Civil – anulare act. Potrivit art. 318 Cod procedură civilă contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, care poate fi primită fie pentru că dezlegările date de către instanţa de recurs sunt rezultatul unor greşeli materiale, fie pentru că analizând recursul l-a respins, omiţând din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare
– Codul de procedură civilă, art. 299, art. 318
În cadrul contestaţiei în anulare instanţa nu este chemată să analizeze temeinicia concluziilor instanţei de recurs şi nici conformitatea acestora cu dispoziţiile legale pentru că în caz contrar contestaţia calea extraordinară de atac s-ar transforma într-un recurs la recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 299 Cod procedură civilă.
La data de 15 noiembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti a pronunţat Decizia nr. 2122/R, prin care a admis recursul declarat de pârâţii A.E., A.D.D. şi A.V. şi a respins recursul chematului în garanţie Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M., împotriva Deciziei civile nr. 81 din 27.03.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş şi, în consecinţă, a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâţilor, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 5807 din 10.10.2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti, a obligat chematul în garanţie Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. la plata, în subsidiar, faţă de pârâta S.C. I.C. SRL, către pârâţii A., a valorii contractului de 53.000 euro, la cursul BNR, la data plăţii efective. De asemenea, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea de chemare în garanţie formulată de Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. faţă de Casa de Asigurări a Notarilor Publici pe care o obligă la plata, către acesta, a despăgubirii în limita plafonului asigurat pentru anul 2007. Restul dispoziţiilor din sentinţa şi decizia atacată au fost menţinute.
La data de 12 decembrie 2011, Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. a formulat o cerere de revizuire a Deciziei nr. 2122/2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Printr-un memoriu separat înregistrat la data de 24.12.2011, Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M., şi-au recalificat calea de atac exercitată împotriva hotărârii irevocabile, din revizuire în contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor contestaţiei, contestatorul a arătat următoarele:
Decizia atacată este nelegală întrucât nu a analizat unul dintre motivele de recurs cu care a fost investită. Astfel, s-a susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost atacată cu recurs invocându-se trei motive de nelegalitate, ultimul dintre acesta întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nefiind analizat de către instanţa de recurs. Mai exact, contestatorul a arătat că a criticat soluţia dată de către Tribunalul Argeş pentru încălcarea sau aplicarea greşită a legii, mai exact a dispoziţiilor art. 254 alin. 7 şi art. 259 alin. 61 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în speţă urmând a se constata că nu există motiv de nulitate absolută a contractului autentificat din moment ce la data înstrăinării imobilul din litigiu era liber de sarcini şi servituţi şi nu a existat nici un impediment care să interzică vânzarea, cu excepţia abuzului făcut de organul local care nu a eliberat un certificat fiscal, ci adeverinţa nr. 5034 din 19.11.2007, în care a comunicat că societatea vânzătoare nu are datorii faţă de bugetul de stat.
La pagina 7 alin. 3 al deciziei dată în recurs, instanţa a reţinut că prima critică formulată de pârâţi va fi analizată împreună cu cele aduse de chematul în garanţie fără însă a preciza care dintre cele trei critici sunt analizate împreună. Se poate observa că atât prima critică formulată de recurenţii persoane fizice cât şi cea formulată de chematul în garanţie Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M., se referă strict la caracterul irelevant al procesului verbal de sechestru în raport cu dispoziţiile art. 113 alin. 5 din Codul de procedură fiscală şi că existenţa procesului verbal de sechestru poate fi invocată numai dacă erau îndeplinite şi condiţiile art. 133 şi 148 alin. 8 din Codul de procedură fiscală.
Cea de-a doua critică formulată de chematul în garanţie, a fost analizată în pagina 8 alin. ultim, însă ultima dintre cele trei critici nu a fost combătută de instanţa de recurs.
Calea de atac extraordinară precizată ca fiind contestaţia în anulare a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, care, prin Încheierea din data de 08.05.2012, a scos cauza de pe rol şi a trimis dosarul Curţii de Apel Târgu Mureş, ca urmare a admiterii cererii de strămutare dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14.03.2012.
Cererea a fost înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş la data de 17.05.2012, şi pe baza probelor administrate în dosar a procedat la soluţionarea contestaţiei în anulare.
Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că nu este întemeiată contestaţia formulată şi precizată de Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 318 Cod procedură civilă, contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, care poate fi primită fie pentru că dezlegările date de către instanţa de recurs sunt rezultatul unor greşeli materiale, fie pentru că analizând recursul l-a respins, omiţând din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare.
Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. a atacat decizia irevocabilă dată de către instanţa de recurs, susţinând că nu a fost analizat unul dintre motivele de recurs invocate.
La fila 2 a dosarului nr. 12720/208/2007 al Curţii de Apel Piteşti, se află declaraţia de recurs înregistrată la data de 23.06.2009 la Tribunalul Argeş. Într-adevăr în cererea de recurs Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. a punctat trei critici de nelegalitate a hotărârii instanţei de apel, în ultima dintre aceste critici susţinându-se faptul că toată motivarea deciziei pronunţată de Tribunalul Argeş, se bazează pe existenţa unui proces verbal de sechestru încheiat de Administraţia Finanţelor Publice, prin care s-a dispus sechestrarea mai multor bunuri proprietatea I.C. SRL Piteşti, proces verbal care însă nu a fost comunicat pentru a fi înscris în cartea funciară şi deci nu a produs efecte faţă de terţi.
În opinia Biroului Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M., nulitatea absolută a contractului trebuia discutată faţă de dispoziţiile art. 113 din OG nr. 92/2003 coroborate cu dispoziţiile art. 254 alin. 7 şi 259 alin. 61 privind Codul fiscal şi deci în cauză nu există motiv de nulitate absolută.
Curtea remarcă faptul că în conţinutul deciziei pronunţată în recurs, la fila 7 alin. 2, se precizează că prima critică adusă de pârâţi este analizată împreună cu cele aduse de chematul în garanţie. După aceste menţiuni, instanţa de recurs analizează pe tot parcursul paginii 7 şi în continuare pe pagina 8, motivele pentru care a apreciat că lipsa certificatului fiscal, la momentul autentificării convenţiei, atrage nulitatea acestui act. Trebuie remarcat faptul că în cadrul contestaţiei în anulare instanţa nu este chemată să analizeze temeinicia concluziilor instanţei de recurs şi nici conformitatea acestora cu dispoziţiile legale pentru că în caz contrar contestaţia calea extraordinară de atac s-ar transforma într-un recurs la recurs, ceea ce contravine prevederilor art. 299 Cod procedură civilă.
Nu poate fi reţinută ca fiind întemeiată critica Biroului Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. pentru că revine completului de judecată şi mai exact judecătoriului care redactează hotărârea modalitatea în care îşi expune argumentaţia ce stă la baza admiterii sau respingerii recursului. Bineînţeles ca în argumentaţie instanţa de recurs este chemată să explice de ce criticele de nelegalalitate sunt neîntemeiate fără însă a fi îngrădită într-un anumit cadru în care să dezvolte raţionamentul logico-juridic pentru care s-a adoptat soluţia.
Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M. susţine că nu se poate reţine care din criticile aduse împotriva hotărârii din apel au fost analizate împreună cu cele formulate de pârâţi, însă din expunerea argumentaţiei rezultă foarte clar că este vorba de modul pentru care instanţa a apreciat incidenţa în cauză a unui motiv de nulitate a convenţiei autentificate de Biroul Notarilor Publici Asociaţi C.V. şi C.M.
În concluzie, reţinând că nu sunt incidente prevederile art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea a respins contestaţia în anulare ca fiind neîntemeiată.
