Neamţ, nota de fundamentare nr. 47955/20.10.2006, raportul de specialitate nr. 47955/20.10.2006 întocmit de Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului.
Instanţa a constatat că potrivit art. 56 alin. 1 din Legea nr. 350/2001 avizarea şi aprobarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, din această ultimă categorie făcând parte şi planul urbanistic general, zonal şi de detaliu, se fac de către autorităţile şi organismele centrale şi teritoriale interesate.
Prin interpretarea acestui text de lege, prin raportare şi la anexele 1 şi 2 din Legea nr. 350/2001 rezultă că reclamanta, care administrează zona pentru care s-a aprobat planul urbanistic zonal, face parte din categoria organismelor interesate, astfel încât era obligatorie solicitarea avizului său.
Conform anexei 2 avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) cu caracter tehnic şi obligatoriu.
Din documentaţia înaintată de pârât lipseşte avizul reclamantei, aviz care, favorabil sau nu, trebuia să fie solicitat anterior emiterii hotărârii atacate, nu ulterior după cum a procedat pârâtul.
Condiţia avizării este una imperativă astfel încât neîndeplinirea acesteia anterior aprobării P.U.Z. de către pârât face ca actul de aprobare să fie lovit de nulitate.
În consecinţă, hotărârea nr. 357/26.10.2006 fiind emisă cu încălcarea legii, a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost anulat actul atacat.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosar, a constatat recursul pârâtei promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Terenul cu privire la care recurenta a emis hotărârea de aprobare a PUZ nr. 357/2006, cu scopul edificării unor spaţii de birouri, locuinţe individuale şi colective, excede în realitate domeniului public sau privat al localităţii P. Neamţ, aşa încât nu putea intra sub jurisdicţia organului administrativ deliberativ local (consiliul local), din moment ce prin lege era declarat bun de uz şi interes public naţional.
Recurenta recunoaşte expres – prin adresa sa nr. 57.152/20.12.2006 -, că este necesară demararea „procedurilor legale pentru promovarea unei Hotărâri de Guvern, prin care să se aprobe trecerea terenului în discuţie din domeniul public al statului în domeniul public al Municipiului P. Neamţ”, având în vedere că statutul juridic actual al terenului era stabilit prin H.G.R. nr. 581/1998, în sensul că aparţine domeniului public al statului, şi se află în concesiunea intimatei.
Acest impediment în exercitarea dreptului de dispoziţie asupra acestui teren de către recurentă, este evocat şi de Comisia de amenajare a teritoriului şi de urbanism nr. 105/20.10.2006, respectiv „cu condiţia obţinerii terenului de la SNCFR”, însă în mod paradoxal, în răspunsul la plângerea prealabilă trimis intimatei cu nr. 4985/21.02.2007, recurenta menţionează că „În exercitarea acestor atribuţii stabilite prin lege, autoritatea publică locală nu este condiţionată de regimul juridic al terenurilor, atâta vreme cât ele se află pe raza localităţilor respective”.
Numai că în art. 44 din României este garantat dreptul de proprietate al persoanelor, indiferent de titular (ca atare şi cel al statului), principiu transmis de altfel şi în prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, ce dă în competenţa Consiliilor locale a) „darea în administrare, concesionarea ori încheierea bunurilor proprietatea publică a comunei, oraşului…” şi respectiv: b) … vânzarea, concesionarea ori închirierea bunurilor proprietate privată a oraşului sau municipiului …”, iar nu în ce priveşte bunurile proprietatea terţilor, care terţ nu-şi dăduse acordul de principiu privind eventualitatea edificării vreunei construcţii pe terenul pe care îl administrează.
Ori, legalitatea documentaţiei de aprobare PUZ în litigiu putea intra în discuţie, doar ulterior obţinerii de recurentă a unei hotărâri de guvern care să treacă suprafaţa în litigiu în domeniul public al oraşului Piatra Neamţ, până la acel moment bunul intrând sub incidenţa prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 12/1998, care îl declară prin lege de uz şi interes naţional, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998, indiferent de starea fizică a liniilor feroviare amplasate pe această suprafaţă, situaţie în care asupra lui nu puteau fi exercitate acte de dispoziţie de autoritatea administrativă locală decât pentru cauze de utilitate publică, cu respectarea procedurii legale de expropriere, condiţii nerespectate însă în speţă.
