JUDECĂTORIA BUHUŞI
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 663/2011
Şedinţa publică de la 14 Septembrie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 261/199/21.02.2011 la Judecătoria Buhuşi, reclamantul V. D. a chemat-o în judecată pe pârâta Ş. (fostă V.) A. pentru a se constata simulaţia contractului autentificat sub nr. 1210/18.08.2004, în sensul de a se constata că actul aparent de vânzare-cumpărare ce face obiectul contractului, este în realitate o donaţie deghizată şi pentru a se dispune revocarea pentru ingratitudine a donaţiei deghizate ce face obiectul acestui contract.
Cererea a fost legal timbrată, cu 0,3 lei timbru judiciar şi 20 lei taxă judiciară de timbru.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 18.08.2004 între părţi, tată şi fiică, a intervenit o înţelegere privind înstrăinarea unui imobil compus din suprafaţa totală de 5751 m.p. teren şi o casă cu 6 camere, baie şi verandă, în suprafaţă de 112 m.p.
Dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie a fost transmis de către reclamant fiicei sale, cu rezerva uzufructului viager pentru reclamant, aşa cum rezultă din cuprinsul contractului.
Tot în cuprinsul contractului s-a prevăzut că, anterior semnării actelor, pârâta ar fi achitat o sumă de bani ca preţ, motiv pentru care actul a şi fost intitulat contract de vânzare-cumpărare.
În realitatea părţile contractante nu şi-au plătit niciodată nicio sumă de bani ca preţ al înstrăinării – imobilul a fost donat de tată fiicei sale. Iniţial, în faţa notarului, părţile chiar şi-au exprimat dorinţa de a încheia o donaţie, dar în momentul în care li s-a explicat că există posibilitatea ca un alt copil al reclamatului (dintr-o altă căsătorie) să ceară ulterior raportarea şi reducţiunea donaţiei, s-a convenit pe loc ca donaţia să fie deghizată sub forma unei vânzări-cumpărări.
Reclamantul este o persoană ajunsă la o vârstă înaintată (70 ani) care a sperat că la bătrâneţe măcar unul din copii să îi rămână aproape şi să-l îngrijească atunci când vor rămâne fără puteri. A crezut că aceasta se va realiza mai uşor dacă va fi de acord să-i doneze pârâtei întreaga sa gospodărie, pământ şi casă.
Din păcate însă, atitudinea fiicei reclamantului de după anul 2004 nu a fost de natură să uşureze bătrâneţea donatorului, ci dimpotrivă. Nu doar că pârâta nu a manifestat grija pe care ar fi normal ca un copil matur s-o poarte faţă de părinţii vârstă (dincolo de obligaţia legală de întreţinere instituită de art. 86 şi urm. Din Codul Familiei), dar a ajuns la manifestări violente verbal şi fizic faţă de tatăl său, în totală contradicţie cu presupusa recunoştinţă pe care ar fi trebuit să o afişeze.
Totul a culminat cu incidentul din 28.09.2010 când, în urma unei discuţii contradictorii, Ş. A. împreună cu soţul său (Ş.I.) l-au bătut fără milă pe reclamant, provocându-i leziuni corporale vindecabile în 35-38 zile de îngrijiri medicale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1175, 845, 831 şi urm. C. civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1210/18.08.2004, a plângerii penale formulate împotriva pârâtei şi a soţului ei, a unui certificat medico-legal şi a solicitat proba cu interogatoriul pârâţilor şi proba cu doi martori. Probele solicitate au fost încuviinţate de instanţă, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.
Pârâta nu a depus întâmpinare şi nu şi-a formulat probatorii.
Părţile au fost legal citate, prezentându-se în instanţă doar reclamantul, asistat de avocaţii C. S. şi M. S..
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 18.08.2004, părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1613/22.10.2001, prin care, reclamantul care este tatăl pârâtei, a înstrăinat către aceasta din urmă, nuda proprietate asupra imobilului casă şi teren cu clauză de uzufruct viager în favoarea reclamantului. Cu privire la preţul vânzării, s-a consemnat în contract că acesta a fost de 192.000.000 lei vechi şi că a fost achitat anterior semnării actului.
