Prin Decizia penală nr.464/R/17.09.2007, pronunţată în dosarul nr.4094/121/2006, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de inculpatul B. I. împotriva deciziei penale nr. 30 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi (sentinţa penală nr. 1138 din 27 aprilie 2006 a Judecătoriei Galaţi), a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 1138/27.04.2006 a Judecătoriei Galaţi pronunţată în dosarul nr. 3406/P/2004, în baza art.11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în referire la art.10 alin. 1 lit. b1 C.pr.pen. combinat cu art. 181 Cod penal a fost achitat inculpatul B. I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 lit. g şi i Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei, cheltuielile judiciare dispunându-se să rămână în sarcina statului conform disp.art. 192 alin. 3 C.pr.pen.
În fapt, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul B. I. a lucrat la un internetul şi cunoscând faptul că în acest spaţiu se aflau mai multe calculatoare, precum şi programul de activitate s-a hotărât să sustragă o unitate centrală pentru calculator întrucât, personal, nu reuşise să îşi cumpere un calculator.
Inculpatul a recunoscut că el este autorul faptei şi a predat de bunăvoie bunurile sustrase.
Valoarea prejudiciului este de 12.000.000 lei.
Întrucât bunurile au fost restituite părţii vătămate, prejudiciul fiind astfel acoperit, aceasta nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Audiat cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a recunoscut că a luat calculatorul de la partea vătămată, însă a făcut acest lucru pentru a o convinge pe mama sa că şi-a cumpărat calculator cu banii daţi de aceasta şi că peste două zile urma să-l ducă înapoi la societate.
A arătat că a lucrat la partea vătămată şi a mai luat şi altă dată calculatorul acasă şi l-a dus înapoi, iar patronul societăţii avea cunoştinţă despre acest lucru.
Prima instanţă reţinând că inculpatul nu are antecedente penale, a fost sincer pe tot cursul procesului penal şi având în vedere motivaţia prezentată de acesta şi susţinută de probe, a considerat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad redus de pericol social şi în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 C.pr.pen., combinat cu art. 181 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi în baza disp.art. 91 Cod penal a aplicat acestuia o amendă administrativă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susţinut că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă un real pericol pentru societate prin natura şi forma sa calificată şi că elementele care circumstanţiază persoana inculpatului precum şi apărările acestuia nu pot să ducă la calificarea infracţiunii ca fiind în mod vădit lipsită de importanţă, astfel cum impun dispoziţiile art. 181 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 30/01.02.2007 a Tribunalului Galaţi pronunţată în dosarul nr. 4094/121/2006 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a desfiinţat sentinţa penală nr. 1138/27.04.2006 a Judecătoriei Galaţi şi în rejudecare inculpatul a fost condamnat la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a – 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 181 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
S-a constatat ca fiind acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate, statuându-se totodată şi asupra cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs inculpatul prin apărător, fără să formuleze motive scrise şi fără să se prezinte în faţa instanţei de recurs unde să expună oral motivele de recurs.
În acest context instanţa de recurs ar fi trebuit să verifice hotărârea atacată doar în limitele prevăzute de art. 3859 alin. 3 C.pr.pen. şi să ia în considerare din oficiu doar cazurile de casare acolo prevăzute.
Dar, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia „prezentarea la proces a unui acuzat are importanţă capitală atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale şi de a le confrunta cu declaraţiile părţii vătămate, ale cărei interese trebuie protejate” (cauza Poitrimol împotriva Franţei, cauza Ilişescu şi Chiforec împotriva României şi cauza Ekbatani împotriva Suediei), jurisprudenţă reflectată în recentele completări aduse prin Legea nr. 356/2006 dispoziţiilor art. 378 C.pr.pen.
Astfel, potrivit disp.art. 378 alin. 11 C.pr.pen. cu ocazia judecării apelului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială , titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Or, deşi prima instanţă l-a achitat pe inculpat, iar instanţa de apel era obligată să procedeze la audierea acestuia, cu atât mai mult cu cât apelul Parchetului îi era defavorabil, audierea nu a avut loc deoarece nu a fost legal citat, dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 24.01.2007 când s-a judecat apelul (fila 12 din dosar nr. 4094/121/2006) demonstrând că inculpatul a fost citat la o altă adresă decât cea reală, fapt ce duce la concluzia că nu a cunoscut de proces, încălcându-se astfel şi dispoziţiile art. 291 alin. 1 C.pr.pen., potrivit cărora judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită.
Aşadar, deşi cazul de casare prevăzut la pct. 21 al art. 3859 C.pr.pen. nu figurează între cele care trebuie luate în considerare din oficiu, în raport de cele expuse mai sus şi de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil atunci când după achitare a fost condamnat în lipsă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 291 alin. 1 C.pr.pen., art. 387 alin. 11 C.pr.pen. şi art. 6 C.pr.pen.
Pentru aceste considerente în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen. recursul de faţă a fost admis cu consecinţa casării deciziei penale nr. 30/01.02.2007 a Tribunalului Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În rejudecare instanţa de apel va proceda la legala citare a inculpatului, precizându-i-se că se impune audierea acestuia şi în calea de atac.