În realitate, părţile au mers la notar cu intenţia de a încheia un contract de donaţie, dar pentru că notarul le-a explicat că donaţia ar putea fi ulterior anulată la cererea unul alt copil al reclamantului, dintr-o altă căsătorie, sfătuindu-i să încheie un contract de vânzare-cumpărare – împrejurare care rezultă din declaraţia martorului B.Gh., care a mers împreună cu părţile la notar şi a asistat la discuţia acestora (fila 24 dosar) – părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, fără însă a se plăti vreun preţ al vânzării. Acelaşi martor relatează că, el cunoştea de mult familia părţilor şi ştia că pârâta nu ar fi avut posibilităţile financiare pentru a achita preţul trecut în contract.
Declaraţia acestui martor se coroborează cu susţinerile reclamantului, precum şi cu declaraţia martorului S. I., care a arătat că şi el îl cunoaşte de mult pe reclamant şi ştie că acesta a dorit să-i doneze fiicei sale imobilul ce a făcut obiectul contractului. Martorul a arătat de asemenea, că la momentul încheierii contractului, pârâta nu lucra, avea şi doi copii şi nu ar fi avut de unde să plătească reclamantului preţul vânzării prevăzut în contract.
Deşi în urma contractului încheiat pârâta a devenit proprietara imobilului, ulterior nu şi-a respectat obligaţia morală de gratitudine faţa de reclamant şi mai mult decât atât, ea împreună cu soţul său, s-au manifestat agresiv faţă de acesta în repetate rânduri, atât fizic cât şi verbal, aspecte ce rezultă cu prisosinţă din declaraţiile celor doi martori.
Astfel, ambii martori au relatat că după ce s-a căsătorit, pârâta a plecat în Italia şi că de fiecare dată când veneau acasă, pârâta şi soţul acesteia îi cereau bani reclamantului şi pentru că acesta nu avea de unde să le dea, provocau scandal şi îl băteau, bătrânul fiind nevoit să fugă de acasă. Martorul Stan a relatat că ultima dată când au venit acasă din Italia, l-au bătut atât de tare, încât l-au umplut de sânge şi l-au lăsat la pământ, martorul fiind cel care a intervenit în conflict în apărarea reclamantului.
Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din contractul depus în copie la dosar, coroborat cu declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că pentru imobilul în litigiu nu s-a plătit nici un preţ.
Aşa fiind, sunt îndeplinite condiţiile pentru simulaţie, în sensul existenţei concomitente între aceleaşi părţi a două contracte: unul public, prin care se creează o aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii şi un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care se înlătură aparenţa juridică creată prin actul public, fiind îndeplinită de asemenea şi condiţia ca actul secret să fie încheiat concomitent sau eventual, înainte de încheierea contractului aparent.
Din considerentele expuse, rezultă că acest contract de vânzare-cumpărare, deghizează o donaţie făcută de tată în favoarea fiicei, caracterul ei solemn fiind complinit prin forma autentică în care s-a încheiat.
Problema care s-a impus a fi analizată în acest caz, încă din perspectiva admisibilităţii probatoriilor, a fost aceea dacă actul secret trebuia să fie materializat sau nu, într-un înscris. Instanţa a apreciat în acest sens că, dat fiind faptul că vânzătorul este tatăl cumpărătoarei, între cele două părţi contractante s-a pornit de la prezumţia încrederii reciproce, astfel încât ele nu s-au simţit obligate să încheie actul secret într-o formă scrisă, pentru ca ulterior să recurgă la el, existând astfel o imposibilitate morală a constituirii înscrisului secret. Mai mult, instanţa apreciază că în cauză a existat chiar o imposibilitate fizică de preconstituire a înscrisului secret, deoarece abia la notar li s-au explicat implicaţiile încheierii unui contract de donaţie, părţile luând pe loc hotărârea de a încheia un contract aparent de vânzare cumpărare.
În drept:
Faţă de situaţia astfel expusă, instanţa constată întemeiată acţiunea reclamantului şi urmează a o admite.
Văzând şi dispoziţiile art. 1175 C. civ., instanţa va constata simulaţia contractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi, în sensul că actul ce face obiectul acestui contract este în fapt o donaţie deghizată.
Având în vedere că potrivit art. 829 şi urm. C. civ., ingratitudinea donatarului faţă de donator se sancţionează cu revocarea – la cererea donatorului – a donaţiei, instanţa va dispune revocarea contractului de donaţie imobiliară încheiat între părţi.
Întrucât pârâta a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 al. 1 C. pr. civ., instanţa o va obliga să plătească pârâtului cheltuieli de judecată reprezentând timbrul judiciar, taxa de timbru şi onorariile avocaţilor, potrivit chitanţelor depuse la dosar.
Tehnored./Red. C.A.M. – 10.10.2011
